Descriere: 

Chlamydiile sunt bacterii Gram negative, cu localizare intracelulară obligatorie , de formă sferică și cu afinitate pentru mucoase,  celule endoteliale, celule musculare netede și recent, pentru anumite structuri tisulare din sistemul nervos central. .

 Genul Chamydia cuprinde patru specii : C. trachomatis, C. pneumoniae, C. psittaci si C. pecorum. Primele două sunt patogene numai la om, pe cand C. psittaci prezintă patogenicitate atât pentru om cât si pentru anumite specii de păsări.

Chlamydia pneumoniae este o bacterie mică ce suferă transformări majore într-un ciclu de viaţă. Ea există sub formă de elementary body(EB) între gazde(celula gazdă).Forma EB nu e biologic activă dar este foarte rezistentă la stresul înconjurător şi poate supravieţui în afara gazdei un timp limitat. EB se transmite de la o persoană cu infecţie pulmonară prin stropi mici de salivă. Odată ajuns în plămăni, EB invadează celula, începe să se multiplice pănă distruge complet celula şi infectează altă celulă. Infectiile cu Chlamydia pneumoniae se pot manifesta la orice vârstă. Formele de pneumonie sunt de obicei ușoare cu prezență radiologică a unui infiltrat subsegmentar unic; pot fi intâlnite insă și forme severe de boală în special la pacienți vârstnici sau cu diverse boli cronice.

Incubația bolii este lungă de aproximativ o lună de zile. Transmiterea infecției este interumană și este legată de persistența îndelungată a tusei, de aproximativ 1-2 luni. C. pneumoniae este o cauză a pneumoniilor din întreaga lume. Se face diagnosticul diferenţial cu Streptococcus pneumoniae.  C. pneumoniae este o bacterie diferită de alte bacterii ce determină pneumonii, de aceea, pneumonia determinată de ea se definește ca fiind o pneumonie atipică.  70% din infectiile cu C. pneumoniae pot să fie asimptomatice sau cu simptome minore. Pe lăngă pneumonii, C.pneumoniae poate fi cauza câtorva boli severe precum: meningoencefalita(infecţia şi inflamaţia creierului şi meningelui), artrite, miocardite (inflamaţia inimii) şi sindromul Guillan-Barre. Infecţia cu C.pneumoniae creşte riscul dezvoltării unui cancer pulmonar.

De asemenea, cercetările au arătat că, infecţiile cronice cu C.pneumonia sunt un factor de risc în dezvoltarea plăcii arterosclerotice. Infecţia creşte aderenţa macrofagelor la celulele endoteliale de pe aortă.

C. pneumoniae se găseşte în lichidul cerebrospinal la pacienţii cu scleroză multiplă.

Primele determinări serologice de infecţii cronice cu C.pneumoniae au fost asociate cu astmul bronşic în 1991.De asemenea, infecţiile cu C.pneumoniae pot determina boli cronice respiratorii.

Diagnosticul se bazează pe metode serologice care vizează determinarea anticorpilor anti Chlamydophila pneumoniae IgA IgG si IgM ,fiind dificil de izolat și cultivat, datorita faptului ca sunt bacterii cu ciclu de viață obligatoriu intracelular. În primele de 2-4 săptămâni de la debutul infecției primare apare un răspuns imunologic predominant de tip IgM, iar  după 6-8 săptămâni un răspuns tardiv de tip IgA si IgG. Într-un interval de 2-6 luni după faza acută se înregistrează scăderea treptată până la dispariție a anticorpilor IgM. Titrurile anticorpilor IgA tind să dispară rapid iar IgG scad lent până la un nivel care persistă toată viața. Astfel, în cazul suspiciunii infecției primare prezența anticorpilor IgM specifici are valoare diagnostică ridicată. In cazul reinfecțiilor, anticorpii IgM sunt rareori detectabili, în schimb nivelurile IgG si IgA cresc rapid, adesea în decurs de 1-2 săptămâni. Anticorpii IgA sunt considerați un marker imunologic important pentru infecțiile primare, cronice sau recurente. Prevalența anticorpilor IgG este < 10% la copiii prescolari, atinge 50% la persoanele > 20 ani și ajunge până la 80% în cazul vârstnicilor (> 70 ani).

Interval de referinta / um: 
În cazul anticorpilor IgM rezultatele se exprima sub forma unui index, în timp ce pentru anticorpii IgG si IgA se exprim? în unita?i arbitrare (AU/mL).
Interferente analitice: 

Reactivitatile incrucisate cu anticorpii antinucleari, heterofilici sau cu anticorpii anti – C. psittaci sau C.trachomatis nu pot fi excluse in anumite cazuri.

bibliografie: 

1 Olga-Mihaela Dorobat.Genul Chlamydia. In Bacteriologie Medicala. Universitatea „Titu Maiorescu”, Romania ed. 2006.

2.  Laborator Medlife. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

3. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus Chlamydial, Ricketsial, and Mycoplasmal infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007- pg 1002, 1003.