Cancer de colon

Despre cancerul de colon

Cancerul de colon, ca și cancerul de rect, își au originea la nivelul celulelor mucoasei care căptușește colonul (intestinul gros) sau rectul (porțiunea finală a intestinului gros). Formarea primei celule canceroase la acest nivel este determinată de mai mulți factori. De cele mai multe ori, cancerul de colon apare prin transformarea malignă a unor polipi (mici excrescențe la nivelul mucoasei colonice). Acești polipi pot fi de două tipuri:

• adenomatoși (adenoame): pot evolua spre cancer;
• hiperplazici sau inflamatorii: evoluează spre cancer rar sau deloc.

Nu toți polipii adenomatoși evoluează spre cancer însă, în acest moment, nu există date certe care să arate care dintre ei au această predispoziţie. Statistica medicală indică, totuși, faptul că cei de dimensiuni mai mari, de peste trei centimetri, prezintă un risc crescut.

La colonoscopie/ rectoscopie este recomandat ca orice polip identificat să fie extirpat și analizat microscopic.

În cele mai multe cazuri, potrivit datelor statistice, persoanele cu vârste de peste 55-60 de ani au un risc mai mare de a dezvolta cancer de colon. Acest lucru nu exclude însă apariția cancerului de colon de la vârste mai mici, mai ales în cazul persoanelor care au rude de gradul I sau II diagnosticate cu cancer de colon.

Cancerul de colon este de mai multe tipuri, dar, cel mai frecvent, adică în peste 95% din cazuri, se manifestă ca adenocarcinom. Acest lucru înseamnă că celulele canceroase se apar în glandele secretoare de la nivelul peretelui colic sau rectal. Într-o primă fază, aceste celule formează o tumoră locală, care, netratată, se poate extinde - mai întâi local, invadând din ce în ce mai profund peretele colonului și rectului, chiar depășind grosimea lor și trecând către structurile de vecinătate și apoi se poate extinde, pe cale limfatică, spre ganglionii locali și regionali, iar ulterior către orice ganglion din corp. În stadiul 4, stadiul metastatic, aceste celule se pot împrăștia, prin sânge, către ficat, plămâni, creier, peritoneu.

Cancerul de colon se poate manifesta și ca sarcom, carcinomă ori limfom. Diferența între aceste tipuri de tumori ține de locul în care au început să se formeze celulele canceroase.

Factori de risc

Vârsta și stilul de viață pot crește riscul de a face cancer de colon:

• vârsta: nouă din zece pacienți diagnosticați cu cancer de colon au peste 60 de ani;
• dieta: o alimentație bogată în carne roșie, carne procesată, grăsimi, dar săracă în fibre;
• greutatea: cancerul de colon este mai des întâlnit la persoanele supraponderale sau obeze;
• lipsa activității fizice: persoanele sedentare au risc mai mare de a face boala, în comparație cu persoanele active;
• consumul frecvent de alcool;
• fumatul;
• istoricul familial: persoanele care au o rudă de gradul I (mamă, tată, frate, soră) diagnosticată cu cancer de colon până la vârsta de 50 de ani, au un risc crescut de a face boala;
• anumite afecțiuni: boala Crohn și colitele ulcerative.

Diagnosticare

Diagnosticul de cancer de colon poate fi pus doar după ce pacientul realizează o serie de teste specifice, recomandate de gastroenterolog, proctolog sau de chirurgul cu supraspecializare în chirurgia colorectală.

Diagnosticul cancerului de colon are mai multe componente:

• diagnostic anatomic: identifică ce segment al colonului/ rectului este afectat;
• diagnostic anatomo-patologic: din ce tip de celule este alcătuită tumora;
• diagnostic stadial: cât de extinsă este boala în corp;
• diagnostic genetic: identificarea prezenței anumitor tipuri de mutații la nivelul celulelor care alcătuiesc tumora (ex: NRAS, KRAS, BRAF, MMS etc).

Primele analize care îi sunt recomandate pacientului sunt testele de sânge, cum ar fi hemoleucograma, sideremia (rezerva de fier a pacientului), eventual marker tumorali (CEA antigen carcino-embrionar și CA 19.9 – antigen carcinogenic 19.9). Desigur, în cursul etapei de diagnostic, medicul specialist va completa lista investigațiilor medicale în funcție de particularitatea fiecărui pacient.

Medicul poate realiza și un tușeu rectal pentru a stabili dacă la palpare sunt identificate formațiuni anormale.

Cea mai eficientă investigație, care este considerată a avea și o precizie foarte mare, este colonoscopia. Aceasta este o investigație care presupune introducerea unei camere de luat vederi în colon și vizualizarea lui în timp real, în întregime, de medic, în vreme ce pacientul este anesteziat. În cazul în care la colonoscopie sunt descoperite formațiuni anormale, cum ar fi polipii, acestea sunt îndepărtate. Piesele recoltate în acest mod vor fi trimise la laborator pentru evaluare microscopică. Doar examinarea microscopică poate indica dacă celulele descoperite sunt sau nu canceroase.

În anumite situații, complementar cu această investigație, medicul poate decide necesitatea ca pacientul să realizeze și investigații imagistice: CT sau RMN. Acestea sunt necesare în cazul în care la colonoscopie au fost identificate formațiuni anormale și se dorește localizarea lor precisă și vizualizarea lor cât mai în detaliu.

Prevenție

Pentru că între stilul de viață și cancerul de colon există o legătură strânsă, este recomandat ca alimentația să fie cât mai variată, să conțină fibre și să nu se facă excese de alimente cu grăsimi, de carne roșie și carne procesată. De asemenea, este importantă mișcarea fizică regulată și menținerea sub control a greutății.

În acest moment, investigațiile de rutină care pot depista din vreme cancerul de colon și cancerul rectal au devenit extrem de ușor de făcut. După vârsta de 45-50 de ani sunt recomandate câteva investigații periodice:

• colonoscopie: la fiecare zece ani;
• sigmoidoscopie: la fiecare cinci ani;
• irigografie: la fiecare cinci ani;
• determinarea sângelui în materiile fecale (FOBT – testul sângerărilor oculte din materiile fecale): anual.

De asemenea, există testele genetice care pot arăta predispoziția pe care o avem în a dezvolta acest tip de cancer.