Publicat la: 
31/01/2013

Ediția a 5-a a clasificării americane a tulburărilor psihice (DSM V), ce urmează să apară în mai, a încins deja liniile cu dezbateri aprinse, și nu doar în rândul experților în sănătatea psihică. Un cititor mi-a atras atenția asupra unui articol recent, numit: “Suntem din ce in ce mai nebuni? Biblia psihiatrilor e tot mai groasa, iar stiinta din dosul ei cam subtire”. Tema și conținutul se regăsesc în multe alte texte pline de îngrijorare din ultima vreme, suficient ca să creeze un curent de opinie ce merită și o replică.
Nu e nevoie să mergem mai departe de titlu ca să ne lovim de o veche și mare neînțelegere, ce n-are nimic de-a face cu DSM V. Împărțirea lumii în “nebuni” și “non-nebuni”. Să fim foarte clar înțeleși: nu psihiatria face o asemenea clasificare. Ci tocmai “non-psihiatria”, restul lumii, societatea. Societatea, care mereu a așteptat de la psihiatrie să îi ia pe “nebuni” și să îi pună undeva, deoparte, cât mai departe de ea. Pe scurt psihiatrii sunt așadar un soi de temniceri, și e foarte bine să fie așa atâta timp cât azilul nu riscă să își extindă zidurile până în centrul cetății.

Temerea din titlu se regăsește în ultimul paragraf:

Daca traim, ne miscam, suferim sau suntem fericiti, in felul nostru, nu in cel acreditat de experti. Pentru toate aceste „simptome si dereglari“, cred ca psihiatrii americani vor gasi, candva, o clasificare si o solutie. Speram insa ca solutiile tiparite si acceptate stiintific sa fie doar pentru oamenii cu adevarat bolnavi, iar cei normali si uneori nelinistiti, sa fie lasati in pace.

Confuzie înrudită cu prima: cum că psihiatrii ar norma realitatea, ar legifera comportamentele, s-ar erija în judecători care ar spune cum să ne trăim viețile, iar normalul și patologicul ar fi pe undeva sinonime cu binele și răul etic.

Ori psihiatrii, dragi cititori, nu sunt nimic din cele de mai sus. Nu au nici pretenția de a fi “vindecători ai sufletului”, cum scrie în articol. Ei sunt medici. Medicul se ocupă cu diagnosticul și tratamentul suferinței. Medicul nu are niciodată dreptul să judece. Dacă un psihiatru vă va spune vreodată că sunteți nebun, vă sfătuiesc să alegeți cât mai repede un alt psihiatru. E valabil și pentru alți termeni pe care articolul îi pune între ghilimele, ca și când ar fi termeni ai psihiatriei: “dezaxat” și chiar “bolnav”.

În realitate, când autorul articolului vorbește despre oameni “cu adevărat bolnavi” face el însuși o normare, nu psihiatria. Dacă aș fi Michel Foucault, aș zice că regăsim pretenția societății de a ne ocupa strict de elementele indezirabile pe care societatea însăși ni le trimite.

De ce ar trebui să ne temem de DSM V? Să ne aplecăm asupra câtorva din îngrijorările din articol.

Una dintre ele este creșterea numărului de diagnostice. De exemplu, dacă în edițiile precedente, nu puteai spune despre un om că are depresie dacă tocmai pierduse pe cineva drag, adică dacă era îndoliat. Excepția doliului a fost scoasă din DSM V și acum se poate pune diagnosticul de depresie și într-un asemenea caz. Am putea să ne speriem că psihiatrii atotjudecători au stabilit că nu mai avem voie să ne plângem morții, că vom fi etichetați ca nebuni dacă o facem. Sunt în măsură să vă liniștesc: așa ceva nu se va întâmpla niciodată. Pe lângă faptul că doliul este un proces normal, dar care nu pare să protejeze împotriva depresiei, un principiu în medicină spune că nu poți trata un om fără să-i pui înainte un diagnostic. Până la DSM V, dacă cineva, copleșit de durere, venea să ceară ajutorul psihiatrului, acesta, teoretic, nu putea să facă nimic, pentru că nu putea pune un diagnostic de depresie. Desigur că, practic, niciun psihiatru nu ar refuza Ceea ce DSM V face este să ofere un cadru organizatoric pentru un ajutor cerut.
Cu alte cuvinte: doliul este o suferință psihică, iar DSM V încearcă să cartografieze suferința psihică. Atât și nimic mai mult, DSM nu vrea să spună ce e normal și ce nu, nu are nicio pretenție că ar explica cauzele suferințelor psihice, și nu se ocupă absolut deloc cu tratamentul lor. Nicăieri în DSM nu scrie că o persoană îndoliată trebuie să ia medicamente sau să fie internată. Eu am pacienți cărora nu le dau niciun tratament medicamentos: asta nu înseamnă că nu sunt alături de ei, atunci când e nevoie de altceva decât susținerea, extrem de prețioasă, a familiei și prietenilor.

Ceea ne aduce la o altă îngrijorare majoră exprimată în articol și foarte răspândită de altfel. Teama de industria farmaceutică. Dacă extindem diagnosticele în zone până acum “virgine”, nu va crește acest lucru vânzările de medicamente? Probabil. Articolul menționează că 70% dintre experții care au elaborat DSM consiliază firmele farmaceutice. Lăsând la o parte că nu văd cum ar fi posibil să nu fie așa, cum ar fi ca industria farmaceutică să dezvolte tratamente fără să ceară sfatul experților, putem deduce de aici că DSM V este o unealtă a Marii Farma de a face mai mulți bani? O conspirație ultracapitalistă?

Desigur, colaborarea dintre Farma și medicină, în toate specialitățile, e grevată de conflicte de interese. De-a lungul timpului, s-au întâmplat și se întâmplă lucruri profund greșite, abuzuri din ambele părți. Psihiatria română e în mod special predispusă la abuzuri, având în vedere cât de scumpe sunt medicamentele și cât de prost sunt plătiți medicii. Sistemul medical românesc e recunoscut internațional pentru corupția din el. Niciodată nu ne putem pierde vigilența în ceea ce privește conflictele de interese.
Experții DSM au făcut publice relațiile lor cu Farma: e normal și obligatoriu. După părerea mea, aceeași transparență ar trebui să existe și la nivelul “atomic” al relației medic-pacient, pentru doar în cadrul ei se naște decizia de a prescrie medicamente. Tot acolo trebuie căutate mai întâi abuzurile, și tot acolo poate începe adevărata schimbare în bine a medicinei. Nu mi s-ar părea deplasat dacă pacientul și-ar întreba medicul despre ce firme farmaceutice îl susțin cu congresele și cărțile, dar ideal ar fi să o facem noi, medicii, de la bun început.

Singura motivație a prescrierii unui medicament ar trebui să fie binele pacientului. Singura motivație de a NU prescrie un medicament ar trebui să fie exact aceeași. Nu teama de o conspirație globală a psihiatriei americane și industriei farmaceutice.

DSM nu este și nu va fi literă de lege, biblie sau etichetare obligatorie, ci doar un instrument util de punere a ideilor în ordine, un limbaj comun. Unul imperfect, ca dovadă revizuirea lui periodică. Merită și trebuie să fim foarte critici cu el, pentru că altfel nu se va putea ameliora. De asta, articolele precum cel citat sunt binevenite, și pentru că sunt ocazii de a fi noi înșine, psihiatrii, mai deschiși opiniei publice. Nu avem însă de ce să ne temem de DSM, nici de scenariul orwellian în care psihiatrii vor eticheta cu “normal” sau “anormal” fiecare aspect al vieții. Psihiatria nu vă va învăța nici cum să fiți fericiți: e o responsabilitate care vă aparține în exclusivitate. Precum și responsabilitatea de a permite și oamenilor “cu adevărat bolnavi” de a-și căuta fericirea în același loc.

Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru

Specialitate: 
Medic: 
Comentarii

Cu respect va intreb, dumneavoastra ati citit ceva din DSM V? Depresia in caz de doliu poate fi diagnosticata doar daca simptomele nu cedeaza dupa doua luni de doliu.

Din pacate eu consider ca pasivitatea sau clementa comoda cu care lumea medicala (din care eu nu fac parte) accepta asemenea documente cu impact major in timp ,genereaza si deviatiile semnificative in ceea ce ar trebui sa fie medicina .
Pe baza unor astfel de documente consumul de Ritalin a crescut cu peste 700% pe coasta vestica a Statelor Unite . Tot pe baza unor astfel de documente lasate si acceptate, singura cultura de tratare a oricarui tip de diabet este insulina pentru care copii sunt deja educati sa si-o administreze singuri, desi o universitate celebra a publicat un articol despre vindecarea diabetului de tip 2 prin simplu regim alimentar.
Si tot un astfel de document a modificat limitele de la care colesterolul este anormal de mare, aducand o avalansa de tratamente si retete prescrise.
Prin urmare cred exista impact, poate nu imediat, la toate aceste studii/lucrari medicale si DA , exista profit si apar piete noi enorme daca ele nu sunt comentate puternic tocmai de cei ce au pregatirea si experienta necesara.

Felicitari pentru articol. E binevenit, cu toate ca, din pacate, cei care se baga in seama citind tratate de psihiatrie si psihologie fara nici o pregatire medicala prealabila, isi dau cu presupusul fara sa inteleaga mare lucru din ele. Exact asa cum o gramada de amatori comenteaza progresele facute de fizica cuantica contemporana, fara sa fi luat macar bacalaureatul "pe bune"...

Ce schimbari va aduce DSM V in ce priveste diagnosticarea autismului?

Mai este destul pana cand psihologia si psihiatria sa poata fii considerate stiinte in adevaratul sens al cuvantului, desi unii cred asta. E bine de avut in minte ca practicile psihologiei nu au fundament stiintific pentru a nu considera psihologi drept un fel de zei. Un eseu pe tema asta aici : http://www.arachnoid.com/psychology/

Stimate coleg,
Bineinteles ca psihiatrul este medic. El, ca medic, diagnosticheaza si trateaza bolile, nu suferinta, Despre suferinta se poate discuta si in afara medicinii. Cum sa fie doliul boala? Ca poate exista si doliu patologic, e o alta problema...

Sint profesor de sport , nu psiholog ! Pentru a înțelege anumite comportamente si a avea cunoștințe generale despre tulburările maniaco-depresive, de personalitate etc as vrea sa citesc DSM 5 ! Deasemenea dacă urmează sa port o discuție pe aceste teme greu de înțeles, am speranța sa ma "calific" cit de cit citind aceasta carte document ! Deci se merita osteneala sau nu ?
PS Cind ai pe cineva drag, bolnav, consider ca e bine sa te informezisi sa intri in tema putin !

Pagini

Echipa medicala MedLife - Psihiatrie

Articole similare

Atacurile de panica dureaza intre 5 si 20 de minute / Foto: BigStockPhoto.com Atacul de panica este un episod neasteptat si intens de teama si anxietate. In majoritatea cazurilor, se declanseaza brusc, fara avertisment si fara un motiv evident. Simptomele includ, printre altele: palpitatii, cresterea ritmului cardiac, respiratie rapida sau...
Rezistenta la antibiotice / Foto: Sxc.hu Infectiile tractului urinar sunt din ce in ce mai greu de tratat din cauza rezistentei tot mai crescute a bacteriilor la antibiotice, avertizeaza expertii, citati de BBC. Ei spun ca problema s-a agravat odata cu folosirea antibioticelor pe scara larga in industria zootehnica. Oamenii de stiinta de la...
dr. Vlad Stroescu Episodul expansiv, sau maniacal, este versantul euforic al tulburarii bipolare. La carte, e definit ca fiind o perioada de cel putin o saptamana de dispozitie euforica sau iritabila, clar exagerata fata de starea obisnuita. Pe langa aceasta, persoana afectata mai prezinta cel putin trei dintre urmatoarele fenomene: are o stima...
O vara stranie a navalit dupa o primavara cvasi-inexistenta. Am trecut de la ghiocei la tei in floare, de la cizme la sandale, de la palton la rochii cu bretele. Vad deja pe strada petece de piele arsa langa zone albe ca zapada. Daca incerc sa sfatuiesc pacientii sa reinceapa sa exerseze aplicarea cremei de protectie solara, primesc un raspuns...
Anotimpul gripelor si racelilor / Foto: PhotoXpress Mai intai un stranut, apoi inca unul. Ai racit. Nici nu e de mirare. Schimbarile de temperatura ce vin odata cu toamna favorizeaza gripa si guturaiul, care nu tin cont de proiectele neterminate de la munca, de deadline-uri sau de parerea sefilor. "Am mers de multe ori gripat la munca, mai...