Criza varstei de mijloc: mit sau realitate?

Desi initial termenul a fost folosit de psihologi pentru a descrie o etapa de tranzitie in dezvoltarea adultilor, criza varstei de mijloc este astazi asociata cu un barbat de 40 de ani care isi gaseste o prietena mai tanara si fuge de responsabilitati, daca are o familie sau cu femeie, cam de aceeasi varsta care se reinventeaza, isi cumpara haine sau face schimbari drastice in viata. In acest context, psihologul Vivian Diller se intreaba: este un mit aceasta criza? O scuza pentru un comportament impulsiv si transformari nerealiste? Sau este o realitate care are nevoie de un nume nou, avand in vedere recentele schimbari in cultura contemporana? Identificat pentru prima data de Elliot Jacques in 1965, termenul de "criza varstei de mijloc" a devenit popular dupa ce a inceput sa fie utilizat de catre psihologii freudieni. Carl Jung a descris-o ca o parte normala a maturizarii adultilor si a plasat-o la jumatatea distantei dintre maturitate si sfarsitul vietii. Erik Erikson, teoretician cunoscut pentru crearea celor 'opt etape de dezvoltare', a explicat-o ca o tranzitie in timpul etapei numite "maturitate de mijloc", atunci cand oamenii isi pun intrebari despre sensul si scopul vietii lor.

Desi este privita ca o tranzitie normala in dezvoltarea adultilor, psihologii cred ca de multe ori incepe cu un moment coplesitor cand oamenii devin constienti de faptul ca viata trece pe langa ei. Cei care au facut alegeri de viata nesatisfacatoare simt ca au o problema si ca timpul este finit pentru a o rezolva. Ei vad ca nu si-au realizat niciodata obicetivele, nu si-au asumat riscuri si poate interveni un sentiment de vinovatie. Apoi apar confuzia, indoiala, plictiseala si furia. Exista de multe ori o dorinta de a reveni la tinerete sau de a lua viata de la capat. Uneori, aceste lucruri duc la mai multe reactii extreme, inclusiv simptome de depresie, anxietate, cresterea consumului de alcool si droguri. Mai recent, cercetatorii au pus la indoiala validitatea unei crize adevarate care se petrece la mijlocul vietii, intrebandu-se daca nu este inselator sa se atribuie aceasta dilema unei anumite varste. Unii cred ca oamenii la diferite varste, din motive de boala sau alte evenimente importante (de exemplu, pierderea unui parinte, a partenerului sau a locului de munca) reflecta asupra vietii lor si se intreaba "Ce urmeaza?".  Sau poate ca acesta etapa este un raspuns emotional la o acumulare de tensiuni, probleme financiare, casatorii nefericite, nemultumiri la locul de munca. Exista o dezbatere asupra faptului daca aceasta criza are o cauza biologica sau de mediu, unii crezand ca este in primul rand declansata de semne de imbatranire fizica - pierderea potentei la barbati si sfarsitul anilor reproductivi la femei. Cum au influentat schimbarile culturale modul in care vedem criza varstei de mijloc? Psihologul Vivian Diller spune ca are trebui sa schimbam termenul cu unul mai adecvat, din urmatoarele motive:

• Durata de viata mai mare. Acum speranta de viata este de la 55 la 78 de ani, iar oamenii duc o viata destul de buna la 80 si 90 de ani si in acest context criza varstei de mijloc apare mai aproape de varsta de 55 sau 60 de ani.

• Astepari legate de fericirea personala. Persoanele realizeaza ca au mai multe optiuni disponibile atunci cand ating un prag de nemultumire insuportabil. In trecut, oamenii ramaneau casatoriti si cu acelasi loc de munca, chiar daca erau nemultumiti. Acum divorteaza si isi parasesc slujbele chiar si pe timp de criza.

• Schimbarea rolurilor traditionale. Femeile sunt implicate activ in viata sociala, au locuri de munca unde pot castiga mai bine decat barbatii, iar barbatii isi iau concendiu de paternitate in locul mamelor.

"Criza varstei de mijloc" ar trebui sa se numeasca "criza maturitatii emergente", concluzioneaza Vivian Diller. Dar nu mai este un eveniment care apare la "mijlocul vietii" si nici nu ar trebui sa fie vazut peiorativ, echivalat cu un comportament nesabuit si reactiv, asa cum a fost vazut atat de des in trecut.