Exsudat faringian

Informații generale

Exsudatul reprezintă orice lichid care trece din sistemul circulator în țesuturile vecine, în cazul unor leziuni sau a unei  inflamații. Compoziția exsudatului variază, dar include în general apă și substanțe dizolvate și elemente celulare pe care, în mod normal, le găsim în sânge: proteine plasmatice, globule albe, trombocite și, în caz de deteriorare vasculară, și globule roșii.

Recoltarea de exsudat nazo faringian este practicată și la adulți și la copii în cazul infecțiilor respiratorii. În ultimii ani, tehnica specifică pentru exsudat faringian a devenit una extrem de cunoscută pentru testarea COVID, la recoltarea de probe pentru RT-PCR. În practică, e mult mai întâlnită analiza exsudatului faringian la copii, întrucât aceștia sunt mult mai predispuși infecțiilor respiratorii în comparație cu adulții.

Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele, orofaringele și laringofaringele. Pentru că nu există bariere anatomice între segmentele căilor respiratorii superioare, o infecție se poate propaga și poate duce la complicații prin afectarea urechii medii, a laringelui și a căilor respiratorii inferioare.

Faringitele și tonsilitele sunt cele mai frecvente afecțiuni ale tractului respirator superior, iar pentru identificarea lor se apelează cel mai des la exsudat faringian.

Analiza de laborator presupune o diferențiere clară între flora bacteriană normală, care cuprinde peste 200 de specii, și bacteriile care ar putea să provoace o infecție.

Cele mai multe faringite și tonsilite sunt de etiologie virală și se vindecă în mod spontan. Cele bacteriene, care pot fi identificate prin recoltarea exsudatului faringian, pot avea riscuri evolutive grave dacă nu sunt tratate corespunzător.

Pe primul loc, ca frecvență și gravitate, sunt cele determinate de Streptococus pyogenes, care pot duce la sinuzite, otite medii, mastoidite, flegmon amigdalian, angina Ludwig, reumatism articular acut, glomerulonefrită, coree. Alte bacterii specifice faringitelor, dar mai rar întâlnite, produc faringite gonococice sau meningococice, angina difterică.

Când este recomandat exsudatul faringian

Analiza pentru cultura de exsudat faringian este necesară pentru a depista afecțiuni precum amigdalita, otita, faringita, laringita și alte probleme ale căilor respiratorii, provocate de bacterii. Infecțiile bacteriene se vindecă în baza tratamentului cu antibiotic, spre deosebire de infecțiile virale, în cazul cărora se administrează doar tratamentul simptomelor – tuse, febră, durere, stări de greață și senzație de vomă. Doar în cazul în care o viroză se complică cu suprainfecții de natură bacteriană se apelează la antibiotic.

Recoltarea exsudatului faringian se recomandă în cazul persoanelor care prezintă dureri sau usturimi în gât, dificultăţi sau dureri la înghiţire sau atunci când există multiple episoade de faringoamigdalite.

Prin recoltarea de exsudat faringian putem afla dacă trebuie adăugat antibiotic tratamentului şi ce fel de antibiotic. Uneori este recomandată recoltarea exsudatului faringian şi persoanelor asimptomatice, dar care pot fi purtătoare de agenţi patogeni şi pot infecta alţi membri ai comunităţii în care se găsesc. Spre exemplu, înainte de intrarea la grădiniță sau la școală a copiilor este recomandată o astfel de recoltare a exsudatului.

Procedura recoltare

Analiza se face cu ajutorul unui recoltor de exsudat faringian, care arată ca un bețișor de urechi mult mai lung și care are în capăt un tampon steril suficient de mare pentru recoltarea probei.

Tamponul steril se introduce într-un mediu de cultură și se trimite la laborator în maximum două ore de la prelevare. Mediul de cultură pentru exudat este extrem de important pentru a descoperi tipul de bacterie prezentă.

În funcție de laborator, se analizează o listă anume de bacterii și fungi care ar putea să fie prezente în exsudat. În funcție de solicitarea medicului care a recomandat realizarea exsudatului, se pot analiza și alte bacterii. 

Recoltarea exsudatului faringian trebuie făcută fără ca zona să fie igienizată, întrucât unele paste de dinți conțin substanțe care distrug bacteriile și rezultatul analizei ar putea fi viciat. În cazul în care nu e posibilă amânarea igienei orale, prelevarea se va face la 3-4 ore după ce s-a efectuat spălatul pe dinți.

Recoltarea exsudatului faringian nu este recomandată dacă a fost început un tratament cu antibiotic.

Interpretare rezultate

Rezultatul analizei se prezintă sub forma absenței sau prezenței (negativ/pozitiv) a anumitor bacterii și fungi şi se obţine, în medie, în trei zile. El poate să fie însoțit și de o antibiogramă, care să arate sensibilitatea la antibiotic a bacteriei depistate, adică tratamentul la care ar reacționa pacientul. Antibiograma este necesară doar la indicaţiile precise ale medicului.

Streptococii beta-hemolitici, care dau cel mai des faringite, sunt, în continuare, sensibili la penicilină. Dacă în cultură Streptococul Beta hemolitic se asociază cu Staphylococus aures, se va menționa în buletinul de analiză această asociere, pentru a nu se recomanda tratament cu penicilină, întrucât majoritatea tulpinilor de stafilococ secretă penicilinază.

Un rezultat pozitiv, adică unul ce indică prezența unor microbi în organism, este asociat în cele mai multe cazuri cu faringitele.

Faringitele bacteriene sunt provocate de streptococul hemolitic de grup A, mai ales la copiii între 5 și 15 ani. La copilul mic, infecţia evoluează ca o nazofaringită subacută, cu exudat discret şi febră moderată.

La copilul cu vârste mai mari şi la adult, manifestările sunt acute:

• febră mare;
• cefalee;
• disfagie;
• greaţă;
• vărsături.