VIDEO Strabismul. De ce apare si cum se poate corecta? Interviu cu dr. oftalmolog Oana Andrei
Strabismul este o afectiune vizuala in care ochii nu poseda capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Cel mai adesea strabismul apare in copilarie, dar poate aparea si mai tarziu in viata. In orice moment ar aparea insa, strabismul este o sursa de disconfort fizic si psihic. Care sunt cauzele care duc la aparitia strabismului? In ce situatii se impune o interventie chirurgicala si care sunt riscurile la care se expune pacientul in astfel de situatii? La toate aceste intrebari a raspuns Oana Andrei, medic oftalmolog.
Reporter: Care sunt cauzele care duc la aparitia strabismului?
Dr. oftalmolog Oana Andrei: Sunt mai multe cauze. Sunt strabisme care apar la copii, cand cauza nu este foarte clara nici pentru doctori. Se pare ca pur si simplu exista modificari la nivel central, asociate unor modificari motorii la nivelul ochilor, care fac ca imaginile date de cei doi ochi sa fie diferite si sa nu se uneasca la nivelul creierului. Lucrul acesta face ca imaginea ochiului deviat, in marea majoritatea cazurilor, sa fie ignorata complet. Astfel, strabismul produce, la randul lui, ambliopie, adica ochi lenes.
Un alt tip important de strabism este cel care apare ulterior, fie in urma unor paralizii ale unor nervi, fie in urma unor boli, cum ar fi oftalmopatia tiroidiana, fie in urma unor traumatisme. Aceste tipuri de strabisme apar din cauza unor modificari periferice, care apar la nivelul muschilor sau la nivelul centrilor de inervatie ce inerveaza anumiti muschi. Aceste strabisme, in momentul in care se corecteaza chirurgical, raman corectate permanent, pentru ca beneficiaza de corespondenta la nivel central, adica la nivelul creierului. Creierul ajuta ochii sa ramana aliniati.
Care sunt formele de strabism care necesita interventie chirurgicala?
In principiu, toate formele de strabism necesita interventie, din punct de vedere estetic. Este o problema majora, din punct de vedere psihologic, pentru pacientul care sufera de strabism. Va puteti inchipui cum se descurca in societate, cand vede ca el se uita la o anumita persoana si ca persoana cu care vorbeste se gandeste ca se uita in alta parte.
Din punct de vedere functional, doar anumite tipuri de strabism au rezolvare. Interventia, in functie de tipul de strabism, este nevoie sa fie facuta in momentul in care se deceleaza aparitia strabismului, asa cum se intampla in cazul strabismelor congenitale, mai ales cele in care ochii sunt fugiti catre nas, care apar in jurul varstei de 3–6 luni. Interventia cat mai precoce in acest caz se pare ca reuseste sa ii ofere creierului posibilitatea de a combina cele doua imagini, provenite de la cei doi ochi, reusind, intr-o proportie scazuta, dar importanta din punct de vedere functional, sa faca ochii sa lucreze in echipa.
La ce varsta se recomanda efectuarea interventiei chirurgicale? Exista o varsta minima sau maxima pentru o astfel de interventie?
Nu exista o varsta minima si nu exista o varsta maxima. In momentul in care se observa aparitia strabismului, pacientii, sau parintii pacientilor, ar trebui sa vina cu copilul la un control. Strabismul poate ascunde probleme grave, precum tumori la nivelul retinei, care sunt curabile in proportie de aproape 100%, daca se deceleaza cat mai precoce problema.
Din punct de vedere strict al strabismului, interventia se face in functie de tipul de strabism. Poate fi amanata pana la varsta prescolara, daca interventia are numai scop estetic. De ce la varsta prescolara? Pentru ca abia atunci copilul devine constient de problema lui si e bine sa inceapa viata cu dreptul si sa nu aiba probleme cu colegii la scoala si, deci, sa aiba o dezvoltare psihologica normala.
Care sunt riscurile in cazul unei operatii de strabism?
Cele mai frecvente riscuri sunt de supracorectie, respectiv subcorectie. Prin supracorectie se intelege ca dintr-un strabism convergent, in care ochii erau indreptati spre nas, dupa interventie apare un strabism in care ochii sunt indreptati catre exterior. Prin subcorectie intelegem ca strabismul nu a fost corectat indeajuns, astfel incat sa nu mai fie vizibil.
Ce presupune recuperarea dupa o operatie de strabism?
Recuperarea inseamna o igiena atenta a ochiului. Ochiul va fi curatat de secretii, care vor fi mai abundente dupa interventie, ceea ce inseamna ca va fi spalat de cate ori este nevoie. Pacientul, in general, dupa interventie, va trebui sa puna picaturi in ochiul operat, de mai multe ori pe zi. Acesta va avea grija sa nu se expuna in conditii improprii de mediu, in care exista foarte mult praf sau alte substante care ar putea sa ii ajunga in ochi si sa il jeneze sau sa ii produca o infectie, nu va inota minim o luna.
Este bine ca cei mici sa fie supravegheati sa nu se frece la ochi imediat dupa o interventie, in primul rand pentru ca isi agraveaza durerea si apoi pentru ca isi pot rupe firele de sutura. Pentru o prima interventie, in care nu se lucreaza pe mai mult de doi muschi, in aproximativ doua saptamani ochiul redevine curat, liber, aproape ca inainte de operatie.
Care sunt cele mai grave complicatii pe care poate sa le dea strabismul?
In primul rand ambliopia, adica ochiul lenes. In momentul in care creierului nu ii convine imaginea anormala data de ochiul deviat, acesta are un mecanism de aparare si ignora imaginea care nu ii convine. Astfel apare ambliopia, ceea ce inseamna ca ochiul acela va fi exclus din punct de vedere al creierului. Aceasta este o problema frecventa in strabism si daca nu se intervine pana la varsta de sapte ani, practic nu se mai poate face nimic, pentru ca pana la aceasta varsta exista o plasticitate a creierului.
Tratamentul consta in acoperirea ochiului bun si obligarea copilului sa isi foloseasca ochiul lenes. Acest tratament, desi pare foarte simplu, are tot felul de piedici si din partea parintilor, pentru ca celor mici nu le convine acest lucru, cu atat mai mult cu cat ambliopia este mai profunda, deci cu atat mai mult cu cat vederea acestui ochi este mai slaba. Copiii incep sa planga, sunt nelinistiti, iar parintii, vazand acest lucru, indeparteaza ocluzorul si ii lasa sa vada in continuare cu ochiul bun. Cand vin la control, noi nu observam nici un fel de ameliorare si intrebam “Ati facut ocluzia?†la care ei raspund “Da, dar numai cateva ore†si, intr-un final, aflam ca nu au facut-o mai deloc. Subliniez acest lucru pentru ca este foarte important ca parintii sa inteleaga ca ei, la randul lor, ajuta copilul sa se vindece si trebuie sa faca tot posibilul sa respecte recomandarile noastre.
Care sunt complicatiile majore care pot surveni in urma interventiei chirurgicale?
Cea mai grava complicatie consta in inteparea ochiului in timp ce muschiul este cusut la sclera. Acest lucrul se intampla foarte rar si de obicei apare cand ochii au o sclera foarte subtire, fie pentru ca au avut parte de inflamatii anterior, fie ca este vorba de miopii mari, fie ca este vorba de ochi care au avut glaucom congenital. Inteparea ochiului se poate complica cu dezlipirea de retina, dar aceasta complicatie apare extrem de rar si oricum, in momentul in care se inteapa, la finalul interventiei ochiul va fi examinat . Daca se constata inteparea retinei sau sangerare se va aplica un tratament laser si oricum complicatiile ulterioare sunt evitabile.