Descriere: 

BNP este un hormon responsabil pentru numeroase efecte fiziologice: natriureza si vasodilatatia, fiind eliberat de catre cardiomiocitele ventricului ca raspuns la stressul hemodinamic.

BNP reprezinta un marker pentru diagnosticul si prognosticul insuficientei cardiace. Valoarea BNP seric se coreleaza cu clasa de insuficienta cardiaca si cu scaderea fractiei de ejectie a ventricului stang. Are contributie in diagnosticul insuficientei cardiace pentru selectarea si monitorizarea terapiei, precum si in prognostic.

Cresterea BNP la 48 h dupa IMA poate sugera riscul de aparitie a insuficientei cardiace si chiar riscul de mortalitate.Este inclus in ghidurile pentru investigarea stratificarii pacientilor cu insuficienta cardiaca.

Recomandari: 
  • diagnosticul, stadializarea, deciziile de tratament si stabilirea prognosticului pacientilor cu insuficienta cardiaca.
  • testarea BNP poate fi utila la pacientii care nu au simptome, dar care au disfunctie cardiaca, care au avut un infarct de miocard sau care au diabet zaharat. La pacientii cu cancer care au fost tratati cu citostatice, testarea BNP ar putea fi utila pentru a depista afectarea cardiaca indusa de chimioterapie, inainte sa apara simptomele
Interpretare valori mari: 

Cresterea nivelului BNP se poate intalni in: -sindroamele coronariene acute;-hipertrofia ventriculara;-miocardita;-hipertensiunea pulmonara;-tromboembolismul pulmonar;-afectiuni extracardiace (insuficienta renala,ciroza cu ascita, hiperaldosteronism,sindrom Cushing)

Medicamente:

  • administrare digoxin
Interferente analitice: 

Valoarea peptidului natriuretic de tip B (BNP) creste odata cu inaintarea in varsta, dar de obicei ramane sub 50pg/ml in absenta afectarii structurii sau functiei inimii.

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele: 

  •  tratamentul cu biotina in doze mari (> 5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare; 
  • titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu.
bibliografie: 

1.Ghid de laborator, Ioana Brudasca, Anca Cristea, Editura Medicala Univesitara ,, Iuliu Hatieganu’’ Cluj Napoca 2005

2. Ghid de Biochimie Medicala, Maria Greabu , Alexandra Totan, Editura Cartea Veche