VIDEO Cum gestionam divortul si cum le spunem copiilor? Andreea Chitu, psihoterapeut: Divortul e un proces intern care ia timp, nu este o decizie care apare peste noapte

Divortul este un moment dificil pentru ambii parteneri si tocmai din acest motiv modalitatile prin care poate fi gestionat trebuie alese cu atentie, mai ales in cazul cuplurilor cu copii. Andreea Chitu, psihoterapeut, a vorbit despre provocarile unui divort, despre cum trebuie informatii copii, dar si despre viata sociala de dupa despartire. "Divortul este un proces in care exista o arie de emotii incredibila in care pot aparea emotii la care nici un te gandeai ca le poti avea. Este o perioada complicata, iar in cazul in care sunt copii, cu atat mai mult se complica lucrurile", precizeaza Andreea Chitu.

Andreea Chitu: Specialistii vad divortul mai degraba ca parte a unui proces, si nu efectiv divortul la care se gandeste toata lumea – care este momentul efectiv al deciziei tribunalului sau altui organ legal. Divortul este un proces si multi listeaza 14 – 15 pasi, vrand sa arate in felul acesta ca un e doar o separare cum se crede: “Gata! Pana aici! Se impart lucrurile care au fost comune”. Nu. Un specialist PSI, adica un psihiatru sau psihoterapeut sau psiholog vede insa mult mai amplu si vede multistratificat.

Este un proces in care exista o arie de emotii incredibila in care pot aparea emotii la care nici un te gandeai ca le poti avea si prin care puteai sa treci. Este o perioada complicata si pentru ca, in cazul in care sunt copii, cu atat mai mult se complica lucrurile, ai tu de facut cu tine ceva – pe de o parte a fost un angajament pe care ti l-ai luat si pe care l-ai sustinut, dupa care trebuie sa te dezangajezi.

Sunt foarte multe persoane care vin in terapie neputandu-si lua acest angajament si ramanand in niste relatii mai superficiale, si daca dau putin de greu, trec la alta relatie, deci nu pot sa isi ia un angajament pe termen nedefinit. Plus ca nu pot forma, poate, o atmosfera de intimitate cu o alta persoana. Dar, iata, si dezangajamentul este la fel de greu, poate si mai greu, pentru ca presupune sa te rupi, sa inveti sa dai drumul, sa inveti sa renunti la ceea ce ai avut pana atunci: aceasta inseamna sa renunti de la lucruri materiale la vacante, la vise, la sperante cu omul drag.

In momentul in care sunt inclusi si copii, acestia trebuie sa invete impreuna cu parintii sa faca aceasta dezangajare si, pentru ca o data facuta optima aceasta dezangajare, sunt sanse ca urmatoarea angajare sa se faca mai usor. Sunt multi care un reusesc sa faca aceasta dezangajare si, intr-un divort, mai ales, cei care sunt parasiti nu reusesc atat de usor sa faca aceasta dezangajare / angajare.

Intr-un divort avem 2 persoane: una care paraseste si una care este parasita. Mai degraba, dezangajarea este dificila pentru cel care paraseste. Acolo apar alte sentimente. In primul rand, cel care paraseste se simte vinovat, pentru ca el strica, pe umerii lui este decizia. Sunt persoane care la un interval de timp, se chinuie, inca se intreaba daca au luat sau nu decizia buna, poate ca in noua viata pe care si-au creat-o nu este la fel cum credeau sau nici macar un ajunge sa fie la fel ca prima familie. Si iarasi dubii si indoieli care pot persista. Dar, cel care pleaca, are un pic putere si un avans fata de cel care este parasit. Mi se pare important de spus ca un divort “serios”, adica nu o amenintare spusa la orice suparare, ia timp pentru cel care se decide sa divorteze – adica nu apare peste noapte, din senin, un apare dintr-un gol, ci apare in urma unui proces, a unor frustari si tensiuni, a unor neimpliniri, secrete, insa ia timp.

Acesta este un lucru foarte important de spus. E un proces intern care ia timp; de exemplu, am o persoana la terapie de 2 ani si jumatate si abia acum suntem intr-un moment in care se simte singura prin tot procesul de analiza si de mentalizare sa inteleaga ce s-a intamplat. Raspund oamenilor spunand ca “nu stiu daca o sa ramai sau daca nu o sa ramai cu o persoana cu care esti acum si iata esti pe cale sa divortezi, dar un stiu unde te va duce”. Dar cel mai important lucru este sa stii ce ai gresit, care este partea ta de contributie la asta.

De multe ori, cei mai multi paseaza responsabilitatea, vina, pe celalalt. Si, in felul acesta " s-au scos". Nu, ambii au undeva o contributie, din ambele roluri, din ambele pozitii ceva s-a intamplat, cineva nu a mai fost atent la celalalt, le nevoile lui. Sunt oameni care spun « Eu vreau sa fac cariera si dupa aceea facem copii, chiar daca tu iti doresti copii, eu am chestii de facut ». Pierdem din vedere niste lucruri. Sigur, foarte delicate, care fie nu au discutate foarte clar la inceput sau au fost descoperite pe parcurs si care ii pun pe cei 2 intr-o pozitie de a renegocia cumva relatia.

Divortul in cazul cuplurilor cu copii

Andreea Chitu: Este vorba, din nou, de un proces. In primul rand inainte de a ajunge sa le spuna copiilor, parintii trebuie sa aiba in minte, clar, deja stabilit, ce urmeaza sa faca, ce decizii sa ia, unde vor sta. Parintii au de facut acest travaliu cu mult inainte de a povesti copiilor situatia. Un alt element importamt: aceasta veste nu are un moment optim. Oricum copii, la un moment dat din procesul aceasta, simt ca se intampla ceva – tati si mami nu mai dorm in acelasi pat, nu se mai saruta, fac activitati separate.

Chiar daca ei nu pun constient si rational lucrurile asa, undeva la nivel implicit, copii simt ca se intampla ceva, simt ca sunt pacaliti sau mintiti. Si o precizare: depinde mult de varsta copiilor, pentru ca avem o situatie mai ampla. Sa zicem ca sunt la mijloc niste copii cu care se poate vorbi, peste 5-6 ani sau chiar putin mai mici. Regula este : amandoi parintii, odata ce au decizia luata, cat mai afectuos, calm, cald si, mai ales, clar, sa povesteasca copiilor «ca povestea aceasta nu tine de ei, ca este o poveste pe care parintii au incercat sa o rezolve, este o poveste a adultilor, ca le pare rau ca lucrurile sunt aici si se sfarsesc. Ca se sfarseste o etapa, dar nu se sfraseste relatia cu ei, ei vor ramane intotdeauna parintii lor, ca vor fi noi intamplari, noi etape, ca din aceasta poveste se vor dezvolta, nu una, asa cum au fost obisnuiti, ci 2 familii, la inceput, monoparentale fiecare.

Vor veni intrebari la care trebuie raspuns tot mai calm si cald, vor incepe tot felul de stari, copii vor incerca sa tina parintii impreuna. Atentie ca manipularile vor fi incredibile in aceasta perioada, sunt si inainte, dar in perioada aceasta de maxima durere, de suferinta copii vor incerca sa tina parintii impreuna. Si revenind la ce spuneam mai devreme legat de a invata sa dai drumul si de a renunta la cel care e parasit, mai ales : vor incepe razboaie si tot felul de discutii.

Parintele care un a putut sa dea drumul si nu da drumul usor, va pune aceasta in relatia cu copiii. Deci si copiii trebuie sa invete sa renunte la ceea ce au avut pana atunci : o casa, niste vacante, un anumit fel de a fi, un anumit stil de viata, nu se stie cum o sa fie mama sau tata financiar, ei vor incerca, in masura in care se poate, sa isi organizeze vietile lor asa cum vor sti si cum vor putea. Parintii trebuie sa fie acolo constant si sa le spuna ca ei nu vor disparea din viata lor, pentru ca relatia cu ei nu se termina, divortul este doar un moment, viata continua si dupa.

Andreea Chitu: Legat de custodie, sunt tot felul de formule si de variante. Custodia poate sa fie comuna si sa se stabileasca o casa, se stabilesc orele de vizitare si li se va spune acest lucru copiilor, se va vorbi cu ei. Cu cat comunici lucrurile acestea si tu esti impacat cu ele, cu atat lucrurile se desfasoara mai putin tensionat, oricum exista o tensiune.

Relatiile cu alte persoane, dupa divort

Andreea Chitu: Desigur ca dupa o separare si o astfel de trauma, sa-i zicem, persoanele vor fi destul de traumatizate, atat cea care paraseste, cat si cea care este parasita. Fiecare va avea foarte mare nevoie de suport, de sprijin, este aproape ca o regula regasirea familiei de origine, a unui frate sau surori, prieteni mai vechi sau la care nu s-a mai gandit de mult, prieteni noi, alte grupuri sociale. Este nevoie de foarte mult suport pentru a trece peste un divort.

Din ceea ce se cunoaste, insa, cam primele relatii sunt cam de punte, de tranzitie si lumea se repede din teama de a nu ramane singur/a in prima relatie pe care au gasit-o pentru ca nu mai retionezi prea bine, esti emotiv, esti tulburat interior si faci alegeri gresite si poti intra intr-o alta casatorie gresita poate si iti dai seama de acest lucru. Deci nu e o regula, dar as sugera ca ar fi de dorit o perioada de a fi cu sine, de a fi cu tine, a-ti face un fel de travaliu, ca o refacere dupa o rana, pentru ca orice rana are nevoie de timp pana se cicatrizeaza. Sa te repezi imediat la “prima asistenta, la primul doctor, ca sa zic asa, care sa panseze rana, poate fi important, poate fi important ca sa te sustii emotional, dar poate sa nu fie alegerea cea mai buna.

Cand prezentam noul partener copilului?

Andreea Chitu: Daca cineva vrea sa prezinte inainte de divort, aici este o problema si numai cei doi pot decide. Ar fi de dorit ca lucrurile sa se incheie intre cei 2 si apoi sa fie prezentata o noua persoana. Nu e o regula, dar optim, ar fi mai bine asa. Nu intotdeauna se poate pentru ca una dintre persoane, cel care paraseste, poate are deja un partener/a, ar vrea sa il cunoasca si copilul / copii, sa vada cum se inteleg si aceasta persoana trebuie sa inteleaga, cu totii trebuie sa inteleaga ca nevoile copiilor sunt mai importante ca nevoile lor. Nu intotdeauna este simplu de facut lucrul acesta.

Redactia MedLive