Sughițul: Ce trebuie să știi

Despre sughiț

Sughițul este o contracție involuntară a diafragmei (mușchiul care separă toracele de abdomen și care joacă un rol important în respirație) și a mușchilor intercostali. Fiecare contracție este urmată de o închidere bruscă a corzilor vocale, fluxul brusc de aer în plămâni provocând sunetul caracteristic.

Sughițul poate apărea în urma unei mese copioase, a băuturilor alcoolice sau carbogazoase sau a unei emoții bruște. În unele cazuri, sughițul poate fi un semn al unei afecțiuni medicale subiacente. Pentru majoritatea oamenilor, o criză de sughiț durează, de obicei, doar câteva minute. Rareori, acesta poate persista timp de luni de zile, lucru poate duce la pierderea în greutate și epuizare.

Cauzele sughițului

Organizația Națională pentru Afecțiuni Rare descrie sughițul ca fiind „o contracție spasmodică involuntară a mușchiului de la baza plămânilor (diafragma) urmată de închiderea rapidă a corzilor vocale". Nu se știe exact cum sau de ce apar reprizele scurte de sughiț, dar experții au legat anumiți factori de o probabilitate mai mare de apariție a lor.

Factori legați de stilul de viață care pot provoca sughiț:

• consumul de alimente fierbinți sau condimentate care irită nervul frenic, care se află în apropierea esofagului;
• gaze în stomac care apasă pe diafragmă;
• ingestia unei cantități prea mari de alimente produce distensia stomacului și comprimă nervul vag, împiedicând diafragma să coboare în inspirație;
• consumul de sucuri, lichide fierbinți sau foarte reci sau băuturi alcoolice, în special băuturi carbogazoase;
• aerofagia (ingestia de aer în timpul meselor);
• consumul alimentelor picante;
• schimbările bruște de temperatură;
• experimentarea stresului sau a emoțiilor puternice;
• unele medicamente pot provoca, de asemenea, sughiț.

Afecțiuni medicale care pot provoca sughiț prin lezarea sau iritarea nervilor frenici și nervului vag:

• afecțiuni gastrointestinale, cum ar fi boala inflamatorie intestinală, o obstrucție a intestinului subțire sau boala de reflux gastroesofagian;
• afecțiuni respiratorii, cum ar fi pleurezia diafragmei, pneumonia sau astmul;
• dependența de alcool;
• laringita;
• gușa nodulară toxică;
• formațiuni tumorale la nivelul gâtului, a cutiei toracice și a cavității abdominale care pot comprima nervii pe traiectul lor;
• proceduri medicale sau intervenții chirurgicale (plasarea unui stent esofagian, traheostomia, bronhoscopia).

Patologii care afectează sistemul nervos central, cum ar fi:

• un traumatism cerebral;
• encefalita;
• o tumoră cerebrală sau un accident vascular cerebral;
• meningita.

Alte afecțiuni:

• reacții psihologice, inclusiv supărare, emoție, anxietate, stres și șoc;
• metabolice, inclusiv hiperglicemia, hipoglicemia și diabetul;
• probleme hepatice și renale;
• pancreatită;
• sarcina;
• boala Parkinson.

Medicamente:

• chimioterapia;
• anestezice;
• corticosteroizii;
• barbiturice;
• benzodiazepine.

Sughițul la sugari

Bebelușii pot avea sughiț mai frecvent în timpul sau după hrănire, deoarece pot înghiți alimentele prea repede sau se pot supraalimenta. Sughițul ar putea fi, de asemenea, un semn că un sugar este sătul. Mai poate apărea și din cauza faptului că respirația și înghițirea unui sugar nu sunt încă sincronizate. Sughițul la sugari poate rezulta, de asemenea, din modificări ale temperaturii stomacului. În general, sughițul tinde să fie un semn de creștere și dezvoltare sănătoasă, cu toate acestea părinții ar trebui să consulte un medic pediatru dacă observă că sugarul lor se confruntă cu mai multe simptome și suspectează că refluxul ar putea fi cauza acestora.

Remedii împotriva sughițului

Persoanele care sughiță pot încerca aceste câteva exerciții (așa zisele leacuri băbești) pentru a opri sughițul:

• să inspire și să își țină respirația timp de aproximativ 10 secunde, apoi să expire forțat, rapid (manevra Valsalva);
• respirarea într-o pungă de hârtie, dar având grijă să nu acopere capul cu punga;
• aducerea genunchilor la piept și îmbrățișarea lor;
• comprimarea ușoară a pieptului prin aplecarea în față;
• gargară cu apă cu gheață;
• introducerea câtorva picături de oțet în gură;
• plasarea unor granule de zahăr pe limbă și apoi înghițirea lor;
• sorbirea lentă a apei foarte reci;
• mușcarea unei felii de lămâie.

Alte tehnici care ar putea funcționa pentru unele persoane includ:

• să tragă ușor de limbă, care poate stimula nervul vag și poate ușura spasmele diafragmei;
• să apese ușor pe diafragmă;
• plasarea unei presiuni ușoare pe fiecare parte a nasului în timp ce persoana înghite în sec.

Când trebuie să consulți medicul dacă sughiți?

Dacă sughițul durează doar câteva minute sau câteva ore, probabil că nu este nevoie ca o persoană să meargă la medic. Cu toate acestea, dacă sughițul durează mai mult de câteva zile (de obicei două) medicul trebuie consultat.

Dacă sughițul nu dispare în câteva zile, acesta se numește „sughiț persistent". Dacă durează câteva luni, se numește „intratabil” (sughiț de lungă durată). Sughițurile de lungă durată sunt rare. Ele pot fi stresante și obositoare. Sughițul intratabil poate fi parte a unei patologii grave și ar putea să nu dispară până când problema respectivă nu este corectată.

Atunci când sughițul apare în același timp cu simptome precum durerea de cap, probleme de menținere a echilibrului sau amorțeală, poate fi un semn de o afecțiune mai gravă și trebuie de urgență consultat un medic.

Bibliografie:

1. “Hiccups - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2017, www.mayoclinic.org
2. Brazier, Yvette. “Everything You Need to Know about Hiccups: Causes, Treatments, and More.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 24 Nov. 2021, www.medicalnewstoday.com
3. ‌“Hiccups: Causes & Treatment.” Cleveland Clinic, 2021, https://my.clevelandclinic.org
4. Newman, Tim. “How to Get Rid of Hiccups.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 31 May 2022, www.medicalnewstoday.com