Publicat la: 
25/02/2013

Cum stim ca un medic e bun?

Despre multi medici se spune ca sunt buni, sau nu. Toti simtim nevoia unei recomandari atunci cand mergem la medic: Spune-mi si mie de un ORL-ist bun e o intrebare pe care o aud frecvent. Evident, ORL e doar un exemplu, poate nu unul intamplator, pentru ca in ORL, si in chirurgie in general, intrebarea devine ceva mai usoara daca ne referim strict la tehnica si manualitatea chirurgului. E sigur insa ca un chirurg bun e mai mult decat un chirurg indemanatic, asa ca nici aici lucrurile nu sunt deloc simple. Problema psihiatrului bun mi se pare mie si mai greu de rezolvat, dar poate ca sunt influentat de propria mea meserie.

Indiferent de specialitate, intrebarea din titlu e una foarte pragmatica, presanta, isi cere raspunsul imediat, pentru ca problemele de sanatate isi cer rezolvarea imediat. Si cu toate astea, raspunsul dat e adesea precar si vag, si foarte greu de justificat. Cererea a motivat de exemplu, aparitia unui articol in revista Elle (februarie a.c.), care enumera cei mai buni 115 medici din Bucuresti. Articolul a fost criticat de mediul nostru, si pe buna dreptate: niciun fel de criteriu de selectie sau departajare nu era mentionat. Am aflat ca eu insumi am fost unul dintre cei patru psihiatri din lista. As minti daca as spune ca n-am fost magulit, insa numarul colegilor care ar fi meritat mai mult decat mine sa mai sus de mine intr-un clasament, daca un clasament e posibil, trebuie sa fie foarte mare, cel putin in virtutea faptului ca valoarea lor a trecut proba timpului si a experientei, si dintr-o mie de alte motive. Mai mult, sunt aproape sigur ca valoarea mea profesionala n-a jucat niciun rol in includerea mea in top: mai curand imaginea pe o construiesc prin acest blog si prin alte mijloace. Ori, desi, asa cum ziceam in alta parte, e imposibil sa nu ne vindem intr-o oarecare masura pacientilor nostri, reclama in medicina e normata de reguli foarte stricte, si daca blogul meu are asemenea efecte, trebuie sa fiu ingrijorat. Nu e vorba de o falsa modestie, ci de etica elementara, asa ca e momentul sa fac urmatorul disclaimer: desi sunt flatat de calitatea cititorilor mei, si in general atunci cand textele mele sunt apreciate, aceste texte nu sunt sunt o garantie, nici macar un indicator, al nivelului meu profesional, nici prin ele insele, nici prin clasamentul lor in cautarile Google, nici altminteri.

Singurele garantii ale unui medic sunt acreditarile sale oficiale: faptul ca a absolvit o facultate de medicina, faptul ca a terminat una sau mai multe programe postuniversitare (numita rezidentiate) intr-o specialitate, sau orice alte formari si competente profesionale acreditate de breasla are.

Era o vreme cand aceste acreditari veneau cu o greutate importanta, practica si simbolica. Reputatia de breasla a medicinei romanesti a fost erodata mult in ultimii ani, urmare a unui proces ce dureaza de decenii. Astazi, trebuie sa ne estimam norocosi daca diplomele de mai sus garanteaza un standard minim profesional. Ceea ce nu e deloc putin lucru. E de altfel mai rational sa cauti o persoana pe care se poate conta ca indeplineste acest standard, decat un medic care are reputatia de bun. Medicina e din ce in ce mai putin o arta, si din ce in ce mai mult o meserie cu protocoale si algoritmi bine pusi la punct, ceea ce un lucru foarte bun pentru siguranta si sanatatea pacientilor. Acest standard trebuie sa fie referinta atunci cand consideram ca suntem tratati bine sau prost, si nu charisma si bed-side-manners ale medicului, desi si acestea incep sa fie standardizate. Nu inseamna ca talentul personal al medicului e scos din ecuatie: partea clinica, in toate specialitatile, si partea practica in cele interventioniste sunt profund amprentate de marca individuala medicala.

Standardul minim profesional ar trebui sa fie mult mai bine precizat, pentru noi, medicii, dar mai ales pentru pacient, care ar trebui sa afle ce e de facut, la ce sa se astepte, care este cea mai buna ingrijire posibila si care este cea mai practica. Consensurile medicale sunt insa foarte deficitar popularizate, explicate marelui public. Sunt de acord ca informatia medicala este extrem de greu de tradus fara sa existe echivocuri si neintelegeri, dar nu cred ca ermetismul e o solutie, intr-o lume in care lipsa de educatie medicala sta la originea marilor probleme de sanatate publica, iar sursele de informatie sunt multe, dar au entropie naucitoare.

Daca lucrurile ar sta altfel, intrebarea incotro o iau ar trebui sa fie mai usoara. Si asta ma aduce la ideea ca un medic bun este cu mult mai putin important decat un sistem bun. E valabil pentru orice sistem, nu doar cele medicale. Ar putea, de exemplu, sa fie complet irelevant cat de bun sau prost psihiatru sunt eu, atunci cand nu exista o retea de psihiatrie comunitara, care sa continue sprijinul adus pacientului si dupa ce el iese din cabinet sau din spital. Tot talentul si competenta unui mare chirurg cardiovascular sunt irosite, daca sistemul de preluari ale urgentelor nu e in stare sa transporte la timp in clinica in care lucreaza un pacient cu disectie de aorta.

Pentru pacient, cel mai important este sa nu fie lasat singur atunci cand trebuie sa afle incotro sa o ia, cu boala lui. Daca sarcina asta si-o asuma revista Elle, nu inseamna decat ca noi, profesionistii, si sistemul nostru, nu suntem capabil sa satisfacem pe deplin o astfel de nevoie bazala.

Acestea fiind zise, putem specula, de dragul intrebarii, existenta unui sistem ideal, cu standarde ideale. Cum ar mai putea un medic sa stie, intr-un astfel de sistem, daca e bun sau nu? Unde este plusvaloarea? Intrebarea e perfect aplicabila si in realitatea defectuoasa. Ce mai important, critica sau aprecierea pacientilor, sau cea a colegilor? Ambele pot fi puternic grevate de erori. Din ce e facuta reputatia unui medic, in ochii pacientului, si cat de mult reflecta ea realitatea, la noi sau in alta parte?

Sunt foarte curios de parerile dumneavoastra.

Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru

Taguri Medlife: 
Comentarii

Peste tot se intampla ca valoarea sa fie data de ultimul esec. Iar chestiunea e valabila nu numai la doctori (e.g.: era un sofer foarte bun a salvat vre 20 de vieti in cariera sa; numai ca "ultima data" din cauza accidentui provocat de el ...).

Dimpotriva. as inclina sa spun ca in Romania, din cauza sistemului medical corupt, de multe ori medicul isi pastreaza "valoarea" mult timp dupa ce n-o mai merita...
Un medic bun nu greseste niciodata de de-a-ntregul. Trebuie sa stiti sa-l ascultati si cand va spune "solicitati si a doua opinie".
Exista mai multe feluri de a vedea un medic bun:
- cel care stie sa afiseze empatia (putini pe la noi! e un punct de reflexie...)
- cel care da concedii medicale
- cel care da retele cu compesate (fara analize "inutile")
- cel care "te interneaza" ca sa poti sa-ti faci analizele
- cel care nu cere spaga
- cel care nu ia spaga
- cel mai scump
- cel care a tratat-o pe vecina de la cinci

Grea raspundere sa recomanzi "un medic" bun !.Chestia asta nu-ti garanteaza vindecarea,ci doar garantia ca se face tot posibilul (in Romania).,nu si ceea ce depinde de pacient :tratamente,purtat de orteze,operatii necesare,ingrijiri ulterioare,conexe ,etc.Chiar si dv aveti in lista medici-pe care ii cunosc,pe unii bine,care nu sint garantii 100%, pe toata aria specialitatii lor.Oricum cred ca un medic bun trebuie sa aiba-pentru Romania :experienta,cursuri de pregatire ,afara si in tara,sa aiba un "cazier" de operatii si proceduri bogat,sa fie omenos,sa nu fie robul banului,si mai ales sa-si stie propriile limite. Vedeti- e tare greu sa gasiti asa ceva. Azi cu publicitatea electronica,pozitiva sau negative (google) poti gresi. Uni-foate buni-i sint facuti praf,pe nemerit in presa si se indeparteaza pacientii de frica,altii,inca imaturi profesional se dai mari si tari. Altii-tipul Bacalbasa- au darul oratoric bine dezvoltat si se impun prin aparitii frecvente in mass media,altii sint interzisi sa apara (exista "purtator de cuvant"").E tare greu,va spun sincer sa gasesti pe cine trebuie.

Tri conditii sunt esentiale pentru un ,,medic bun":
1. Un medic bun este cel care trateaza in primul rand bolnavul si abia apoi boala,
2 un medic bun intelege importanta timpului petrecut cu bolnavul si a discutiilor avute cu acesta;
3. un medic bun, indiferent de specialitatea sa, reuseste sa coreleze diferitele simptome, cu rezultatul investigatiilor, pentru a putea pune un diagnostic corect. Abia cand va avea toate aceste informatii va reusii sa opuna diagnosticul corect si sa trateze pacientul.
Presati de timp, cu multi pacienti, cu specializari stricte - chirurgie, ortoopedie, neurologie, s.a., medicii nu mai discuta cu pacientii. De multe ori, pacientii umbla cu rezultatul investigatiilor in mana si rareori gasesc un medic care sa coreleze rezultatul investigatiilor, cu simptomele astfele incat sa se puna un diagnostic ... Din punctul meu de vedere, medicii de familie ar trebuii sa faca aceste corelatii ..

Desigur ca acreditarile sunt importante,dar sa nu ne repezim totusi la 'pomul laudat".Acreditare nu inseamna reputatie,aceasta din urma se castiga in timp si,ca medic,ti-o castigi singur.Si eu sunt medic si,ca orice medic,am si esecuri,nu sunt magician si in plus,gresesc si eu ca oricare altul.Medicina inseamna disponibilitate,responsabilitate,inclusiv in a-ti asuma propriile greseli ,un efort,cateodata de bun simt,in a le indrepta si curajul de a recunoaste uneori ca esti depasit de situatie si,spre binele pacientului,de a-l trimite unui coleg mai competent.Pentru ca ,in fond,asta conteaza:binele pacientului.Uneori,umilinta se invata si e un rau necesar...

Daca are peretii cabinetului plin de diplome e un medic prost .

Interesanta opinie numai ca aduna la un loc cateva aspecte care mie mi se par totusi putin separate si ar trebui analizate separat atunci cand reflectati despre cum ati devenit "medic bun".
Astfel mare parte din postare a pornit de la articolul din Elle care, care probabil si-a bazat lista (pentru ca nu avem criterii mentionate) pe vizibilitatea din mediul online si in genere din presa. Probabil sunt strecurate si cateva optiuni proprii autorului.

Dar sa revin la titlul articolului - "medic bun".
Un medic bun se naste din mai multe ipostaze:
- fie eu ma duc la mai multi medici din cadrul aceleasi specialitati (la inceput nu imi pasa cine-i cine) si in mod absolut normal, baza pe experientele si opiniile mele subiective voi face inerent un clasament si voi avea in frunte unul sau doi medici care vor deveni "medici buni" - buni de recomandat in cazul in care cineva ne pune intrebarea specifica.
- fie eu sunt coleg direct sau indirect cu mai multi medici si din ceea ce cunosc despre acea persoana (facultate, muncit in aceeasi unitate, participat la aceleasi conferinte, citit articole, aflat depre realizari) ajung sa cred eu si mai departe sa il recomand ca un "medic bun".
- fie eu sunt o la receptie/call center si prin simplu fapt ca din 3 medici cu aceeasi specializare vad ca unul are toata ziua, toata saptamana plina de programari - deci e "medic bun" si daca ma intreaba "prietena" ii spun si ei..
- fie, cum spuneati, vizibilitatea in media construieste o imagine - la fel cum articole si conferinte pot crea acelasi efect in mediul medical.
- experienta, efectuarea unui numar mare de proceduri de un anumit tip, realizarea unor proceduri inedite sau cu grad mare de specializare, ocuparea unui loc ierarhic intro organizatie (sef catedra/sectie) deasemenea creaza un "medic bun".

Vreau sa spun ca toate cele enumerate (si altele pe care le-am omis) sunt modalitati foarte diferite de a deveni "medic bun" si multe nu sunt in inlfluenta medicului.
In opinia mea multi medici incearca (sper ca majoritatea oarecum prin influeta subconstientului) sa devina "medici buni" in sensul explicat mai sus pentru ca asta aduce cu sine pacienti si acestia aduc cariera/bani (depinde de aspiratiile fiecaruia).
Dar in acelasi timp medicii trebuie sa fie constienti si de efectele negative ce pot veni o data cu tag-ul de "medic bun", vizibilitate ce aduce cu sine contestari, exagerari si rele interpretari de imagine, volum de munca crescut acolo unde calitatea nu are voie sa fie afectata de cantitate, etc...

p.s. personal am auzit de dumneavoastra, autorul articolului, ca si "medic bun" de la un alt medic si ulterior a fost o surpriza placuta sa va gasesc so urmaresc postarile.

nenorocirea in romania e ca valoarea unui medic e data de ultimul sau esec.nu conteaza cati oameni ai salvat,cati ai vindecat,la cati le-ai alinat suferintele,ceeace conteaza e cel la care ai gresit si devii automat un spagar criminal.acuma sa fim bine intelesi exista si spagari criminali adevarati din pacate si nu putini.dureroasa si aberanta e insa generalizarea care cu ajutorul mass-media devine arma de atac impotriva unei bresle care isi are si bune si rele ca toate breslele de altfel.in ceeea ce priveste notiunea de medic bun,e cel ce isi face treaba cu profesionalism,decenta si are cat mai putine esecuri.

LOL, din nefericire, in acceptiunea tuturor celor pe care ii cunosc, "cel mai bun medic" este acela care ia cei mai multi bani "la negru" ca sa binevoiasca sa accepte sa "te lasi pe mana lui" :D

Un medic bun, din punct de vedere al pacientului, este un medic care stie sa faca o anamneza cat mai completa, in mod coerent, si mai ales cu rabdare. Pacientul nu are de unde sa stie legatura intre diverse boli, sau importanta unor simptome aparent minore cu care s-a obisnuit de mult. Majoritatea medicilor sar peste intrebari si de multe auzi replica rastita "pai de ce n-ai zis ca te doare si ... ca se schimba lucrurile" - de parca ar fi treaba pacientului sa stie asta.
Al doilea factor este respectul fata de pacient. Un medic poate sa impuna respect si fara sa se rasteasca, fara sa injure sau sa foloseasca un limbaj trivial (lucru comun chiar si la clinicile private).
Al treilea lucru important este orgoliul, sau mai exact absenta lui. Un pacient va prefera intotdeauna un medic care spune "nu stiu, mai bine cer parerea unui specialist" decat unul care da un diagnostic la repezeala, in ideea ca pana la urma tot se afla cauza.
In Romania 90% dintre medicii "reputati" iau foc in momentul in care afla ca un pacient a cerut si opinia altui medic, iar daca medicul respectiv e strain e cu atat mai grav (cunosc caz de prof. dr. celebru, considerat o somitate in Romania). Din acest punct de vedere diferenta e fundamentala fata de occident, unde medicii indiferent cat de reputati sunt, nu numai ca nu se supara daca ceri o a doua opinie, dar te si incurajeaza in acest sens.
Nu in ultimul rand un medic bun trebuie sa constientizeze faptul ca de acele 10 minute de consultatie de multe ori depinde sanatatea sau chiar viata pacientului.

PS: Chiar ieri am intalnit un caz, un vecin care a fost acum doi ani la un profesor, i-a dat un diagnostic, dar n-a avut timp sa-i explice despre ce e vorba si l-a trimis la medicul de familie. Acesta n-a inteles despre ce e vorba si nu i-a prescris medicatia preventiva necesara. Abia dupa ce a facut infarct a aflat ca trebuia sa ia acest tratament, si ca faptul ca nu l-a luat ii va scurta viata cu cativa ani. Acum a cui e vina?

doctorul trebuie sa stie ca e bun prin feedback de la pacientii lui care ar trebui sa se simta mai bine in urma consultatiilor cu doctorul. Daca numarul pacientilor sai este mare si toti se simt mai bine, doctorul are o foarte buna reputatie.
Nu conteaza critica si aprecierea colegilor si a pacientilor deoarece exprima niveluri mult prea diferite de educatie sau lipsa de educatie.

Ştiu ce înseamnă psihiatru bun, fiindcă am avut norocul de a fi tratată de mai mulţi psihiatri buni, dintre care unii mi-au devenit apoi şi prieteni. Dacă aş fi avut de-a face cu vreun psihiatru care să nu fie bun, probabil că acum vă scriam de pe lumea cealaltă :) Precizez că toţi lucrează la stat, fie în România, fie în alte ţări.

Lista de do’s and don't’s pentru psihiatru:
-ascultă cu răbdare (deşi poate fi blazat, extenuat sau sătul de câtă lume i-a intrat în cabinet până să vii şi tu); înţelege că eşti incapabil să iei o decizie, obosit şi deznădăjduit;
-păstrează distanţa, nu te compătimeşte, nu te consolează, nu te duce cu zăhărelul că mâine o să fie mai bine sau „hai să încercăm şi psihoterapia” (ca alternativă; ca adjuvant, poate că funcţionează, dar psihiatrii care mi-au făcut această recomandare au avut inteligenţa şi onestitatea de a recunoaşte că vorbitul nu mă ajută să funcţionez);
-îţi spune din prima că tratamentele sunt pe încercate, că fiecare om reacţionează în alt mod, că e nevoie de timp şi răbdare ca să constaţi vreun efect pozitiv, şi că este foarte posibil să nu-l constaţi; te încurajează să încerci alte tratamente fără să-ţi pierzi încrederea în el, în tine şi în orice altceva;
-ideal ar fi să lucreze în echipă. Un psihiatru bun e bun şi singur, dar poate face minuni când se ocupă de tine împreună cu alţii (la un moment dat erau 4 care se ocupau de mine, plus medicul de familie, care în ţara respectivă are pregătire în domeniu şi ştie să recunoască problemele fizice care sunt de fapt psihice).

Nu mai spun că trebuie să fie la curent cu ce se întâmplă în profesia lui, asta se înţelege de la sine :) Cam atât despre psihiatri. Cu alţi medici nu prea am avut de-a face… cu excepţia câtorva ORL-işti care ani de zile m-au plimbat de colo-colo degeaba cu recomandări de repaus vocal, până când am nimerit la un ORL-ist bun care şi-a dat seama că problema nu e de la gât, ci de la cap, şi a pus diagnosticul corect de afonie psihogenă. Deci tot la psihiatru ar fi trebuit să mă duc : ))

Permiteti-mi sa va sugerez ca psihoterapia nu este doar un "adjuvant". Iar psihoterapia nu este echivalenta cu "vorbitul". Oamenii care v-au spus asta au ramas undeva prin 1910.

Citind cele de mai sus,rezulta ca multi stiu ce este si cum se gaseste un medic bun.Ca medic as intreba :dar pacientul bun,cum se caracterizeaza ?.Pina a afla ceva pareri va transmit niste chestii preluate din presa : Un pacient mort=medicul e criminal;un rezultat medical slab=nu ai dat (destula) spaga;cel mao bun medic e cel ce ia spaga mai multa;valoarea unui medic edata de ultimul esec.Ha,ha ha ! Conteaza pentru unii sa ai rabdare,sa vorbesti frumos,sa lamuresti pe fiecare,etc,etc.Dar tu ai 20 de minute,de scris in registru,in calculator,de facut reteta electronica,de scris bilet de trimitere electronic. Pe deasupra astea iau 20 minute. Deci medicul e prost,spagar,neomenos,cum o mai fi. Repet-bolnavul bun-cum arata ?

Pacientul bun e cel care respecta indicatiile si-si plateste obligatiile (contributii la stat sau onorariul consultatiei). In rest, nu te obliga nimeni sa faci o meserie pentru care nu ai vocatie...

Cum este un pacient bun? Cred ca este cel care,vorba celui de mai sus,isi plateste darile catre sistem,isi plateste [ fara sa negocieze] consultatia sau investigatia la un cabinet particular si care, in schimb, nu doreste decat sa fie tratat omeneste, sa i se raspunda la intrebari pe intelesul sau ,sa nu se simta umilit si vinovat ca a contactat o anumita boala ,sa primeasca un diagnostic corect, un tratament sau o trimitere in alta parte.........Daca sunt putine sau nu, cele 20 de minute alocate [in functie de ce? de dorinta de a primi cat mai multi pacienti ?] nu stiu, stiu doar ca sunt un pacient bun si ca asta apreciez la un medic bun. In rest, exemplele date mai sus.........sunt exceptii si cine le invoca nu cred ca are ceva in comun cu ceea ce inseamna un medic bun. Se desprinde,din comentariu, o incarcatura negativa................care nu cred ca face casa buna cu aceasta meserie.

Avem multi medici buni, care duc greul meseriei, nu prea ii gasim in paginile de media, ca nu au timp de expunere mediatica, au treaba, pe principiul lui Murphy, " Cine stie, face! Cine nu stie , conduce! Iar cine nici nu face, nici nu conduce, ii invata pe ceilalti cum sa faca si cum sa conduca!"
Si sistemul are vina sau meritul lui, producem medici cu stiinta de carte, dar care prinsi in ghearele sistemului se pierd.
Un prieten povestea ca la prima lui vizita in Viena, la niste prieteni, observa pe piciorul unui prieten o leziune usor proeminenta, rosie. Pacientul era si subfebril, si pentru el ca medic generalist diagnosticul de erizipel a fost logic. I-a indicat verbal si romaneste terapia cu antibioticul potrivit. Dar, prietenul avea programare la medicul vienez peste trei zile. Acesta s-a scarpinat in cap si l-a trimis la specialist. Specialistul i-a facut analize de sange si l-a programat la biopsie. Dupa o luna, timp in care leziunea s-a extins pana la coapsa, s-a pus si diagnosticul, erizipel! Pus cu o luna intarziere, dar conform procedurilor!
Oare asta vrem?

Ar fi trebuit sa apara o complicatie majora pentru a fi diagnosticat mai repede...:(

Sunt tentat din ce in ce mai mult sa sustin ...cum e turcul si pistolul.Adica asa cum e sistemul asa e si medicul !! Mi se pare mie ca fiind unicul care judeca asa? As avea o scuza:nu sunt medic.

"Declar sedinta inchisa" - este o fraza spusa de presedintele Parlamentului austriac intr-o sedinta de deschidere a lucrarilor. Fraza este apoi folosita de Freud drept exemplu ilustrativ (alaturi de altele) pentru teoria sa privind actele ratate.
Asta mi-a venit in minte atunci cand am citit fragmentul din text care contine disclaimer-ul:
"[..]aceste texte nu sunt sunt o garanție, nici măcar un indicator, al nivelului meu profesional[...]".
Sigur, nu trebuie sa exageram in a considera drept act ratat orice typo.
Totusi, daca imi permiteti, va lansez invitatia sa ... analyze this !

Cazul meu : o consultatie ginecologica la un medic [ doamna] de renume in orasul nostru,sefa de sectie in spital, invitata in permanenta la tv, unde daca o ascultai iti capta toata atentia si increderea..............Fac o programare la Policlinica cu plata [ deci contracost] pentru o problema pentru care, nu trebuiau cine stie ce cunostinte de specialitate pentru a-mi da seama ca este ceva grav. Concluzia, nu intru in amanunte,,,,,,,,s-a purtat cu mine ca si cum as fi venit de pe " centura orasului" [ macar daca-mi dadea un diagnostic], eu fiind o persoana in varsta......Peste trei zile, am mers la un cabinet particular,la o alta d-na doctor, care si ea lucreaza in acelas spital..............Aceasta femeie m-a tratat cu respect, cu profesionalism si in timp de doua saptamani eram si operata la Cluj. Mi-a salvat viata. De atunci o vizitez periodic, au trecut cateva luni de cand s-au implinit 7 ani, totul este f. bine. Se vede in toata atitudinea ei cat de multumita este de aceasta reusita. Deci, dupa experienta mea [ mai am si altele] acesta este criteriul dupa care ma ghidez cand recomand un medic BUN.

Alte articoleVezi toate articolele

Ce modificari ale organismului au loc in primul trimestru de sarcina? In ce consta un screening eficient in aceasta perioada? Ce investigatii medicale se recomanda? Care sunt principalele riscuri si...
Elkeles Thomas si colegii sai de la Universitatea de Stiinte Aplicate Neubrandenburg au analizat comunitatile rurale din nord-estul Germaniei pentru a raspunde la aceasta intrebare. Caracteristica...