Descriere: 

Copeptina (Provasopresina, C-terminat-proAVP), un glicopeptid cu 39 de aminoacizi ce formeaza portiunea C-terminala a pre-provasopresinei.

Pre-provasopresina este o proteina precursoare compusa dintr-un peptid semnal, arginin-vasopresina (hormonul antidiuretic), neurophysin II si copeptina. Aceste componente sunt separate pe parcursul transportului de la nivelul axonilor.

Pe drumul de la hipotalamus la hipofiza, copeptina si neurophysina II au rol de proteine transportoare pentru AVP.

Copeptina este depozitata impreuna cu hormonul antidiuretic (vasopresina, AVP, ADH) si neurophysina II in veziculele neurohipofizare, pana la momentul secretiei. Deasemenea, copeptina are un rol important in proteoliza pre-provasopresinei, dar principalul ei rol inca nu este cunoscut.

Copeptina este co-sintetizata impreuna cu AVP, aflandu-se in concentratii echimolare cu acesta atat in populatia sanatoasa cat si la pacientii critici.

Ca urmare, copeptina urmareste concentratia plasmatica a hormonului antidiuretic (vasopresina) si poate fi utilizata ca un biomarker ce inlocuieste determinarea AVP. Deoarece copeptina se coreleaza strans cu ADH, dozarea ei poate diferentia populatia sanatoasa de cei cu diabet insipid.

Dozarea plasmatica a copeptinei dupa 45 de minute de la administrarea de insulina, are cea mai buna sensibilitate si specificitate in depistarea diabetului insipid. Diferentierea pacientilor cu SIADH (sindromul secretiei inadecvate de ADH) de cei cu hiponatriemie, este o provocare clinica.

Dozarea copeptinei are utilitate limitata in aceasta situatia, datorita unei imprastieri mari a valorilor; totusi, media valorilor copeptinei la pacientii cu hiponatriemie este mai ridicata decat la cei cu SIADH.

Cu mare utilitate in acest diagnostic diferential, este raportul dintre copeptina si Na urinar.

Acest raport diferentiaza situatiile normovolemice hiponatriemice (raport <= 30 pmol/mmol), asa cum se intalneste in SIADH, de cele hipovolemice hiponatriemice (raport >30 pmol/mmol).

Valori crescute ale copeptinei sunt intalnite la pacientii cu hiponatriemie de cauza renala (insuficienta renala cronica) comparativ cu pierderile digestive; acest lucru se pare ca se datoreaza urmatoarelor circumstante: activarea sistemului AVP la pacientii cu insuficienta renala, abundenta receptorilor ADH in tubii colectori renali si faptului ca eliminarea copeptinei din organism se face renal.

Stress-ul minim si moderat contribuie la eliberarea copeptinei. In ultimii ani, a fost studiat rolul copeptinei ca biomarker diagnostic si prognostic in diferite afectiuni.

De mentionat: infarctul miocardic acut, insuficienta cardiaca, acutizari ale BPOC (boala pulmonara obstructiva cronica), infectii ale tractului respirator inferior, dispnee acuta, septicemii, soc septic si hemoragic, diabet zaharat, sindrom metabolic, hiponatriemie, diabet insipid, boala rinichilor polichistici, hemoragii intracerebrale, accidente vasculare ischemice, traumatisme craniocerebrale.

Valori crescute ale copeptinei au fost intalnite la pacienti cu infarct miocardic acut, imediat dupa aparitia denivelarii ST, inaintea markerilor clasici: CK-MB si troponina.

Deoarece copeptina nu este specifica unei anumite afectiuni, ea este utilizata impreuna cu biomarkeri cu specificitate clinica definita pentru mai buna corelare a valorilor acestora. Acest lucru se datoreaza in special stabilitatii foarte bune ex vivo.

ADH are o stabilitate de numai 24 – 30 minute in plasma, si, in plus, circula legat de plachetele sanguine in proportie de 90%; acest lucru face ca o prelungire a pastrarii plasmei in contact cu celulele si incompleta separare a plasmei de trombocite prin centrifugare, sa duca la valori fals crescute ale ADH plasmatic.

Copeptina are o stabilitate de pana la 14 zile la temperatura camerei in sange recoltat pe EDTA.

Recomandari: 

Dozarea copeptinei plasmatice este recomandata impreuna cu dozarea ADH ca biomarker adjuvant in acele situatii ce necesita diagnosticul unei disfunctii in secretia hormonului antidiuretic:

  • Diagnosticarea pacientilor ce prezinta poliurie si hiponatriemie;

  • Diagnosticul si monitorizarea diabetului insipid;

  • Diagnsoticul si monitorizarea SIADH.

Dozarea copeptinei plasmatice este recomandata in:

  • Diagnosticul precoce al infarctului miocardic acut

 

Interpretare valori mici: 

Valori scazute ale copeptinei si ADH se intalnesc in:

  • Diagnosticarea pacientilor ce prezinta poliurie si hiponatriemie;

  • Diagnosticul si monitorizarea diabetului insipid;

  • Diagnsoticul si monitorizarea SIADH.

 

Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale copeptinei si ADH se intalnesc in (3):

  • SIADH (in functie si de osmolalitatea plasmatica);

  • Diabet insipid nefrogen;

  • Infarct miocardic acut;

  • Insuficienta cardiaca congestiva;

  • Infectii ale tractului respirator inferior.

Interferente analitice: 

Deoarece studiile asupra copeptinei sunt inca la inceput, nu se recomanda utilizarea dozarii copeptinei plasmatice ca unic marker de diagnostic sau prognostic.