Descriere: 

Borrelia burgdorferi (B.b.) face parte din ordinul Spirochaetales, familia Spirochaetaceae genul Borrelia. Sunt spirochete de dimensiuni mai mari, cu spire largi si inegale, mobile, cu miscări de rotație si răsucire, care infectează în special animalele și se transmit la om prin intermediul unor vectori.

  Produc spre exemplu febra recurentă (B.recurrentis), boala Lyme (B. burgdorferi), etc.  Borrelia burgdorferi sensu lato (sl) – un complex de geno-specii, dintre care cele mai frecvent intalnite in Europa sunt 3: B. burgdorferi sensu stricto, B. afzelii, B. garinii, – reprezintă agentul etiologic al bolii Lyme, o boală comună în Europa și SUA transmisibilă prin căpușe.

   Evoluția bolii a fost clasificată în mai multe stadii:

- stadiul I (borrelioza localizată cu manifestări precoce) cu debut la 3-4 zile până la 6 săptămâni: eritemul migrator si limfocitomul borreliozic (rar, mai ales la copii);

- stadiul II (borrelioza diseminată cu manifestări precoce) cu debut de la 6-12 săptămâni până la câteva luni: − neuroborrelioza acută- complicația majoră (~10% cazuri), care evoluează cu paralizie de nerv facial, meningită limfocitară sau radiculonevrită, − eritem migrator multiplu, − artrită recurentă, − cardită recurentă.

- stadiul III (borrelioza diseminată cu manifestări tardive la cei netratați) debut de la câteva luni până la câțiva ani: − neuroborrelioza cronică (encefalomielită), − acrodermatita cronică atrofică, − artrita Lyme. 

     Un diagnostic de laborator sigur de borrelioza Lyme, depistată in stadiile timpurii ale bolii, este de o mare importanță, deoarece tratamentul este cel mai eficace în această etapă.

   Dificultățile diagnosticului serologic sunt legate în principal de:

 − răspunsul imun particular al gazdei în cadrul bolii Lyme

 − dificultatea dezvoltării de teste față de multiplele antigene care se exprimă diferențiat în cursul bolii

 − existența unor reacții încrucișate ale anticorpilor din boala Lyme cu cei din sifilis

 − boli autoimine, infecții cu CMV, EBV, etc.

 −  prezența unui rezultat fals pozitiv pentru IgM in cazul unui factor reumatoid crescut.

bibliografie: 

1. Bettina Wilske, Barbara J.B. Johnson, Martin E. Schriefer: Borrelia In Manual of Clinical Microbiology. Patrick R. Murray, Ellen Jo Baron, James H. Jorgensen, Marie Louise Landry, Michael A.Pfaller, ASM PRESS, USA, 9 ed. 2007; 62: 971-987.

2. Koneman’s: Spirochetal Infections In Color Atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Lippincott Williams& Wilkins, 6 ed 2006; 20: 1125 – 1151.

3. Laborator Medlife. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog

4. Rocco LaSala P., Michael B. Smith: Spirochete Infections In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, 21 ed. 2007; 58: 1059 – 1074.