Publicat la: 
14/04/2011
Cu cine culcam copilul?

De cand lasam copilul sa doarma singur? / Foto: Photoxpress.com

Practica de a imparti patul cu cel mic este una controversata in multe tari. Adeptii acestei tactici (co-sleeping) considera ca locul copilului noaptea este in patul parintilor. In afara problemelor de ordin emotional (care sunt puse sub semnul intrebarii de adeptii metodei) intrebarea care se pune este: cat de sigur este somnul alaturi de cei mari?

Comenteaza acest subiect pe Forumul Medlive.ro

Sustinatorii somnului alaturi de parinti considera, iar unele studii le confirma, ca exista o serie de beneficii demne de luat in calcul, relateaza KidsHealth.org. In primul rand incurajeaza si usureaza alaptarea pe timpul noptii datorita proximitatii dintre mama si prunc. De asemenea este mai usor pentru mama sa-si sincronizeze somnul cu cel mic. De asemenea, somnul alaturi de cineva juta copiii sa adoarma mai usor, mai ales in timpul lor primelor cateva luni si cand se trezesc in mijlocul noptii. Nu in ultimul rand, ajuta parintii care lucreaza in timpul zilei sa recupereze si sa formeze legaturile cu cel mic.

Exista destule teorii care sa infirme faptul ca somnul copilului alaturi de copil are numai parti bune. Insa, unul dintre cele mai obiective motive de a te gandi, ca parinte, de doua ori inainte daca sa alegi sa dormi cu nou nascutul este siguranta lui. Unul dintre cele mai puternice organe abilitate care a ridicat un semn de alarma in aceasta directie este Comisia privind Siguranta Produselor pentru Consumator din S.U.A. (CPSC). Aceasta avertizeaza parintii sa nu isi puna copiii cu varsta de pana in 2 ani sa doarma in paturi pentru adulti, afirmand reprezinta pentru copii un risc de sufocare si strangulare. Iar Academia Americana de Pediatrie (AAP) confirma.

Suporterii metodei co-sleeping sustin ca CPSC a exagerat. Acestia sustin ca parintii nu se vor rostogoli peste un copil, deoarece sunt constienti de prezenta lui chiar si in timpul somnului. Totusi, intr-un studiu facut intre 1990 si 1997 in SUA, cel putin 515 de decese in randul copiilor sub doi ani au fost legate de somnul in paturi pentru adulti. 121 dintre acestea au murit dupa ce un parinte sau un frate mai mare s-a rostogolit peste ei in timpul somnului. In mai mult de 75% dintre cazuri au fost implicati sugari mai mici de 3 luni. Intr-un alt studiu ce a luat in considerare anii 1999-2001, peste 100 de bebelusi au murit din cauza ca s-au sufocat prinzandu-si capul intre saltea si tablia patului ori in urma faptului ca au fost pusi sa doarma pe burta pe o saltea cu apa sau alte suprafete moi precum perne sau pilote.

Astfel, cea mai recomandata metoda de a dormi cu un copil de pana in 2 ani este alipirea patutului sau la patul parintilor, evitand astfel somnul celui mic intr-un pat complet nepotrivit pentru varsta si structura sa. Daca totusi este culcat in patul adultilor, nu este deloc indicat ca langa acesta sa doarma alti copii (acestia nu vor realiza in somn prezenta celui mic), adulti in stare de ebrietate, sub influenta oricarui medicament care scade puterea de concentrare sau foarte obositi, care risca sa cada intr-un somn profund.

Teoriile privind somnul parintilor sunt impartite. Sustinatorii co-sleeping considera ca parintii care impart patul familiei dorm mai bine, deoarece copiii nu trebuie sa se trezeasca pe deplin si sa strige pentru a le fi satisfacute nevoile. Oponentii acestei metode sustin contrariul, insistand ca separarea paturilor asigura un somn mai bun atat pentru parinti cat si pentru copii. In plus, cel mic invata sa asocieze somnul cu proximitatea unui parinte, ceea ce ar putea fi o problema in cazul somnului de pranz sau in serile in care, la ora de somn a copilului, parintele inca mai are treaba. Ceea ce au stabilit clar studiile facute de laboratoarele de somnologie este ca mamele care dorm alaturi de copii lor isi alapteaza micutii mai des pe parcursul noptii, desi a doua zi, la trezire, nu-si amintesc toate interactiunile, relateaza naturalchild.org.

Mutarea celui mic din patul parintilor in patul propriu, in cazul in care parintii au optat penru metoda co-sleeping, este mai usoara pana la implinirea varstei de 6 luni - atat pentru parinti cat si pentru copil - inainte ca obiceiul sa se inradacineze si sa induca alte probleme de dezvoltare (cum ar fi anxietatea de separare). Expertii in pediatrie din ultimele decenii au atras atentia ca alegerea ca cei mici sa doarma in patul parental are o serie de consecinte negative serioase, pentru parinti si pentru copii. Specialisti si autori cartilor de ingrijire a copilului, precum Dr. Spock, Dr. Brazelton si Dr. Ferber sustin ca metoda co-sleeping creaza obiceiurile negative sau tulburari de somn la copii si incurajaza o dependenta nesanatoasa.

Dr. Catalina Dumitrescu, psiholog clinician specialist si psihoterapeut, considera ca "Bebelusul poate sa doarma singur inca de la inceput, din prima zi. Desigur, conteaza si modul in care a fost nascut. Unei mame care a nascut prin cezariana ii va fi mai greu sa se miste, fiind normal ca bebelusul sa fie plasat in imediata proximitate. Chiar si asa, mutarea este bine sa se faca inainte de implinirea varstei de 7-8 luni, cand se va dezvata mai greu. Cu cat creste, cu atat mai mult copilul va specula latura emotionala a adultilor si va fi mult mai greu de mutat. Recomandat este sa doarma singur, iar asta ajuta si la relatia de cuplu a parintilor si la dezvoltarea copilului caruia ii va fi mult mai usor sa se obisnuiasca cu anumite situatii pe masura ce crest, avand o latura mai independenta".

Autor: A.C.

Comentarii

Beneficiile sunt evidente in cazul in care dormi cu copilul in acelasi pat. Pe langa cele descrise in articol cred ca trebuie adaugat si faptul ca copilul nu isi suge degetul sau nu are nevoie de suzeta pentru a inlocui afectiunea parentala. Studiile arata si statistica demonstreaza ca SIDS (sudden infant death syndrome)
este practic inlaturat prin metoda impartirii patului cu copii.
Daca in articol este citat Dr. Spock poate ca ar trebui sa spuneti ca metoda de crestere a copiilor oferita de acest Spock este tot mai mult respinsa de parintii si de catre specialisti. Noi am inceput sa citim cartea lui Spock cand s-a nascut fiica noastra. Am ajuns la pagina 50 si am decis ca este o prostie imensa. De fapt este o metoda despre cum sa cresti copilul cat mai comod pentru tine ca parinte dar nu are nici o legatura cu nevoiele copilului.

Va recomand sa cititi o carte geniala despre cresterea copiilor: Continuum Concept - http://www.continuum-concept.org/ . Din pacate cartea nu a fost tradusa in romana si nici nu se gaseste in limba engleza prea usor.

cam multe greseli de ortografie pentru un cadru medical...

Intr-adevar fiecare face cum e mai bine pentru copilasul lui. Cel mai bun psiholog este parintele. Nu exista 2 copii la fel... Mama face ceea ce este bine si se potriveste copilasului...Daca bebele poate sa doaram singur foarte bine, daca are nevoie de tine, dormi cu el... Si daca tot vrei sa-l inveti sa doarma singur nu-l lasa sa planga... da-i 10- 20 de minute din timpul tau , stai langa el, alinta-l , spune-i o poveste ... pana adoarme... Cunosc copii de 4-5 ani care dorm separat, in camere separate si daca ii intrebi cu cine dorm iti raspund ca dorm cu mama... asta pentru ca ea este acolo pana cand puiul adoarme... Si mai stiu cazuri de familii care au lasat copilul sa planga si 10 minute singur in camera, asta pentru ca sa-l obisnuiasca sa fie "independent" .... mi se pare putin exagerat... dar fiecare face cum crede... EU personal fac asa cum vrea bubulina... adica sunt acolo langa ea cand ma cheama si o las singura cand vrea ..

Pana si pe vremea stra-stra-bunicilor, nou-nascutilor si sugarilor li se facea un "leganut" in care sa stea si sa doarma, asezat LANGA patul parintilor. Este mai igienic si mai sigur si rezolva si problema alaptatului pe timp de noapte sau a aproprierii dintre copil si parinti. Asta, pt cei care vor musai co-sleeping. Altfel, sant de parerea celor care sustin ca dormitul separat este mai bun pt. copil.

Traiesc in SUA si am o fetita de 3 luni si jumatate. Alya doarme in patul nostru care este California King Size adica mai mare decat King Size. Ma pot rostogolii de 2 ori ca sa ajung la Alya care doarme intre mine si nevasta mea.

Aseara am vizionat un film am baut niste vin rosu si eu cu nevasta-mea ne-am cam infierbantat. am pus-o pe Alya in patutul ei si ne-am facut de cap. Nu divorteaza nimeni pt ca doarme copilul cu parintii in pat. Oamenii divorteaza pt ca sunt slabi mental/decizional si cred ca o sa faca o alegere mai buna data viitoare cand se casatoresc.

Sunt impresionata de CKS care este mai mare decat KS!
Dar poate ar fi bine sa-ti iei un pat in care sa te poti rostogoli de 3-4 ori, ca si copilul mai creste, se mai rostogoleste si el si sa aveti loc...

Stii ce e nu este in regula in cazul vostru? Varsta care este absolut prea frageda sa fie in pat cu voi si, sub nici o forma un copil nu are voie sa doarma unde merge TV, thats a NO NO!

Buna ziua. Din ce am citit eu, co-sleeping NU inseamna impartirea patului cu copiii. Co-sleeping inseamna (simplificat) dormitul in aceeasi camera cu ei, insa nu neaparat in acelasi pat. Bed sharing inseamna dormit in acelasi pat.

Nu vreau sa fiu critic, dar articolul este un pic ambiguu, desi contine informatii interesante. De exemplu, cand se spune ca "metoda co-sleeping creaza obiceiurile negative sau tulburari de somn la copii", e vorba de dormitul in acelasi pat sau in aceeasi camera?

La toate mamiferele puii dorm alaturi de mama. Aratati-mi un animal care isi lasa puiul separat de frica sa nu-l striveasca.
Eu zic ca e mai bine sa va bazati pe instinctele naturale si nu va luati dupa atatea teorii. E gresit sa spui ca cel mic se va obisnui prost si n-o sa mai doarma singur.
La animalele mamifere, pe masura ce puii cresc devin mai independenti. La fel se va intampla si cu puiul de om.

Buna dimineata.... Stii ca oamenii au evoluat fata de restul mamiferelor?

Nu mai suntem mamifere? Interesant!

intr-un documentar recent ,un dr psiholog amintea faptul ca este foarte importanta atingerea dintre parinti si copii. Acei copii care plangeau noaptea si parintii nu interveneau pentru a-i linistii cu scopul de a nu capata obiceiuri nesanatoase ( in sensul ca parintele nu tb sa se trezeasca la 3 dimineata pentru ca ii este foame celui mic ) isi activau la nivelul subconstientului sentimentul de abandon . Dr respectiv incuraja bed sharing-ului si imbratisarile copilului si raspunsul imediat la orice nevoie afectiva a acestuia . Motiv pentru care tind sa cred ca o indepartare a copilului din patul parintilor pe motivul ca nu ajuta cuplul e o tampenie iar partea cu strangulatul copiilor asemenea . Noi dormim cu cea mica de cand a implinit ea 1 an si asa cum este mentionat in articol constientizam prezenta copilului ...

Bineinteles ca un bebelus are nevoie de apropierea mamei sale, trebuie sa fii sucit sa iti imaginezi ca scopul unui pui de 3-4 kg e sa te santajeze. Ei au nevoie de dragoste si de contact fizic in aceeasi masura in care au nevoie de hrana. De ce sa nu stea in aceeasi camera, macar intr-un pat lipit de cel al parintilor.
Studii recente au aratat de altfel ca repiratia parintilor impiedica bebelusii sa doarma prea adanc si scad riscul de oprire a respiratiei (moartea subita a bebelusului .)

/// chiar daca omul a evoluat nu inseamna ca nu si a pastrat unele instincte primare..!de ce mai faci sex cu nevastata sau sotul daca ai evoluat...?
[Comentariu editat de redactia MedLive.ro]

Ce mi-e bed sharing, ce mi-e co-sleeping...Viata intima a sotilor distrusa, motiv clar de divort !!! Bine zice o vorba veche :"vrei sa-ti cunosti mai bine viitoarea sotie, afla obiceiurile, conceptiile si principiile de viata ale soacrei".Asta a invatat de la soacra, cu asta traiesti, DACA PERMITI sa fii sub papuc... Si vine si "saptamana mare", cand trebuie sa fim"cuminti":(.... Obscurantismul primitiv religios ortodox, in plina expansiune agresiva , face ravagii...De amar de ani Barbatii sunt intr-o continua Defensiva, din toate punctele de vedere...; si se mai mira unii de ce misoginismul e larg raspandit...

sunteti culmea eu dorm cu baieteii mei gemeni in pat de 5 ani atat au copii si ce credeti???nu divortez si nici nu intentionam.........in schimb ne tinem in brate toata noapte,nimic nu e mai frumos cand in somn ma trezesc cu pupici de la pitici......e alegerea fiecaruia

am dormit cu piciul pe burta 3ore, eu care ma intoarceam pe toate partile in somn.
Exista instictele, asta e clar. Exista insa
si exceptii. L

Ca mama nu ai cum sa-ti sufoci copilul. Mie de tata imi era frica pt ca el nu are instinctul mamei. Eu cred ca separarea copilului trebuie facuta usor cu pasi mici dar siguri. Din burtica urmeaza patutul de langa patul mamei si tatei. Apoi mama cu bebe la el in camera sa-l obisnuiasca cu camera lui. Si apoi de la 3 luni singurel in camera. La noi asa fost si parca a fost totul natural. Bebe nu are nici o problema de somn si de anxietate ca e singur. Isi respira singur aerul noaptea si asta e cel mai important pt un somn linistit!

Iarasi discutii ca sa avem ce discuta. Oameni buni, daca exista niste cretini (cum dr. Spock) care se cred pastratorii adevarului, asta nu inseamna ca toata lumea trebuie sa faca ca ei. Dormitul cu copilul in pat este o alegere a fiecarui cuplu in parte si asta e lucrul cel mai important.

Eu nu am auzit de cazuri in care un om normal sa-si sufoce propriul copil in somn. Normalitate nu inseamna nesimtire (care de la anumite kg in plus devine fatala), nu inseamna coma alcoolica/droguri si nu inseamna om bolnav. Faptul ca iti pui copilul mic sa doarma cu fratii mai mari este o dovada clara de cretinism. Fata mea are 4 ani acum si inca mai doarme cu noi in pat. Un ghiont (desigur involuntar) de-al ei e suficient sa ma lase cu vanatai pe mine care sunt ditamai mamiferul. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar intampla daca ar imparti patul cu un bebelus de trei luni.

Pana la urma, fiecare parinte hotaraste pentru familia lui... important este sa nu vrea mama sa doarma cu copilul si tata nu (banuiesc ca invers nu se prea intampla :)), atunci mi se pare motiv de criza in cuplu si divort.
Eu atata am de comentat: ce fel de psiholog e doamna asta, care sustine: "copilul va specula latura emotionala a adultilor"???? expresia asta a invatat-o pe la vreo scoala, sau pe banca in parc, unde ne zic "doamnele de bine" sa nu mai tinem copilul mic in brate, ca "e smecher si profita"?

Am doi copii, cu cel mare am dormit în cameră (nu în pat) până la 7 luni iar cu cea mică am dormit în cameră până la 2 luni după care i-am lăsat singuri în cameră şi în pătuţuri. Dacă plângeau (cu toate că nu s-a întâmplat prea des, recunosc că am fost norocoşi) ne duceam şi-i luam în braţe, eram lângă ei. Discuţiile despre cum e mai bine cu copiii sunt stupide tocmai din cauza faptului că nu ai să ştii niciodată dacă el are o problemă din cauza unul lucru făcut de tine său lucrurile bune s-au întâmplăt datorită unei decizii. Totul ţine de instinct şi de firea fiecăruia. Aşadar, eu am crezut că cel mai bine pentru copii este să doarmă singuri, nu i-am lăsat să plângă şi am petrecut foarte mult timp cu ei cand nu dormeau... :-).

evident :D

nu stiu de ce majoritatea considera necesara o disputa pe absolut orice subiect.
da, e utila parearea unor psihologi sau a unor pediatri, iar alegerea o face fiecare parinte. nu comiti o crima nici daca dormi cu copilul in pat, nici daca il pui frumusel in alta camera de la varsta la care ti se pare ca nu mai e nevoie de controlul fiecarei clipe a somnului sau. dupa cum asta nici nu va influenta caracterul ulterior al progeniturii. copiii au semanat de cand lumea cu parintii, iar natura umana este in majoritatea cazurilor dezamagitoare... asta este. sa ni-i crestem pe-ai nostri si sa ne preocupe cat mai mult educatia lor. si sa-i invatam sa faca fata unei lumi ostile si unei societati umane urate...

cum am spus mai jos, eu am dormit cu copilul in camera pana cand nu l-a deranjat, iar in timpul somnului l-am controlat intotdeauna - sa vad daca respira, daca-i ok, ma rog, comportament de mama panicata. sindromul mortii subite la sugari poate aparea in primul an de viata, si uneori independent de factori favorizanti. stiu ca facusem o ferestruica in usa camerei pentru a-l putea studia in timpul somnului diurn.

multa sanatate copiilor :D

Nu stiu altii cum sunt, dar eu am dormit cu fetita mea pana la 2 ani! Dormeam?...Nu prea...era mai mult un somn-constient. Era asa...ca o feerie. Nu voiam sa dorm-dusa, ca sa fiu oarecum treaza sa ma bucur de caldura, de mirosul, de rasuflarea si tresaririle ei... O urmaream uneori noaptea in semi-intuneric si simteam ca viseaza. Atunci o strangeam la piept si se linistea. Imi asuc aminte ca erau si nopti cand era agiatata: cresteau dintii, vaccinurile, putina febra de la mersul in parc. Cum as fi stiut, dormind dusa in alta camera? Poate ca m-am intors la stadiul de "mamifer" cum am citit mai sus. Poate! Si o fi fost rau? Cine spune ca e rau? Copilul meu e o fatuca zdravana si echilbrata, suflet pereche mie. Doamne, ce-as mai vrea sa se repete! Dar acum e mare...

Bravo, Ana!! Parca mi-ai citit gândurile. Băieţelul meu are 10 luni si doarme cu mine in pat. Si cum este putin bolnavior acum, chiar ma întrebam cum as mai fi ştiut eu care-i este starea in timpul nopţii dacă dormeam in alta camera.
Pana la urma este alegerea fiecăruia. Eu am ales sa-i fiu aproape si in somn, măcar in primul an de viata. Pentru ca prezenta mamei este foarte importanta pentru dezvoltarea copilului.

Dar tot mai vine sa dormim impreuna...cand are o "evaluare" a doua zi sau cand e furtuna afara...Asa o bucurieeeeeeeeee...iar dorm pe furis si ma uit la ea, de draga ce mi-e!

AAnnaaa, mi-ai pus un zambet pe fatsa. Fata mea ma chema sa dorm la ea in pat pana si in liceu si-mi spunea ca are nevoie sa-si incarce bateriile si ma ruga sa vin la "sleep over" in patul ei. Acum e la facultate si cand vine acasa am "sleep over" la ea in pat..si nu, nu are probleme de nici un fel, a fost in cel mai de varf liceu in NYC si numai rezultate bune. Sociabila si desteapta. Doamne ce n-as da sa intorc anii, bucurati-va mamicilor de copilasi pana sant langa voi, dezmierdatii voi ca strainii nu o sa-i dezmierde, dar nu uitati si de taticii copiilor :).

As dori mult sa primesc niste sfaturi despre cum sa o determin pe sotia mea sa o lase sa doarma singura pe fetita noastra, care are deja 7 ani. De tot atata timp eu dorm singur, pe unde apuc.....iar activitatea aia "roz" s-a dus pe apa sambetei de vreo trei ani. Multumesc mult.

Este foarte simplu sa va rezolvati problema cu activitatea roz (asta daca si sotia ta vrea). O culcati pe fetita si apoi o mutati in alt pat. Sau o culcati direct in patul ei (daca are camera ei), dupa ce adoarme, mami pleaca la tati. Chiar nu inteleg de ce dormitul cu un copil trebuie sa afecteze relatia de cuplu. Eu, de exemplu, nu port sa dorm cu sotul in pat pentru ca sforaie.

:) La voi nu dormitul cu copilul e problema. Fetita e doar o scuza pentru nevasta. Incearca sa vezi care e cauza reala.

Statistica din SUA .... stiti cate kilograme cantaresc americanii "normali"?... intre 150-200 kg .... fac pariu ca cei mai multi micuti au murit, saracutii de ei, sufocati ... sfatul meu, faceti cum va lasa inima ... divortati din cauza acestui motiv? ... mergeti la psiholog ...noi crestem doi copii, dormim cu ei in pat si, culmea, gasim timp si pentru noi!!!

Walker, stop making up krap! Aia sant obezi! Cine ti-o spus tie ca-s normali? Da, ca sant multi obezi sant de acord dar nu ca sant considerati normali. Traiesc aici si mai si lucrez in domeniu medical...asa ca, nu duce lumea in eruare.

Walker...am 48Kg....

Domnul Adrianb, sunteti "fericit",eu am aceeasi problema de...5 ani, insa va compatimesc....Ultimul loc unde veti primi asemenea sfaturi este AICI, "puroiul" feministelor, unde veti fi(pardon sunteti deja!!!) tinta ironiilor si a rasetelor de prostului gust... Cu argumente puerile tip "sotul sforaie" ne insulta si inteligenta....Ia sa punem(in alta parte, mai detaliat...) in discutie problema Frigiditatii(inclusiv spirituale...) "Femeilor Puternice" ,ce or sa raspunda pe loc, ca tot noi, Barbatii suntem egoisti si nu le mai bagam in seama... In orice caz, mie 5 ani mi-au ajuns...

nu voi comenta articolul, dar pot s ava impartasesc propria mea experienta.
em am dormit cu mama pana la 14 ani jumatate. Si as mai fi dormit cu e amult si bine daca nu as fi plecat la liceu in alta localitate. prima vacanta de iarna din liceu am asteptat-o cum n-am mai asteptat alta pentru ca imi era dor sa dorm cu mama (un trimestru intreg somnul a fost un cosmar pentru mine).....trageti singuri concluziile.
acum am un baietel de 2 ani jumatate, care a dormit singur in camera lui din prima zi in care l-am adus acasa. alaptatul n-a fost un cosmar, mai ales ca Tudor a fost un copil cuminte care se trezea doar cand ii era foame. Este un copil foarte fericit si sigur pe dragostea noastra, a parintilor, nu are nici un complex de abandon sau alte "sechele" de acest gen. Cateodata il intrebam daca vrea sa doarma cu noi si raspunsul este unul foarte prompt: "Dudu colo, patu' Dudu; mama patu' mamii" :)))......trageti singuri concluziile

Am dormit cu bunica foarte multi ani..si cand eram la scoala in alt oras, ma intorceam in vacante sau in weekend sa dorm cu bunica...Si cand eram studenta la fel. Si dupa ce m-am maritat, tot mai trageam o fuga de ramaneam peste noapte la ea, cu povestile si somnul nostru cel dulce. Pacat ca bunica s-a prapadit cand aveam 35 ani. Dar, azi, cand inchid ochii uneori seara, tot imi mai inchipui ca-s in bratele ei...

Oooofff...se pare ca au aparut alte 'dureri" de fapt aici...

nu e demonstrat nicaieri stiintific ca o mama este constienta in tot timpul somnului de pozitia ei fata de a copilului si ca nu il va strivi. asa ceva nici nu poate fi demonstrat pentru ca nu exista asa ceva.

oameni buni, daca aveti somnul usor si vi se pare ca puteti dormi cu copilul in pat - in regula. personal, am preferat sa nu ma expun riscului de a-l lovi din greseala in timp ce dormeam, cu atat mai mult cu cat, mama tanara, la inceput nici nu eram obisnuita sa-l aud plangand. plangea copilul mult si bine cu tot instinctul meu matern, altfel cat se poate de activ.

mai util ar fi fost un articol despre avantajele si riscurile dormitului in aceeasi camera, la diferite varste ale copilului. cei ce dorm cu parintele sau cu parintii in camera pot sa se teama apoi de dormitul singuri sau pot dezvolta alte temeri sau dependente.

dar sa faci o intreaga dezbatere stupida despre cat de vrednic parinte esti daca reusesti sa nu-ti strivesti copilul cand dormi... sau mutari penibile de sens spre viata sexuala a parintilor...

hei, trezirea! ideea era de a analiza posibilitatea aparitiei unei dependente exagerate a copiilor de mama/ parinti.
copilul meu nu a mai dormit cu mine in camera de la 6 luni pentru ca avea somnul extrem de usor si se trezea la orice zgomot. acum dormim in aceeasi camera din motive logistice, dar am avut grija sa-l pun intotdeauna sa doarma mult inainte de ora mea de culcare. sper sa fie ok.

Baietelil meu s-a nascut la 6 luni si 3 sapt! In spital, aveam sedinte de"peau a peau", adica a dormit pe pieptul meu 6 sapt. Cand am venit acasa, 2 luni am dormit semisezand cu copilul pe mine. As fi facut orice sa-i fie bine si apoi, intr-o zi l-am pus in patut si a fost ok. Avem perioade cand dormim impreuna si apoi fiecare "pe cont propriu". Comunic mult cu copilul, ii explic sau macar incerc sa ii explic absolut totul, are 2 ani si e istet, vorbaret si super sociabil. Sper ca pe viitor sa devina un adult increzator, rrsponsabil si optimist. Aaa, si cand era mic mic si dormea pe mine in spital, fiind monitorizat , vedeam cum i se regularizau bataile inimii si i se imbunatatea oxigenarea! Uimitor! Asa ca nu-i refuz nici un pupic, dragalasenie, dormit cu mama, orice gest de dragoste si apropiere! Si nu-l simt dependent de mine, dimpotriva, are incredere in oameni, daca nu sunt atenta pleaca cu oricine!

Eu sunt tata si am un baietel de 5 ani care vrea sa doarma numai cu mine.Sotia mea doarne in alta camera .Este nornal sa vrea sa doarma numai cu mine ? Mai are cineva ..asa copil.?

Alte articoleVezi toate articolele

Mentalitati gresite: "Nu se poate face nimic!" / Foto: Vimeo In lume exista 24,3 milioane de persoane cu dementa. Anual sunt diagnosticate 4,6 milioane de cazuri noi, un caz la fiecare 7 secunde....
Cancerul testicular este una dintre formele cele mai curabile de cancer atunci cand este depistat precoce si tratat prompt. Autoexaminarea se face la intervale regulate, o data pe luna, cu scopul de...