Publicat la: 
1/04/2014

Artrografiile CT si RM reprezinta evolutii ale artrografiilor clasice. Prin combinarea artrografiei clasice (injectarea de substanta de contrast intra-articular) cu modalitatile imagistice moderne de evaluare tridimensionala (CT si IRM) au rezultate doua instrumente extrem de puternice in stabilirea unui diagnostic corect intr-o multitudine de patologii ale structurilor articulare.

Artro-CT-ul presupune injectarea intra-articulara a unei substante de contrast pe baza de iod sub control fluoroscopic sau ecografic. Se urmareste injectarea unei cantitati suficient de mari de substanta de contrast, pentru a destinde capsula articulara si a evidentia cat mai multe detalii. Reactiile adverse alergice sunt mult reduse in comparatie cu injectarea de substanta de contrast intra-venos, dar poate fi usor dureroasa imediat dupa efectuare, prin distensia capsulei articulare.

Artro-RM-ul presupune injectarea de contrast cu Gd (gadolinium) sub control fluoroscopic (cand se injecteaza concomitent si contrast iodat) sau ecografic.

In ambele cazuri, la injectare se poate folosi si o mica doza de anestezic local, cu rol diagnostic- persistenta simptomatologiei algice indica o alta cauza decat articulatia, o durere iradiata din alta sursa.

Ambele metode pot fi folosite intr-o mare varietate de patologii articulare, punand in evidenta leziunii de cartilaj articular in condromalacii, leziunile Bankart in luxatiile si instabilitatile de umar, leziunile de labrum glenoidal si de coafa a rotatorilor in patologia umarului, leziunile de labrum acetabular in conflictul femuro-acetabular la sold (FAI), leziunile de fibro-cartilaj triangular (TFCC) la pumn etc.

Calitatea informatiilor este net superioara investigatiilor native (fara contrast) in cazuri selectionate (de ex. o coxartroza evidentiata radiologic, cu indicatie de protezare  a soldului, nu justifica niciuna din cele doua investigatii discutate).

Indicatia de artro-CT/RM trebuie facuta in functie de potentialul de iradiere (al CT-ului), de timpul de examinare (5 minute la CT, 30 minute la RM) si de eventualele implanturi metalice feromagnetice ale pacientului ce contraindica examinarea IRM. Astfel, un pacient tanar cu patologie de umar sau sold va fi trimis la IRM (din cauza iradierii suplimentare la CT a toracelui/pelvisului). Un pacient varstnic cu aceeasi patologie va merge la CT (daca este incapabil sa mentina pozitia impusa de examinarea IRM, artefactele de miscare facand imposibila interpretarea imaginilor).

Autor: Dr. Constantin Jemna, medic specialist otopedie-traumatologie, Hyperclinica MedLife Baneasa

Alte articoleVezi toate articolele

Noul proiect al legii sanatatii, aflat in dezbatere publica pana la inceputul lunii septembrie, va schimba complet atat modalitatea de salarizare a medicilor romani cat si organizarea spitalelor...
Dr. Monica Bosoanca / Foto: MedLive.ro Adolescenta este perioada cu cele mai multe transformari din viata noastra. Daca toti hormonii se secreta in perioada si in cantitatea potrivita, evolutia...