Descriere: 

Catecolaminele sunt sintetizate in creier, medulosuprarenala, celulele cromafine dispersate in alte tesuturi si in terminatiile nervoase ale sistemui nervos simpatic (1).

Pasul initial in sinteza catecolaminelor este conversia tyrozinei in L-dopa (3,4-dihidroxi-fenilalanina) sub actiunea tyrozinhidroxilazei.

Printr-o succesiune de reactii, L-dopa este succesiv transformata in Dopamina (D), Norepinefrina (noradrenalina) (NE) si Epinefrina (adrenalina) (E), ultimele trei amine fiind cunoscute generic sub denumirea de catecolamine.

Epinefrina este produsa aproape in exclusivitate la nivel medulosuprarenal (unde raportul intre NE/E este de 1:4); cum toate cele trei catecolamine sunt produse si in afara medulosuprarenalei, raportul NE/E in periferie este de 9:1 (2)

Catecolaminele sunt metabolizate prin reactii catalizate de doua enzime: COMT (catechol – O – metiltransferaza) si MAO (monoamin oxidaza).

In prim pas, produsii de degradare sunt:

  1. Din Dopamina: 3-metoxi-tiramina si 3,4-dihidroxi-fenilacetic acid

  2. Din Norepinefrina: Normetanefrina (NMN) si 3,4-dihidroxi-mandelic acid

  3. Din Epinefrina: Metanefrina (MN) si 3,4-dihidroxi-mandelic acid

Sub actiunea acelorasi enzime (COMT si MAO) asupra acestor produsi intermediari se formeaza produsii finali ai degradarii catecolaminelor.

Astfel, produsul final al degradarii Dopaminei este Acidul Homovanilic (HVA). Produsul final al degradarii Norepinefrinei si Epinefrinei, respectiv Normetanefrinei si Metanefrinei este Acidul Vanilmandelic (VMA) (1).

Termenul de metanefrine cuprinde generic produsii intermediari ai degradarii catecolaminelor, respectiv Normetanefrina si Matanefrina. Noradrenalina (NE) produce o crestere a rezistentei vasculare la nivel periferic ca urmare a vasoconstrictiei cu cresterea tensiunii sistolice si diastolice.

Reflex se va produce si o crestere a ritmului cardiac. Adrenalina (E) produce o crestere a tensiunii sistolice cu o scadere a celei diastolice si cresterea ritmului cardiac.

In plus, adrenalina are si efecte metabolice: suprima secretia de insulina si o creste pe cea a glucagonului; simultan se produce o scadere a consumului periferic de glucoza si o stimulare a glicolizei si a gluconeogenezei. Rezultatul acestor actiuni il reprezinta hiperglicemia.

Adrenalina (E) produce si o crestere a concentratiei sanguine a acizilor grasi neesentiali prin activarea lipazei (1). Feocromocitomul este o tumora rara, secretanta de catecolamine.

Este responsabil de <1% din cauzele de hipertensiune secundara.

Desi 90% din feocromicitoame sunt de natura benigna, prin puseele de hipertensiune si aritmiile pe care le genereaza pot ameninta viata pacientilor.

Initial, feocromocitomul a fost asociat cu 3 sindroame ereditare: von Hippel-Lindau, MEN 2 (multiple endocrine neoplasia type 2) si neurofibromatoza tip 1; in prezent se cunosc 10 gene ce pot suferi mutatii care sa duca la formarea unui feocromocitom (3).

Aproximativ 85% din tumori sunt localizate la nivelul glandei suprarenale si 98% sunt localizate intraabdominal; 10-15% sunt localizate in afara glandei suprarenale (paragangliom). Astfel de localizari in celule cromafine extraadrenale sunt: organul Zuckerckandl, peretele vezicii urinare, inima, mediastin, carotida (3).

Feocromocitomul este mai frecvent in decadele 3 si 4 de varsta. Aproximativ 10% apar la copii, din care 50% sunt solitare, cu localizare suprarenala, 25% bilaterale si 25% extrasuprarenale (3).

 

Recomandari: 

Dozarea catecolaminelor si metanefrinelor in plasma si urina se recomanda pentru diagnosticarea feocromocitomului la pacienti ce prezinta: dureri de cap, transpiratii, palpitatii, tremor, greata, slabiciune, paloare, anxietate, dureri epigastrice, dureri in flanc, constipatie, pierdere in greutate, asociate cu pusee de hipertensiune sau hipertensiune rebela la tratament (3).

Ca prima intentie se recomanda dozarea metanefrinelor libere plasmatice (MN si NMN).

Dozarea catecolaminelor plasmatice (NE, E, D) este recomandata daca recoltarea se efectueaza in plin puseu hipertensiv.

Dozarea catecolaminelor (NE, E, D) si metanefrinelor (MN, NMN) din urina de 24 de ore este recomandata suplimentar la dozarile plasmatice si in special in cazul feocromocitomului sporadic (2).

Interpretare valori mici: 

Valori mici ale catecolaminelor si metanefrinelor se pot intalni in situatii foarte rare: sindrom Riley-Day, sindrom Shy-Drager, sindrom Lesh-Nyham (1).

Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale catecolaminelor si metanefrinelor sunt intalnite in feocromocitom si alte tumori secretante de catecolamine (paragangliom, neuroblastom).

Concentratii plasmatice ale catecolaminelor si metanefrinelor ce depasesc de 4 ori valoarea normala indica cu mare probabilitate diagnosticul de feocromocitom.

O excretie urinara de catecolamine sau metanefrine ce depaseste de 3 sau 4 ori valoarea normala indica cu mare probabilitate diagnosticul de feocromocitom.

Interferente analitice: 

Se recomanda ca recoltarea sangelui in vederea dozarii catecolaminelor si metanefrinelor plasmatice sa se faca cu pacientul in clinostatism.

Pot exista cresteri de peste 50% ale valorilor catecolaminelor in ortostatism fata de clinostatism (1).

Catecolaminele prezinta ritm circadian, de aceea se recomanda recoltarea lor dimineata.

La pacientii varstnici exista nivele plasmatice mai crescute ale noradrenalinei cu posibilitatea de a obtine rezultate fals pozitive ; se recomanda dozarea din urina din 24 de ore.

Se recomanda sa se tina seama de diferentele de specificitate si sensibilitate in selectionarea testelor in vederea diagnosticarii feocromocitomului (FC) (2).