Publicat la: 
27/08/2012



VIDEO Cum pregatim copilul pentru inceperea scolii? Psihologul Cristina Milu a discutat online cu cititorii

Ce sfaturi le dam copiilor inainte sa inceapa scoala? Cat de responsabil ar trebui sa fie un copil in functie de varsta? Este pregatit sa mearga singur spre scoala? Ce ar trebui sa facem astfel incat sa fie motivat si sa ii placa la scoala? Cum facem tranzitia mai usoara de la gradinita la scoala? Psihologul Cristina Milu, de la Centrul medical MedLife Iride, a discutat online cu cititorii.

  • Intalnirea s-a incheiat.

Cristina Milu este psiholog clinician specialist, psihoterapeut in psihoterapie cognitiv-comportamentala si drd. in psihologie clinica.

Comentarii

Buna ziua,
Fetita mea are 7 ani si va intra in clasa I in septembrie. Avind in vedere faptul ca scoala este in aceeasi cladire cu fosta gradinita si ca va avea 10 colegi in clasa ( clasa fiind de 12 elevi) din colectivul de la gradinita, cred ca din punct de vedere emotional trecerea va fi lina. Cunoaste deja clasa, invatatoarea, cum se desfasoara programul de scoala si abia asteapta sa invete sa citeasca pentru a citi impreuna povestea de seara.
Pe parcursul gradinitei i-am spus ca nu e foarte important sa fie pe primul loc ci este mai important sa fie atenta in clasa, sa fie activa si aiba un comportament si caracter bun- " sa aiba o inima buna" cum spune ea. Desi are un profil competitiv accentuat in activitatile extrascolare ( are numeroase premii si trofee in festivaluri nationale de muzica) am observat ca la gradinita fata de colegii/prietenii sai acest caracter nu se mai manifesta la fel. Accepta cu usurinta , fara a se abitiona, locul secund pe principiul ca asa e mai bine, sa nu se supere colega/prietena de pe primul loc. Stau si ma intreb daca nu cumva greseste intentionat diferitele fise pentru a nu fi ea prima si a nu-si supara colegii mai ambitiosi. Nu cred ca am gresit in modul in care am educat-o insa nu as vrea ca acest lucru sa-i afecteze performanta scolara. Nu stiu ce as putea sa-i spun pentru a corecta acest lucru fara sa- mi contrazic sfaturile din gradinita.
Va multumesc anticipat pentru raspuns

Buna,in ceea ce priveste ora de religie chiar azi sotul meu a depus cererea de retragere a copilului de la aceasta ora mai precis el va fi prezent dar nu va fi notat sub nicio forma sunt crestin-ortodoxa si eu si toata familia mea.Baiatul meu stie la 7 ani Tatal Nostru perfectie in plus multe alte rugaciuni ,intram in biserica stam la slujbe ocazional , ne rugam in fiecare seara.Profesorii de religie sunt problema multi dintre ei au convingeri interpretabile.

Nu va faceti griji, eu mi-am retras fata de la religie, chiar cu unele discutii neplacute, dar ea nu a avut nimic de suferit, a stat cu elevii de serviciu pe hol, sau la biblioteca, sau chiar in clasa, citind o carte si nimeni nu a considerat-o oaie neagra. Era doar ea si un alt baietel in aceasta situatie.

...Se calca uniforma (cu dungutza la pantalon daca e baiat), se imbraca cu ea copilul, se deschide usha, se elibereaza copilul si i se arata directia spre scoala. Astfel copilul e pregatit in timp util, restul va deprinde pe drum sau de la ceilalti copii care il vor ajuta sa se maturizeze si sa-si asume responsabilitati din ce in ce mai complexe :)))
(Parintii se pot adapta si maturiza si ei odata cu copilul, daca acesta va avea timp de ei intre orele de joaca si scoala.)

Ce sfaturi sa dam copilului din punct de vedere al respectarii igienei personale in clasa I:
- cum sa foloseasca in siguranta toaleta comuna, mai concret sa se aseze sau nu pe colacul folosit in comun? Daca da, cum sa se protejeze impotriva posibilei contaminari.
- cum sa foloseasca hartia igienica, servetelele umede, unde se arunca acestea;
- se spala pe maini inainte si dupa utilizarea toaletei?
- etc.

Multumesc.

Atunci cand copilul intra la scoala, trebuie sa stie sa foloseasca toaleta: este una dintre conditiile acceptarii lui. Cu o atitudine destinsa, invatati-l pe copil sa foloseasca toaleta fara a va arata afectata daca nu raspunde imediat asteptarilor dv. Tensiunea indusa de faptul ca va merge la scoala poate face ca demersul sa fie uneori dificil insa exista si multe cazuri de copii care invata sa foloseasca toaleta cu doar cateva zile inainte de scolarizare.

Buna ziua. Sunt mamica unui baietel de 6 ani si jumatate. Urmeaza ca in toamna sa inceapa scoala, clasa a I a. Sunt putin ingrijorata, pentru ca, intelectual este pregatit, dar din punct de vedere al atentiei, concentrarii...mai putin. Facem si "mici" lectii specifice clasei I, dar nu "rezista" atent decat maxim 20 min. As vrea sa-l invat sa fie mai atent, mai ordonat, si mai responsabil. Cred insa ca vreau prea multe, prea repede. Cum sa-l pregatesc? Multumesc atincipat pentru ajutorul dvs.

Distragerea masoara concentrarea si atentia pe care un copil o acorda unei activitati de care nu este interesat in mod special, precum si facilitatea cu care stimulii externi intervin in comportamentul sau.
Nivelul ridicat de distragere este util atunci cand doresti sa distragi atentia copilului de la un comportament nedorit, insa poate afecta in mod negativ capacitatea de a face temele pentru scoala.
Un copil usor de distras este atent la tot ce il inconjoara si poate fi distras si de propriile ganduri si vise. Trebuie sa fi sigura ca cel mic a inteles mesajul transmis - cel mai bine este sa-i spui ce doresti privindu-l in ochi si sa enumeri cerintele pe rand, nu toate odata, asigurandu-te ca au fost respectate.

Am o fetita de 5 ani.
Din punctul meu de vedere (am inceput clasa 1 la 6 ani) fetita e pregatita ACUM de clasa 1 (nu de clasa 0/pregatitoare). Stie deja sa scrie si sa citeasca (e extrem de curioasa si a tras de noi sa o ajutam sa invete).
Intrebari:
- exista posibilitatea de a sari peste clasa 0/pregatitoare?
- cine decide daca se poate?
- cum procedez cu orele de religie, eu fiind ateu si nefiind de acord ca popii sa-mi timpeasca copilul? daca refuz "optionalul" religie, scolile din cite stiu nu au absolut nici o alternativa pentru copii respectivi, ceea ce inseamna ca va trebui sa stea in clasa si sa asculte enormitatile popii, si sa devina eventual oaia neagra a clasei.

Buna, referitor la clasa pregatitoare nu am exact un raspuns, insa de ce sa nu lasi copilul sa exerseze alaturi de alti copii de aceeasi varsta? Faptul ca stie sa scrie si sa citeasca ii va da un avantaj in fata colegilor si ii va creste increderea in ea.
In ceea ce priveste religia, nu te regasesc decat pe tine in toata propozitia si relatia ta cu popii, nicidecum nu ai de unde sa stii daca fetita ta are aceeasi parere. In plus, oaia neagra a clasei o faci tu prin atitudinea pe care o sa i-o transmiti si fetei (doar sa pronunti in prezenta ei lucrurile astea si totul se va desfasura de la sine :)) ). De fapt te va bucura daca e asa, ea iti va sustine si duce mai departe ideile. :)) De ce nu vrei sa o lasi sa-si faca ea o idee despre ce este si cu ce se mananca religia asta? Povestea/istoria in sine este frumoasa si se pot trage multe invataminte bune si frumoase daca stii sa o intelegi corect (nu asa cum e expusa de preotii nostri, din pacate :( ). Cred ca rolul tau de parinte nu este sa-i impui copilului propriile tale idei ci sa-l lasi sa decida singur, fiind prezent langa el, discutand cu el si impartasindu-i parerile tale, fara insa a i le impune. Nu face din copilul tau ce ti-ai dori TU sa devina, lasa-o sa devina EA. :)
Iti dau un exemplu, eu am crescut pe langa o bunica religioasa si am citit biblia inainte sa incep orele de religie, in plus imi facusesem propriile teorii cu privire la religie si interpretari. Parintii mei nu sunt religiosi, asadar am putut sa privesc distant relatia bunicii mele cu Dumnezeu si biserica si sa trag propriile concluzii, in plus, mai tarziu am cautat si in literatura pareri/interpretari referitoare la Dumnezeu. La orele de religie eram singura care putea purta o discutie contradictorie cu argumente solide (cu citate din biblie) cu preotul referitor diverse situatii/reguli/porunci etc. Apropo si pe mine ma dezgusta popii cu fatarnicia lor, calc pe la biserica la nunti si botezuri, insa cred in Dumnezeu. Imi las fetita sa mearga la biserica cu bunica-mea, sa participe la diverse activitati bisericesti (stupide de altfel). Stiu ca si noi mergeam si imi aduc si acum cu placere aminte de clipele alea din copilaria mea (nu aveau nicio legatura cu biserica sau cu popa, totul e legat de copiii/prietenii de atunci, de joaca). Sunt experiente frumoase. Mi-a placut enorm citatul de mai jos si ma ghidez dupa el in educatia si cresterea fetitei mele:
“Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei sunt fiii si fiicele nazuintei Vietii spre ea insasi. Ei vin prin voi, dar nu de la voi. Si desi ei sunt cu voi, ei nu va apartin”. - "Despre copii” – din cartea “Profetul” a lui Kahlil Gibran.

Marea majoritatea copiilor nu sunt interesati de religie, merg la ore doar fiindca le este impus de scoala - nu va fi "oaia neagra", si va putea alege oricum intr-o directie sau alta pana la 18 ani daca va vrea sa studieze legendele povstite de preotii dintr-o religuie sau alta.

Din pacate pot sa nu fie interesati de multe alte materii, sa nu aiba inclinatie spre ele si cu toate astea le fac fortat si se pune o presiune enorma pe ei sa fie si perfomanti. Macar la religie (cel putin asa era pe vremea mea) aveam toti media 10 si nu imi aduc aminte sa ne fi invatat ceva de rau, erau doar niste sfaturi bune (sa nu furi, sa nu minti, etc) si povestioare din biblie.
Tot ca exemplu cu impusul dorintelor noastre copilului nostru, colega mea care este translator a fost la un pas de ratare pentru ca parintii ei au decis sa o dea la o scoala cu profil real (era la moda) desi ea nu avea nicio inclinatie spre acest domeniu (avea rezultate slabute la mate). Norocul ei a fost o profa de franceza care i-a sfatuit pe parinti sa lase copilul sa faca limbi straine ca e bun. Acum vorbeste franceza fluent, a facut cariera in domeniu si ca sa arat cat e de deosebita :):):), a fost laudata de un francez ca franceza ei este impecabila si nu si-ar fi dat seama ca nu e limba ei nativa daca nu ar fi stiut. Daca ar fi mers spre real cu siguranta frustrarile pe care le acumula de-a lungul timpului ar fi dus la esecul ei personal si profesional. Iar exemple sunt multe. De unde stim noi ca nu o sa-i placa religia copilului nostru (credem doar ca nu o sa-i placa pentru ca asta gandim noi)? :)
De ce sa decidem noi pentru copiii nostri inainte macar de a sti daca le place sau nu, ca la asta ne raportam in cazul de fata. :)
Eu am depasit faza in care sa cer copilul meu sa fie ce eu nu am putut sa fiu, sunt de parere ca poate sa faca orice vrea ea in viata si sa o faca cu placere si pasiune (poate sa fie si vanzatoare la magazin, pana la urma avem nevoie si de vanzatori, nu?). Pana la urma e vorba de fericirea copiilor nostri, iar fericirea lor ne aduce si fericirea noastra. :)
Numai bine! Pana la urma fiecare e liber sa faca ce vrea... sau nu e liber?! :) (zambet enigmatic :):):):)

"Povestea/istoria in sine este frumoasa si se pot trage multe invataminte bune si frumoase daca stii sa o intelegi corect (nu asa cum e expusa de preotii nostri, din pacate ). "

Intimplator am rude si prieteni care au copii de virste mici si cam stiu cu ce se maninca religia in scoala. Nu vorbim de preoti care au un comportament consecvent cu morala pe care o predica, ci de niste indivizi cu studii teologice care practica un misionarism agresiv, stupid si in totala contradictie cu comportamentul lor.

Este fix ce se intimpla, atunci cind am facut eu scoala, cu orele de comunism stiintific (si alte balarii asimilate): toata lumea stia ca e falsa ideologia respectiva, dar o facea de frica. In timp asta duce la efecte nasoale asupra oamenilor: comportament duplicitar, fatarnicie si altele. Iar astea sint lucruri pe care nu mi le doresc pentru copil.

Faptul ca bunicii si maica-mea sint religiosi nu are legatura cu religia facuta in scoala. Iarasi, faptul ca am citit biblia (plus coranul plus ceva filosofie) nu m-a facut sa cred ba chiar din contra.

Dar este lupta ta cu preotii/sistemul si sunt ideile tale, nu sunt ale copilului. Asta vroiam sa zic, ca nu putem sa-i tinem departe de orice nu indeplineste criteriile noastre (ale parinitilor care am trecut prin experiente si am invatat), si copiii trebuie lasati sa-si creeze singuri ideile, sa experimenteze si sa invete pana la urma. Asa cum tu ai citit biblia si coranul cautand raspunsuri, trebuie sa o lasi si pe ea sa invete sa le gaseasca. Tu ai inteles adevarul referitor la sistemul bisericesc documentandu-te nu evitand problema.
Inteleg perfect atitudinea ta insa nu consider ca indepartarea de catre noi a problemelor este solutia, copilul trebuie sa experimenteze. Nu putem inlatura toate pericolele insa putem sa-i ajutam sa le depaseasca si sa invete din experienta lor. Nu cred ca pusul copilului la adapost de pericole e solutia pentru ca, in final, s-ar putea ca acesta sa nu aiba resursele necesare sa se adapteze (nu ma refer la ora de religie care e un pericol nesemnificativ, fata de multe altele). Poate o idee ar fi sa participi la ora de religie a fetei, poate preotul o sa te surprinda (sunt si oameni devotati, putini, e drept) sau poate sa ai o discutie cu preotul in particular apoi poti sa-ti dai seama in ce situatie va aflati...

Informatiile cu privire la clasa pregatitoare le puteti afla cu exactitate in cadrul institutiei educationale. Incercati sa nu induceti copilului convingerile dv religioase ci lasati-l pe el sa faca alegerea.

Exact, lasati-l pe EL sa faca alegerea. NU SCOALA, !!! sa faca alegerea pt el. Si nici Biserica Ortodoxa Romana !! Am o fetita care a terminat clasa I si un baietel care acum urmeaza sa intre in clasa I. Am facut spume de nervi cand mi-a venit fata acasa in primele luni de scoala cu povesti despre moashte si pupat icoane. Si fac in continuare spume de nervi cand vad ca li se preda copiilor religie, in loc sa li se predea educatie civica. Si culmea !! mai trebuie sa ma si abtin, ca sa nu-i influentez negativ parerea despre scoala. Pe vremea mea, prin clasa a 8-a, se facea o materie numita Constitutie. Utila. Macar iti dadea o idee despre cum functioneaza lucrurile intr-o tzara. Si iata cum acum niste cretini au inlocuit-o cu Religie. Traim intr-o tara cumplit de primitiva.

WOW.
Am dat de congregatia timpitilor?
Despre ce alegere vorbim pentru un copil de scoala primara?
Cam toate argumentele aduse de majoritari sint fix de genul asta: " Incercati sa nu induceti copilului convingerile dv religioase ci lasati-l pe el sa faca alegerea." (evident alegerea corecta fiind ortodoxia).
Un alt fel de a spune lasati-l si pe copilul vostru sa devina un timpit majoritar, nu incercati sa-l invatati sa gindeasca cu capul propriu.

Din nefericire observ ca indoctrinarea comunista din scoala a fost inlocuita cu cea a corporatiei BOR, din punctul meu de vedere cu nimic diferrita ca efecte nocive. (si comunistii au fost oameni buni, care vroiau sa salveze omenirea cu forta).

Pentru mine in mod cert solutia va ramine sa continui de la gradinita privata la scoala privata, cel putin pina evadez din "raiul" romanesc.

Va urez distractie placuta in Romanistan. Cu putin efort veti depasi Iranul.

Ce putem face daca nu gasim in comunitatea in care traim o scoala potrivita educatiei pe care o primeste copilul acasa si intre prieteni (sistemele de valori, conceptul pedagogic, viziunea asupra educatiei copilului practicate in familie sunt diferite si chiar opuse fata de norma sociala)? Exista posibilitatea de 'home schooling' ? Daca da, intre ce varste si in ce conditii?

Aud din ce in ce mai des parinti si educatori care se plang de 'copii hiperactivi'. Cat de mult s-a schimbat d.p.d.v. psihologic, social si emotional personalitatea copiilor din generatia Facebook? Poate sistemul de invatamant romanesc sa tina pasul? De ce sunt trimisi la psiholog copii de 5-6 ani si li se recomanda tratament? Ce cursuri / sprijin exista pentru ca parintii sa inteleaga schimbarile majore care apar in ultimii ani in inteligenta emotionala, sociala si psihica a copiilor?

Un studiu efectuat de Universitatea York din Canada sustine ca utilizatorii de Facebook sunt "nesiguri de ei, narcisisti si au o stima de sine redusa". Obiceiurile copilului pe Facebook arata ca trebuie sa stabiliti reguli noi si activitati casnice. Daca doriti sa reduca timpul petrecut pe Facebook, trebuie sa-l ajutati sa gaseasca o alternativa. Doar spunand "Nu sta pe Facebook" nu va atrage o schimbare in comportamentul lui, deoarece nu va avea alta activitate care sa-l atraga. De aceea, pe masura ce vorbiti mai mult cu copilul, incercati sa descoperiti ce ii place si ce nu-i place. Cand copilul este pasionat de ceva, Facebook nu va mai parea important. Copilul va avea o dorinta mai mare de a-si alimenta pasiunea. Daca pasiunea lui e comuna cu a unui frate sau sora, sau prieten, acestia pot participa si ei, si astfel tranzitia spre o noua activitate poate fi chiar mai usoara.
Exista o gama larga de programe de training despre cum sa vorbesti astfel incat sa fi ascultat de copil, cum sa asculti astfel incat copilul sa se simta cu adevarat inteles, cum sa rezolvi un conflict astfel incat toata lumea sa fie multumita de rezultat.

Fetita mea are obiceiul sa lase lucrurile "pentru mai tarziu", rar face un lucru in momentul in care o rog. De multe ori trebuie sa apelam la mici santaje ("nu mai mergem in parc", "nu mai mergem sa te joci cu andreea" samd), cu care nu sunt de acord, dar pe care suntem nevoiti sa le aplicam uneori. De aceea, in contextul in care vor aparea responsabilitati noi, iar unele dintre cele mai importante sunt temele, as vrea sa inteleg ce alta abordare pot avea, astfel incat sa fie ceva mai motivata in indeplinirea diferitelor sarcini.
Multumesc.

Pregatirea copilului pentru scoala presupune atingerea de catre acesta a unei stari de disponibilitate pentru activitatea de invatare, stare psihologica necesara momentului de debut scolar.
Copilul trebuie sa-si insuseasca un minimum de reguli acasa, pentru a putea convietui fara prea multe dificultati in cadrul scoli.
Daca va veti amuza alaturi de copil in timp ce invata, punand la lucru imaginatia, conferind informatiilor o perspectiva noua si ajutandu-l sa nu ramana pasiv, ii veti permite sa dea un sens invataturii si sa inteleaga mai profund.

Buna,
Am un baietel de 6 ani ce merge in clasa 0 - pregatitoare la o scoala de cartier, dar in care nu cunoaste pe nimeni. La gradi a fost in alta parte, iar din grupa de gradi nu mai merge nimeni alaturi de el la acea scoala.
Cum ma sfatuiti sa-i inlatur din emotii si sa aiba parte de o adaptare mai rapida la noua situatie?

O mare importanta este pregatirea psihica initiala, transmiterea increderii si intelegerea nivelului sau de dezvoltare. Oferiti copilului independenta si incredere in sine.
Ar fi bine sa nu tratati scoala ca pe un loc mai strain si mai infricosator decat il vede copilul, pentru ca ii transmiteti si lui involuntar aceasta teama.
Fiecare copil functioneaza in ritmul lui iar timpul de adaptare difera de la copil la copil si poate ajunge de la cateva zile la cateva saptamani. Daca adaptarea dureaza mai mult de cateva saptamani, o luna, va recomand interventia unui specialist.

Am o fetita de 7 ani care incepe clasa a doua.Are emotii foarte mari si inca din clasa intai am muncit mult pentru a capata incredere in ea. Cum sa incepem scoala, sa o pregatesc mai bine, sa treaca peste aceasta neicredere.
Va rog sa-mi indicati daca se poate si unele carti care sa ma ajute pe mine parinte sa aleg metodele corecte.
Va multumesc anticipat!

Incercati sa o ajutati sa-si invinga teama de a se exprima, trebuie sprijinita sa-si dezvolte o atitudine de incredere in fortele proprii, trebuie tot timpul intarita pozitiv, prin consideratie, lauda, apreciere.
Exista o vasta bibliografie cu privire la psihologia copilului insa o alta alternativa este contextul terapeutic.

Baiatul meu de 8 ani refuza sa mearga la scoala, de fapt, mai mult refuza sa invete. Cu toate ca la evaluarea psihica de la gradinita si de la scoala nivelul de inteligenta s-a dovedit a fi ridicat, a avut probleme de orientare temporo spatiala. Nu este emotiv sau timid dar refuza sa doarma singur sau sa stea singur in casa seara. Nu are rabdare sa ma asculte cand ii vorbesc sau ii explic ceva si plange foarte usor. Ce as putea face sau care ar fi conduita pe care sa o urmez pentru a putea colabora cu el, pentru a-l motiva sa faca ceea ce consider eu ca este bine?

Copii prefera sa se joace si sa-si aleaga singuri activitatile. Este dificil sa se implice in invatarea scolara insa daca o sa-i subliniati reusitele (chiar daca nu sunt perfecte), si nu esecurile, contribuiti la incurajarea copilului care va dobandi incredere in sine.
Copilul este speriat de ceea ce nu cunoaste. Sprijinul il va ajuta sa descopere cat de placute pot fi lucrurile pe care le afla, prinzand gustul de a invata.
Pentru o evaluare completa va recomand sa va adresati unui specialist.

Ziua buna,
Am un baietel de 7 ani, foarte istet dar putin agitat, repezit si neatent..
Am incercat sa ii explic despre scoala, ca lucrurile sunt ceva mai serioase decat la gradinita, si de acum notele/calificativele conteaza. I-am explicat ca va fi recompensat doar pentru rezultatele f bune si nu pentru cele medii sau slabe.
Am observat insa ca e destul de speriat din acest motiv si cred ca se teme foarte tare sa nu dezamageasca.. Eu ma tem ca am trecut usor in extrema cealalta si ca nu cumva sa il indepartez de scoala, sa nu o priveasca relaxat si sa mearga cu placere la scoala, ci cu teama si neincredere..
Ma puteti ajuta cu un sfat va rog ? Multumesc anticipat.

Incercati sa-i explicati ca urmeaza o schimbare in programul lui si descrieti in detaliu ce inseamna scoala, scotand in evidenta lucrurile bune care il incurajeaza si ii starnesc curiozitate. Trebuie sa fiti atent la cum reactioneaza copilul la nou si sa il incurajati mereu sa isi exprime sentimentele in cuvinte.

Buna ziua,
Sint matusa unui baietel de 4 anisori si 4 luni care traieste (de 1 an si 9 luni) alaturi de parintii lui in Londra.
Copilul a mers la o gradinita in perioada sep.2011 - iun.2012, cite circa 15 ore pe saptamina (cite 3-5 ore in 3 zile din saptamina: luni, miercuri si vineri)....
A facut ceva progrese in insusirea limbii engleze, dar in casa parintii vorbesc in romana cu copilul (desi parintii sint cunoscatori si vorbitori ai limbii engleze).
Intentia parintilor este de-a inscrie copiulul la scoala in toamna aceasta (in oct).
Avem cu totii emotii.
Iar eu v-am spus aceasta poveste pentru ca baietelul este hiperactiv (la gradinita s-a dovedit a fi si cel mai politicos, dar si cel mai neastimparat, fara rabdare)...
Intrebare: Este potrivit sa mearga acum la scoala?
Nu stim cum sa procedam cu el: pe de-a parte apreciem ca-i inca prea mic, pe de alta parte este istet, dornic de-a invata lucruri noi si, repet, tare neastimparat...
Parintii l-ar da la scoala acum cu speranta ca el ar fi interesat de noi activitati, ca s-ar mai "linisti" si le va fi si lor mai usor cu el (baietelul are si-o surioara de 8 luni).
De mentionat, ca in Anglia copiii incep scoala la 5 ani, dar sint primiti si inainte de-a avea 5 ani impliniti.

Va multumesc anticipat pentru raspuns.
Mara

Daca copilul este pregatit din punct de vedere psiho-emotional acesta poate sa si inceapa scolarizarea. Incercati sa-i observati comportamentul fata de ceea ce e nou si incurajati-l sa-si exprime emotiile prin cuvinte.

Buna ziua!

Intrebarea mea e cum ii motivam sa invete?
Baietelul meu intra in clasa I, la 6 ani si 10 luni si e comod in a fi voluntar de multe ori. Nu stiu daca un an in plus pana la clasa I ar fi facut diferenta. Oare?
Deci, cum sa facem in asa fel incat sa nu ajungem la liceu cu ei, facandu-le temele? Trebuie sa intervenim la inceput intr-o anumita masura sau cum e mai bine de procedat? E bine sa conditionam diverse beneficii de executarea temelor?

Si daca ingaduiti o a doua intrebare.
Cum ar trebui sa organizam activitatea scolarului acasa, el avand cursuri pana la ora 12 si nemaidormind de amiaza. Care ore sunt pentru teme, sau care variante schematice de astfel de orare sunt mai potrivite? Am vrea sa includem cat mai multa joaca, sport si activitati practice printre ele, si un strop de spontaneitate...

Foarte interesante si celelalte intrebari, astept raspunsurile cu mult interes. Va multumesc.

Incurajati-l si sprijiniti-l in a descoperi lucruri placute si astfel va prinde gustul de a invata.

Domnisoara doctor, am vazut ca ati dat sfaturi foarte bune, dar am observat ca nu aveti inelul pe deget, si am dedus ca nu sunteti maritata si nu vorbiti efectiv din experienta ci din studiile facute, nu credeti ca experienta traita cu un copil schimba putin partea teoretica?

Adaugă comentariu nou

Alte articoleVezi toate articolele

Cerealele si taratele, esentiale pentru fibre / Foto: photoxpress Pentru o dieta sanatoasa, este important sa stii ce pot face pentru tine taratele de ovaz, tarate de orez sau tarate de grau. Sunt...
Copiii sunt expusi bolilor din comunitati / Foto: Photoxpress Indiferent de varsta copiilor, de la gradinita si in primii ani de scoala, acestia trebuie continuu indrumati si invatati cum sa se...