Transpirație excesivă

Despre transpirația excesivă

Transpirația excesivă (hiperhidroza) reprezintă o transpirație anormală, accentuată cantitativ.

Transpirația (sudorația) este un proces fiziologic normal, prin care corpul nostru se răcorește, reglându-și temperatura. Pe lângă rolul de termoreglare, aceasta reprezintă și procesul prin care organismul se adaptează la diferiți factori, cum ar fi efortul fizic sau stresul emoțional/anxietatea. De asemenea, transpirația este un indicator al anumitor afecțiuni: febră, dezechilibre hormonale, etc.

Sudorația este produsul de secreție al unor glande sudoripare aflate în structura pielii:

• eccrine: sunt prezente pe toată suprafața cutanată, dar sunt mai numeroase în zona palmelor și a tălpilor; predominant, secretă apă cu electroliți. Sunt active încă din copilărie;
• apocrine: își încep activitatea în perioada pubertății; secretă o transpirație mai concentrată; sunt mai numeroase la nivelul axilelor (subraț), în regiunea anogenitală (inghinală), iar sub influența bacteriilor determină un miros neplăcut;
• apoecrine: sunt o categorie de glande sudoripare intermediare, prezente la nivelul axilelor; sunt considerate responsabile de acea transpirație deranjantă de la subraț, care pătează hainele.

Tipuri de transpirație excesivă

Hiperhidroza poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de:

Cauză

• primară (fără nicio cauză): tinde să fie localizată în regiunea cefalică (transpirația excesivă la cap), axilară (transpirația excesivă la subraț), palmară și/ sau plantară (transpirație excesivă la mâini și picioare);
• secundară (cauzată de anumite afecțiuni): este de obicei generalizată; poate fi prezentă doar ziua, doar noaptea sau atât ziua, cât și noaptea, iar severitatea poate fi diferită: ușoară sau intensă (unii pacienți sunt nevoiți să schimbe hainele, lenjeria de pat în timpul nopții).

Întindere

• localizată: în regiunea cefalică/ palmară/ plantară;
• generalizată: pe toată suprafața corpului.

Transpirație excesivă la subraț

Hiperhidroza axilară este una dintre cele mai frecvente tipuri de transpirație excesivă, pentru care pacienții se prezintă la un consult de specialitate. Aceasta este provocată de glandele de la nivelul subrațului care reacționează prin sistemul nervos la diferiți stimuli: căldură, efort fizic, stres.

Din cauza faptului că glandele sudoripare predominante la nivelul axilelor sunt glande apocrine și apoecrine, transpirația este mai concentrată, uleioasă și pătează hainele. În plus, transpirația axilară poate să prezinte un miros neplăcut, provocat, pe de-o parte, de compoziția sudorației, iar pe de altă parte, de prezența în zona respectivă a diferitelor bacterii.

Transpirație excesivă la mâini și picioare

Hiperhidroza palmară (la mâini) poate fi foarte deranjantă, pentru că afectează viața privată/ socială/ profesională a pacienților. Aceștia tind să se izoleze de teama contactului cu alte persoane. Persoanele afectate de hiperhidroză palmară asociază agravarea transpirației excesive în situații de stres/ emoții.

Hiperhidroza plantară (la picioare) se caracterizează de cele mai multe ori printr-un miros neplăcut. În plus, transpirația excesivă la nivelul tălpilor predispune la riscul de suprainfecții locale cu virusuri (veruci vulgare), fungi (tinea pedis – „piciorul atletului”) sau bacterii.

Transpirație excesivă la cap

Hiperhidroza cefalică poate fi localizată la nivelul scalpului, a feței sau în jurul organelor de simț. De cele mai multe ori, acest tip de transpirație excesivă este declanșat de efortul fizic, de expunerea la căldură și/ sau umiditate crescută.

De asemenea, consumul anumitor alimente fierbinți sau picante poate determina apariția transpirației în jurul nasului, buzelor sau a frunții.

Factori de risc

Factorii de risc ai hiperhidrozei sunt reprezentați de anumite stări fiziologice: efort fizic, căldură, umiditate crescută, menopauză sau patologice: febră, obezitate, etc.

Transpirația excesivă la nivelul feței, toracelui sau a spatelui au ca factor de risc expunerea la cald, în timp ce transpirația palmelor și picioarelor - expunerea la stres.

Diagnosticare

Diagnosticul hiperhidrozei cuprinde:

• anamneza (dialog între medic și pacient): pacientul relatează istoricul transpirației excesive, alte afecțiuni/simptome, medicamente administrate, factorii care declanșează transpirația excesivă, localizarea acesteia, impactul pe care hiperhidroza îl are asupra vieții;
• investigații: în cazul în care medicul consideră că este necesar să fie excluse anumite afecțiuni, acesta va recomanda diverse investigații clinice și/sau paraclinice;
• testul de hiperhidroză (testul Minor): se efectuează la pacienții care acuză hiperhidroză localizată, pentru a trasa întinderea zonei afectate.

Prevenție

De cele mai multe ori, este imposibil să prevenim hiperhidroza. Cu toate acestea, există câteva metoda prin care transpirația excesivă poate fi evitată:

• păstrarea unei igiene corespunzătoare;
• menținerea unei greutăți normale a corpului;
• evitarea mediilor care predispun la transpirație excesivă;
• evitarea medicamentelor care au ca efect advers hiperhidroza;
• evitarea consumului de alimente picante/ fierbinți.