Descriere: 

Chlamydophila (Chlamydia) psittaci  este o bacterie intracelulară (coc), de dimensiuni mici ,cu perete asemănător bacteriilor Gram-negative, în celulă este inconjurată de o matrice de glicogen care formează incluzii chlamidiene- se colorează cu iod (nu se colorează Gram).   Este agentul etiologic al psitacozei (febra papagalilor sau ornitoză), boală cu răspândire universală.

 

Clasificari recente impart Chlamydiile in 4 familii, dintre care cea mai importantă în patologia umană este familia Chlamydiaceae, care conține două genuri:

  genul Chlamydia – cel mai important reprezentant fiind C. trachomatis;

  genul Chlamydophila – C. pneumoniae, C. psittaci, etc

 

Chlamydophila psittaci este natural găzduită de numeroase specii de păsări, rezervorul major fiind reprezentat de psittacine. Păsările infectate pot arăta semne evidente de boală cu evoluţie potenţial fatală, deşi frecvent semnele sunt minore (anorexie, diaree, letargie şi pene zbârlite).

Infecţia umană este sporadică şi a fost asociată cu expunerea la papagali, canari, peruşi, vrăbii, raţe, găini şi ocazional la mamifere , risc mai mare de boală având angajaţii din magazinele de animale de companie, grădini zoologice, medicii veterinari, agricultorii  sau fermierii .

Chlamydophila psittaci este prezentă în sângele, ţesuturile, secreţiile, excrementele, precum și la nivelul penelor păsărilor infectate şi poate fi răspândită timp de mai multe luni de la infecţia acută. Omul se poate infecta prin inhalarea aerosolilor proveniţi din secreţii si excremente, muşcătura păsărilor sau contactul direct cu animalul infectat. Transmiterea interumană este rară.

 

După o perioadă de incubaţie de 1-2 săptămâni boala poate debuta sub trei forme

  • forma multisistemică sau diseminată – caracterizată prin encefalită sau meningită asociată cu pneumonie  iar endocardita este o complicaţie rară, cele mai afectate fiind persoanele cu istoric de reumatism articular acut sau valvulopatii congenitale.
  • forma pseudogripală – febră inaltă, frisoane;
  • forma pulmonară (pneumonia atipică) – apare la nivelul tractului respirator după inhalarea aerosolilor contaminați, se instalează treptat si debutează cu febră, frisoane,  tuse, cefalee, stare generală alterată, mialgii, dispnee sau junghi toracic. Manifestările respiratorii sunt persistente, dar examenul obiectiv este sărac. Evoluția este lentă cu rezoluție într-un interval de până la 6 luni

Diagnosticul pozitiv al infecției cu Chlamydia psittaci se face pe baza datelor clinice, epidemiologice,aspectului radiologic si examenelor serologice. Diagnosticul serologic constă în evidenţierea anticorpilor IgA, IgM, IgG. O creştere de cel puţin patru ori a titrului anticorpilor IgG în serul al doilea, recoltat la un interval de aproximativ 14 zile, comparativ cu primul ser sau un titru semnificativ al anticorpilor IgM pledează pentru o infecţie acută cu Chlamydia psittaci.

Recomandari: 

diagnosticul psitacozei.

Interval de referinta / um: 
Rezultatele se exprima sub forma de titruri: C. psittaci IgG: <1/16; C. psittaci IgM: <1/10; C. psittaci IgA: <1/20.
Interpretare valori mici: 

Absența anticorpilor IgG sugerează lipsa unui răspuns imun la antigene bacteriene specifice.

Interpretare valori mari: 

Obtinerea unui titru ≥ 1/10 pentru anticorpii IgM in prezenta datelor epidemiologice si a tabloului clinic sugestiv indica o infectie recenta cu Chlamydia psittaci, insa anticorpii IgM au tendinta de a prezenta o reactivitate incrucisata mai mare decat anticorpii IgG si IgA. Din acest motiv rezultatele obtinute pentru cele 3 tipuri de anticorpi trebuie interpretate impreuna si obligatoriu in dinamica.

bibliografie: 

1. Ileana Rebedea. Legioneloza. In Boli infectioase, Editura Medicala, 2000, 380-390.

2. Klaus-Dieter Lessnau, Farhad Arjomand, Psittacosis, www.emedicine.medscape.com, Ref Type: Internet Communication.

3. Laborator Medlife Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.