Publicat la: 
17/10/2017

Ce facem cand copilul spune

Care sunt situatiile in care trebuie sa impunem limite? Cum determinam copilul sa coopereze? Cum gestionam crizele aparute in aceste situatii? Exista o varsta la care aceste iesiri sunt mai accentuate? Ruxandra Sersa, psiholog clinician, psihoterapeut in centrul MindCare, a raspuns intrebarilor cititorilor.

Citeste si Ruxandra Sersa, psiholog clinician: Copiii stiu pe ce butoane sa apese ca sa trezeasca niste mici monstri in adulti si in parinti | VIDEO

Taguri Medlife: 
Comentarii

Acomodarea la gradinita si intrarea intr-un nou colectiv, altul decat cel de acasa, presupune o trecere lenta si o acomodare cu tot ce inseamna gradinita, programul de acolo, educatoarea si separarea de parinti si casa. Puteti sa-i spuneti copilului ca a intrat in alta etapa si la inceput, daca sistemul de la gradinita va permite, sa faceti o acomodare treptata, astfel incat el sa nu resimta ca el a fost lasat acolo, abandonat. La varsta mica, de 2-3 ani, copiii nu cunosc prea bine notiunea timpului. si atunci cand ii spuneti copilului "vin sa te iau diseara" pentru el acest timp poate insemna o eternitate. Mergeti treptat, povestiti-i ce se intampla intr-o gradinita si mai ales, asigurati-l de fiecare data ca o sa-l luati de acolo.

Copilul meu (8 ani) urla daca la pranz incerc sa-i dau sa manance altceva in afara de: pilaf, piure verde (in care reusesc sa ascund diverse legume), fish fingers, supa de pui sau supa de rosii. Cum il conving sa manance ciorba si toate zarzavaturile? Sarmale? Mazare, varza, fasole, peste? Sa le manance asa cum le mananca adultii, fara a fi pasate sau strecurate. Chiar daca reusesc sa il conving sa guste, se ineaca si vomita. Abia ciuguleste dintr-o musaca, o tocanita sau un dovlecel umplut.

Pentru a va da un raspuns exact, as avea nevoie de mai multe detalii despre copilul dvs, mediul de acasa si stilul lui alimentar de pana acum, la cei 8 ani. Va recomand sa mergeti mai intai la un medic pediatru pentru un set de analize, pentru a exclude posibilitatea unei boli sau subnutritie, iar apoi puteti apela la o psiho-terapie.

Cum procedez cand copilul nu coopereaza, face totul pe dos, nu vrea sa intre in program ( masa, somn, joaca, activitati), si devine nervos, agitat, se da cu fundul de pamant daca nu se face ca el?

Nu mi-ati spus varsta copilului, insa daca se afla in perioada 2-3 ani din ceea ce descrieti este absolut normal pentru dezvoltarea emotionala a unui copil sa procedeze in acest fel: sa faca totul pe dos, asa cum spuneti si dvs, sa nu coopereze, sa vrea sa aiba propriul program, si sa incerce sa-i domine pe cei din jur. Este o perioada in care cei mici descopera lumea, isi dau seama de propria lor existenta, si incearca sa testeze mediul, familia. Incercati sa va imaginati aceasta etapa ca ceva tranzitoriu, iar cu rabdare si intelegere cel mic va interioriza regulile mediului si anumite limite.

Nepotica mea in varsta de 9 ani are o situatie destul de buna la scoala, dar: 1. Nu se apuca de facut temele pentru acasa decat dupa multe insistente din partea noastra (parintii si bunicii). 2. Nu-i place deloc sa citeasca, spune ca o oboseste cititul. Nu are insa probleme de vedere. De multe ori suntem obligati sa-i citim noi lecturile obligatorii iar ea doar asculta. In schimb, ar urmari ore intregi la rand filmulete postate de alti copii pe internet si are o adevarata pasiune de a face si ea filmulete pe care le posteaza pe internet. E vorba de filmulete in limba engleza, pe care a invatat-o doar urmarind filmulete pe internet. 3. In ultimii 3-4 ani, de multe ori raspunde obraznic bunicii ei, chiar tipand la ea (bunica fiind cea care se ocupa aproape complet de ingrijirea ei si o ajuta la temele pentru acasa), desi dupa scurt timp isi cere scuze pentru ca a suparat-o, afirmand ca nu ar vrea sa o supere dar ca nu se poate controla. 4. Ii indeplinim aparoape toate cererile ei privind jucariile pe care si le doreste iar in ultima vreme legate si de obiectele de imbracaminte. Intrebari: - Considerati ca e un comportament obisnuit pentru varsta ei? Cat va mai dura acest comportament? - Ar fi util sa mai respingem, ca masuri declarate de pedeapsa, unele dintre cerintele ei? Deocamdata masura punitiva care are efect e interdictia de a mai folosi un timp tableta. Dar nu vrem sa-i taiem complet acest mijloc de autoinstruire. Despre aplicarea de pedepse fizice nici nu ne gandim.

Spuneti ca are o situatie buna la scoala ceea ce inseamna ca in ciuda divergentelor de opinii, reuseste sa faca fata cu brio exigentelor scolare. Nu doar nepoata dvs are acest comportament, ci este un stil al noii generatii. Pentru a o atrage sa citeasca, puteti sa-i puneti carti pe tableta daca este mai usor sau sa-i cumparati carti din literatura contemporana unde ea se va regasi in personajele de acolo. Puteti sa-i limitati timpul de stat la tableta, dar nu vad rostul interzicerii folosirii tabletei. Incercati s-o indrumati sa-si gasesasca o pasiune, alta decat filmuletele pe internet: sa colectioneze diferite obiecte, sa mearga la un teatru pentru copii, sa faca tot felul de activitati de care ea sa fie foarte incantata.

Buna ziua, Copilul nostru de 4 ani si 3 luni, are de cca 3 luni accese de furie periodice, din diverse motive (ex. Intoarcere spre casa dupa zi de joaca, iar el mai vrea afara). Incepe sa urle, sa planga si dureaza pana la jumatate de ora sa se calmeze. Orice incerci sa ii spui si sa il calmezi nu are reusita, din contra, il irita si mai tare. Nu am incercat cu pedeapsa fizica, insa uneori greu ne abtinem sa nu il "atingem". Nu ne dorim acest lucru. Va rog un sfat de cum sa evitam aceste crize si daca se declanseaza cum sa le gestionam cat mai rational. Multumesc, Adrian

Buna ziua, Din ceea ce-mi descrieti este o situatie normala pentru etapa de dezvoltare in care se afla copilul dvs. Atunci cand plange sau este foarte frustrat, pe moment, incercati sa nu-i vorbiti pentru ca orice i-ati spune in acele momente nu va ajunge la el. Incercati sa-l tineti in brate si dupa ce se linisteste si va poate auzi, atunci ii puteti explica de ati ales sa plecati din parc, programul unei zile si ii puteti spune in cuvinte dvs starea pe care copilul o avea cand a facut criza. De exemplu, ii puteti spune "stiu ca ai fost suparat ca am plecat din parc mai devreme dar trebuia sa mancam", dar incercati sa-i definiti emotia din acel moment: furie, neputinta, suparare, tristete.

Buna ziua, O persoana care are tulburare bipolara face un atac de panica cred si nu o lasa pe mama ei sa intre in bucatarie. Nu stie sa explice de ce dar face ochii mari tremura vede un real pericol daca vrea sa intre in bucatarie sau sa iasa pe balcon. Nici in prezenta altor persoane doar pe mama ei nu nu o lasa in bucatarie sau in balcon dupa cum va spuneam. Se poate trata aceasta fobie sau nu stiu cum sa ii spun si ce trebuie facut in acest sens? Se poate trata asta? Cum? Cu stima, Ion Sorina

Buna ziua, Am prea putine date pentru a va raspunde la aceasta problema, dar va recomand sa mergeti cu fata la un consult de specialitate: psihoterapie - psihiatrie.

Care e părerea dvs. legată de pedepse (neviolente, desigur) vs explicații nesfârșite cum că ce face ne supără, ne întristează, etc. dar fără alte consecințe pentru comportament de tip "criză", combinate cu scoaterea pozitivă în evidență, când e cazul, a comportamentului pozitiv? Fiica noastră în cauză are 3 ani 4 luni, comportamentul durează de mai bine de-un an. Altfel spus: cedăm vârstei și așteptăm vremuri mai bune sau încercăm "dresaj" printr-un sistem de pedepse/recompense? Vă mulțumesc anticipat.

Buna ziua, Este o perceptie gresita a ceea ce se intelege intre pedeapsa neviolenta si punerea de limite. Copiii intre 3 si 4 ani testeaza foarte mult, incearca sa depaseasca limitele (atunci cand ele exista) si sa aiba in general, un ultim cuvant. Insa la aceasta varsta, punerea de limite este abosult necesara pentru buna dezvoltare a copilului. Un copil care nu stie sa se opreasca sau care are prea multe alternative din partea adultilor este un copil debusolat. Copiii au nevoie de indrumare din partea adultilor, au nevoie de ajutor si mai ales, au nevoie sa fie opriti atunci cand este prea mult pentru ei. Prin urmare, explicatiile nesfarsite, trasarea limitelor cu fermitate, dar si cu blandete in acelasi timp, punerea in cuvinte a emotiilor (furie, suparare, tristete) creaza un mediu bun pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.

Cum ajut un copil sa se linisteasca dupa ce a a spus de mai multe ori nu si a devenit frustrat? Cum ma reconectez cu el? Este bine sa il las singur daca imi cere acest lucru?

Buna ziua, Din ceea ce-mi descrietei, copilul dvs pare ca-si cunoaste starile destul de bine. Nu cunosc varsta copiluli si nici motivul frustrarilor, insa, daca el vrea sa ramana singur ca sa se linisteasca, trebuie sa-i respectati aceasta dorinta, iar apoi, va puteti "reconecta" cu el. Apoi, dupa ce copilul a reusit sa se linisteasca singur - ceea ce este de laudat - puteti sa discutati ce a provocat frustrarea lui, cum s-a simtit copilul, cum v-ati simtit dvs, sa clarificati anumite dispute, sa puneti in cuvinte anumite emotii.

Buna ziua, va rog sa ma ajutati cu un sfat legat de dependenta unui adolescent (15 ani), de jocurile pe PC, nu reusesc sa-l convind seara dupa ora 23 sa inchida calculatorul, sau, daca il inchide, ia telefonul. Nu are probleme la scoala, insa nu aloca rezolvarii temelor sau invatarii nici macar 1 h/zi. Ma tem ca daca ii interzic accesul la PC voi declansa alte crize si va refuza orice solicitare din partea mea sau legata de scoala. Multumesc!

Fetita, 4 ani aproape, in general vesela si cooperanta, are hodoronc-tronc episoade cand incepe sa planga pe scenariul "sunt mica si neajutorata" pentru pretexte inventate. De exemplu, daca avem o usa pe care a deschis-o de 100 de ori, deodata se preface ca nu poate sa o deschida si incepe sa planga. Care ar fi cauza si ce e de facut? Multumesc!

Alte articoleVezi toate articolele

Care sunt situatiile in care trebuie sa impunem limite? Cum determinam copilul sa coopereze? Cum gestionam crizele aparute in aceste situatii? Exista o varsta la care aceste iesiri sunt mai...
Moartea, un subiect tabu / Foto: Reuters Moartea este o fateta a realitatii cu care se confrunta fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tarziu. Nu putem sa nu recunoastem ca si noua, adultilor,...