AFECȚIUNI

19 Octombrie 2022

Sforăitul: cauze, factori de risc și remedii

scris de

Păcurar Roxana, Medic Primar ORL și ORL Pediatrie

Sforăitul: cauze, factori de risc și remedii

Sforăitul reprezintă zgomotul produs de fluxul de aer care circulă între nas, gură şi plămâni în momentul respiraţiei, când căile aeriene sunt obstrucţionate.

Aproape jumătate dintre oameni sforăie din când în când. Academia Americană de Medicina Somnului estimează că sforăitul afectează aproximativ 40% dintre bărbați și 24% dintre femei.

În funcţie de frecvenţa acestui fenomen, putem vorbi despre:

  • sforăit ocazional : influenţat de oboseală, de ingestia de alcool sau poziţia de somn;
  • sforăit habitual : legat de sindromul uşor de apnee în somn sau cu rezistenţă crescută pe căile respiratorii superioare;
  • sforăit sever : legat de lipsa acută de aer în timpul somnului.

Sforăitul primar, care apare din când în când, nu reprezintă, de obicei, o problemă gravă de sănătate. Cel persistent, de lungă durată, poate fi însă simptomul unei afecţiuni serioase. În momentul în care sforăitul primar se asociază cu alte manifestări, precum treziri nocturne sau oboseală diurnă, atunci este necesar un consult de specialitate.

Cauzele sforăitului

Cauzele care pot duce la apariţia sforăitului sunt multiple. Din punct de vedere morfologic, tulburările de somn pot fi provocate de anumiţi factori ce ţin de anatomie: gât scurt și mic, luetă alungită, văl palatin hipoton, hipertrofia amigdalelor palatine și amigdalei linguale, obstrucţie nazală de diferite cauze, retrognatism sau malformaţii cranio-faciale.

Obstrucția nazală, prin caracterul ei mecanic sau inflamator, determină creșterea rezistenței nazale în timpul respiraţiei. Secreţiile existente pe suprafața mucoasei tractului aero-digestiv superior determină creșterea tensiunii superficiale.

Fenomenele inflamatorii, atât la nivelul mucoasei cavităţii nazale, cât și la nivelul mucoasei faringo-laringiene, determină reducerea calibrului căilor aeriene superioare și apariţia apneei și a sforăitului.

Factori de risc

Obezitatea este considerată cel mai important factor de risc pentru apariţia tulburărilor de somn. De asemenea, şi consumul de alcool sau tutun, medicaţia tranchilizantă/ sedativă sau sexul pacientului pot fi considerate factori de risc. Incidenţa este mai mare la bărbați decât la femei, în intervalul de vârstă 40 – 65 de ani, iar după această vârstă, prevalenţa tinde să se egalizeze.

Pentru sindromul de apnee obstructivă în somn (SAOS), factorii de risc sunt:

  • obezitatea;
  • consumul de alcool seara;
  • fumatul;
  • sexul masculin;
  • istoricul familial SAOS;
  • poziția „decubit dorsal” (dormitul pe spate);
  • obstrucția anatomică a căilor aeriene superioare;
  • comorbiditățile (afecțiuni cardiovasculare, boli metabolice, boli endocrine, pulmonare, din sfera ORL, neuro-musculare).

Tulburări de somn, precum insomnia, parasomniile (incluzând coșmaruri nocturne), sindromul picioarelor neliniștite, sforăitul, apneea în somn, pot apărea și la gravide din cauza creșterii în greutate, a modificărilor hormonale, a poziției diafragmului și a fătului. De asemenea, sarcina determină apariția modificărilor la nivelul sistemului respirator (hiperemie, edem, hipersecreție, rinită de sarcină), dezvoltându-se astfel predispoziția la sforăit și obstrucție a căilor respiratorii superioare.

Sforăitul la copii apare cel mai frecvent din cauza obstrucției nazale (rinite acute/ cronice, hipertrofie a adenoizilor, deviații de sept), a hipertrofiei amigdaliene și a obezității.

Alte simptome ce însoţesc sforăitul

Alte simptome ce însoţesc sforăitul

Adesea, sforăitul este asociat cu dificultăți și tulburări ale somnului:

  • sindrom de rezistență a căilor respiratorii superioare;
  • sindrom de apnee în somn;
  • sindrom de hipoventilație asociat obezității.

Cea mai gravă dintre afecțiunile asociate sforăitului este apneea obstructivă în somn (OSA). Nu toate persoanele care sforăie au OSA, dar dacă sforăitul este însoțit de oricare dintre următoarele simptome, este recomandat un consult medical:

  • pauze de respirație în timpul somnului;
  • somnolență excesivă în timpul zilei;
  • dificultate de concentrare;
  • dureri de cap dimineața;
  • durere în gât la trezire;
  • somn agitat;
  • gâfâit sau senzaţie de sufocare în timpul somnului;
  • tensiune arterială crescută;
  • dureri toracice noaptea.

La copii, sforăitul determină apariția dificultăților de concentrare, a rezultatelor școlare slabe și a problemelor comportamentale.

Diagnosticare

Diagnosticul în cazul acestei tulburări de somn este pus de medicul ORL, pe baza unei serii de investigații:

Anamneză

  • istoricul afecțiunii este foarte important, iar un rol esențial în acest sens îl are partenerul: el poate spune dacă somnul pacientului este fragmentat, dacă apar microtreziri, care este momentul de apariție a sforăitului, periodicitatea, poziția de somn, dacă este asociat cu momente de oprire respiratorie;
  • determinarea factorilor de risc: obezitate, obiceiuri alimentare, fumat, alergii, etc;
  • prezența comorbidităților: hipotiroidism, hipertensiune arterială, tahicardie, aritmii, astm, boli coronariene, afecțiuni neuromusculare, etc.

Examen clinic

  • determinarea gradului de obezitate, a indicelui de masă corporală, circumferința gâtului, a abdomenului;
  • examenul ORL, cu rinoscopie anterioară și posterioară, pentru a determina existența factorilor locali mecanici sau inflamatorii ce determină obstrucția nazală (deviația de sept nazal, hipertrofia cornetelor nazale, polipoza nazală, hipertrofia vegetațiilor adenoide, etc)
  • bucofaringoscopia, cu examinarea orofaringelui; gradul de vizualizare a bazei limbii, vălului palatin, amigdalelor și luetei stau la baza clasificării Mallampati (cele patru clase pe baza cărora se stabilește riscul și severitatea SAOS).

Examinări paraclinice

  • endoscopia nazală, laringofibroscopia, ajută la identificarea cauzelor patologiei rinosinusale sau faringo-laringiene, care determină apariția sforăitului și a altor tulburări de somn;
  • polisomnografia reprezintă standardul de aur pentru diagnosticarea tulburărilor de somn;
  • rinomanometria: testul obiectiv care poate determina gradul obstrucției nazale.

Diagnosticul diferențial

Prezența sforăitului primar trebuie diferențiată de sforăitul ce însoțește apneea în somn. Pacientul care semnalează existența sforăitului primar este, de cele mai multe ori, sănătos, fără alte comorbidități și nu necesită investigații suplimentare, iar tratamentul constă în scăderea în greutate, evitarea decubitului dorsal (terapie pozițională) și a unei igiene bune a somnului. Sunt necesare investigații suplimentare când se asociază semne ale somnolenței diurne.

Patologia somnului intră în sfera de interes a mai multor medici specialiști: pneumologi, neurologi, ORL-iști, cardiologi, interniști, diabetologi, endocrinologi, medici de familie.

Tratament

Tratament

Metodele de tratament care pot fi instituite pentru vindecarea sforăitului și a altor tulburări de somn sunt multiple și depind de severitatea patologiei. Combaterea sforăitului cronic se poate face prin metode conservatoare, chirurgicale sau metode complementare:

Reguli de igienă a somnului

  • menținerea unui orar de somn regulat, inclusiv în weekenduri (aceeași oră de culcare și trezire în fiecare zi);
  • asigurarea unui mediu propice pentru somn: întuneric, temperatură optimă, liniște, confort;
  • evitarea fumatului, a consumului de alcool, cafea și anumite medicamente înainte de culcare (contraceptive orale, antidepresive, diuretice, anumite suplimente nutritive, etc.);
  • evitarea mâncărurilor prea grele, picante sau prea dulci (cu 4-6 ore înainte de culcare);
  • stabilirea unui ritual pentru ora de somn (spălarea dinților, cititul timp de 15-20 de minute, baie călduță);
  • exerciții practicate cu câteva ore înainte de somn;
  • relaxarea înainte de somn;
  • evitarea ațipitului, a somnului de după-amiază și a încercărilor forțate de a dormi (dacă nu putem adormi după 30 de minute, se recomandă ridicarea din pat și efectuarea unor activități care nu ne stimulează și care determină somnolența); dacă este nevoie de somn în timpul zilei, se recomandă o repriză de maximum o oră, înainte de ora 15:00.

Terapiile poziţionale

Se recomandă evitarea dormitului pe spate, care predispune la colabarea (turtirea) căilor aeriene, aceasta fiind una dintre cauzele sforăitului. Terapiile poziționale vin astfel în ajutor, prin aplicarea unor dispozitive care împiedică pacientul să treacă din lateral pe spate:

  • introducerea unei mingi de tenis într-un buzunar cusut pe spatele pijamalei;
  • perne special concepute;
  • alarme poziționale, care emit zgomote când persoana se întoarce pe spate (sunt rar indicate, deoarece fragmentează somnul).

Stil de viață

  • scăderea în greutate, schimbarea stilului de viață, efectuarea de exerciții fizice;
  • evitarea alcoolului și a deprimantelor sistemului nervos central (analgezice, sedative, miorelaxante);
  • dispozitivele orale: orteze de avansare linguală și mandibulară;

Chirurgia ORL

  • somnoplastia: tratamentul sforăitului prin radiofrecvență aplicată pe vălul palatin; permite retractarea palatului moale cu diminuarea semnificativă a sforăitului. Tehnica se realizează cu anestezie locală, în ambulatoriu;
  • implanturile în palat, plasate în grosimea palatului moale;
  • chirurgia nazală: vizează eliminarea cauzelor obstrucției, asigurând o permeabilitate nazală mai bună; include: septoplastie, chirurgia valvei nazale, mucotomie inferioară/mijlocie, polipectomie și, eventual, etmoidectomie;
  • reducerea bazei limbii cu radiofrecvența;
  • uvulopalato-faringo-plastia chirurgia de lărgire a faringelui, micșorarea vălului palatin, amigdalectomie/ amigdalotomie;
  • alte tehnici chirurgicale propuse în cazul formelor severe de apnee în somn (palatoplastie în Z, rezecția/ suspendarea bazei de limbă, chirurgia osoasă maxilomandibulară și hioidiană, avansare maxilomandibulară, traheostomie).

Tratamentul comorbidităților

Chirurgia bariatrică

  • chirurgia obezității

Agenți farmacologici

  • eficiența lor este discutabilă

Complicaţii

Sforăitul poate provoca o serie de complicații. În cazul în care este legat de sindromul de apnee în somn, din cauza anoxiei vor apărea complicații de tipul somnolenței în timpul zilei, probleme de concentrare, senzații continue de furie sau frustrare, probleme de învățare sau probleme de comportament, risc de hipertensiune arterială, boli de inimă sau accident vascular cerebral.

Prevenţie

Prevenția sforăitului se face respectând igiena somnului, menținând un indice al greutății normal, evitând, înainte de culcare, fumatul, consumul de alcool și de medicamente care deprimă sistemul nervos central și tratând bolile de fond.

Sforăitul primar nu se asociază cu alte simptome și nici nu dă complicații. În cazul în care se asociază cu alte simptome, se impun investigații suplimentare, în vederea diagnosticării unui sindrom de rezistență a căilor respiratorii superioare sau de apnee în somn.

 

Bibliografie

  1. Apneea în somn și comorbiditățile sale, sub redacția Doina Todea
  2. Tratat de chirurgie, Vol. I Otorinolaringologie și chirurgie cervico-facială, sub redacția Irinel Popescu, Constantin Ciuce



Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării


©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.