Descriere: 

Fungii din genul Aspergillus sunt răspândiţi ubicuitar în mediu și cauzează numeroase afecțiuni atât la oameni cât și animale. Se dezvoltă în sol, pe plante şi pe materia organică în descompunere, pot fi găsiţi în atmosferă, apă, alimente şi praf2.

Aspergiloza este un termen ce foloseste ansamblul de boli de infecția cu fungi din genul Aspergillus Acesti fungi sunt capabili să producă un spectru larg de afecţiuni: micotoxicoza (intoxicaţia prin ingestia toxinelor de Aspergillus), superficiale la persoanele imunocompetente, manifestări alergice, infecţii localizate neinvaziv la pacienţii cu modificări tisulare sau obstrucţii generate de corpi străini, precum şi infecţii invazive la gazdele imunocompromise. 20 din cele 200 specii de Aspergillus sunt patogene. Cele mai multe cazuri de boală sunt determinate de Aspergillus fumigatus; urmat de Aspergillus flavus; mult mai rar sunt implicate A. nidulans, A. niger şi A. terreus.

Aspergillus fumigans se transmite prin conidiospori rezistenţi la un spectru larg de factori de mediu (caldură, deshidratare, tratament chimic, radiaţii). Sporii sunt eliberaţi în aer unde sunt viabili mai multe luni.

Persoanele imunocompetente prezintă infecţii ușoare foarte rar localizate profund, iar gazdele imunocompromise cu neutropenie prelungită (post-transplant sau în cazul tratamentului imunosupresiv prelungit) au risc crescut de a dezvolta aspergiloza invazivă.

Cazurilor de aspergiloza invazivă sunt sporadice, adesea fiind dificil de stabilit dacă infecţiile au fost dobândite sau nu nozocomial, deoarece este posibil ca unii pacienti să fie colonizaţi cu Aspergillus înainte de internarea în spital şi să dezvolte boala invazivă în momentul instalării neutropeniei. 50 şi 100% este rata mortalității la pacienții imunodeprimaţi cu aspergiloza invazivă. Un  diagnostic precoce ar determina o scădere a mortalitații.

 Formele clinice descrise în aspergiloza sunt : aspergiloza pulmonară invazivă acută, traheobronşita şi aspergiloza bronşică obstructivă, sinuzita acută invazivă, aspergiloza cutanată, aspergilomul pulmonar, aspergiloza cerebral, sinuzita cronică invazivă, aspergiloza pulmonară cronică necrotizantă, aspergilom al sinusurilor paranazale, osteomielita,  endocardita,  infecţia auriculară, endoftalmita, aspergiloza bronho-pulmonară.

Diagnosticul aspergilozei necesită coroborarea datelor clinice, radiologice, microbiologice şi histopatologice. Însă de actualitate este un test imunoenzimatic de depistare a antigenului galactomanan (o moleculă ce se găseşte în peretele celular al speciilor de Aspergillus) pentru diagnosticul rapid al aspergilozei invazive cu o sensibilitate variabilă (între 50-95%) şi o specificitate de 70-100% .

   Prezenţa serică a antigenului poate fi detectată cu 7-14 zile înaintea apariţiei primelor semne clinice. Un rezultat pozitiv trebuie corelat cu alte metode de diagnostic: cultură, examen histiologic, biopsie, examen imagistic (radiografie)

Un rezultat negativ nu exclude infecţia cu Aspergillus. Se recomandă repetarea testării.

Nivelul seric de antigen se poate corela cu răspunsul terapeutic: eficiența tratamentul determină scăderea antigenului seric.

Recomandari: 

utilitate în diagnosticul aspergilozei invazive şi în evaluarea răspunsului la tratament.

bibliografie: 

1. Laborator Medlife. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Malcolm D. Richardson, David W. Warnock. Aspergillosis. In Fungal Infections. Diagnosis and Management, Blackwell Publishing, Third Edition, 2003, 156-172.

3. Michael C Sneller, James H Shelhamer. Immunologic Non-Asthmatic Diseases of the Lung. In Middleton’s Allergy, Seventh Edition., Mosby Elsevier, 2009, 967-968.

4. Peter C. Iwen. Mycotic Diseases. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 1110-1111.