Publicat la: 
26/01/2013

Citeam urmatoarele versuri, ale lui Theodore Roethke: "Dark, dark my light, and darker my desire.
My soul, like some heat-maddened summer fly,
Keeps buzzing at the sill. Which I is I?
A fallen man, I climb out of my fear.
The mind enters itself, and God the mind,
And one is One, free in the tearing wind."
Sunt psihiatru si stiu ca Roethke suferea de "psihoza maniaco-depresiva", ce numim astazi tulburare bipolara.

E poezia lui influentata de suferinta psihica? Cu siguranta da. Versurile de mai sus, si numai, sunt marturii foarte vii si directe ale trairilor "bipolare". Explica tulburarea bipolara atunci totul? Cu siguranta nu. Versurile de mai sus sunt sunt mult mai mult decat o psihopatologie poetica. Ca pentru orice obiect artistic, exista ceva in noi care se recunoaste in poem, chiar daca nu avem tulburare bipolara.

Stigmatizarea nu priveste doar oamenii. Si poemele pot fi stigmatizate de boala psihica. De cele mai multe ori, daca stau de vorba cu cineva despre tulburarile psihice ale unui om faimos, fie sunt acuzat de psihiatrizare excesiva, fie ma confrunt cu cliseul asocierii "geniu-nebunie".

Dar psihiatrizarea nu ar trebui sa inseamne automat alienare. Daca nu reusim sa vedem dincolo de tulburarea bipolara a lui Roethke, de fapt nu reusim, sau nu vrem sa vedem dincolo de zidurile de azil pe care le-am construit. Dar zidurile au intotdeauna doua fete: nu-l poti aliena pe celalalt fara sa te alienezi pe tine. Nu poti spune "Theodore Roethke avea tulburare bipolara" si cu asta sa inchizi cazul, fara sa ai tu insuti de pierdut. Nu poti nici sa faci abstractie de suferinta psihica (nici a lui Roethke, nici a altcuiva). Ar fi la fel de dezumanizant ca de fiecare data cand intoarcem privirea de la suferinta seamanului.

O tulburare psihica poate acapara cu totul un om, il poate schimba profund, il poate rupe de realitate, ii poate aduce suferinta cum ne ferim sa ne imaginam. si celor din jur cum ne e mai usor sa o facem. Dar nici atunci, nici cand tulburarea psihica si-a pus sigiliul pe fiecare zi din viata unei persoane, nici atunci nu putem pune semnul egal intre om si boala. Ecuatia e cu totul alta. Chiar si atunci, fiecare om are ceva de oferit. Si ce conteaza, dupa ce totul trece si timpul vindeca suferinta intr-un fel sau altul, e doar acest dar, cum a fost dat si cum a fost primit.

Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru

Taguri Medlife: 

Comentarii

Intr-o comunitate de omizi, una dintre ele a inceput sa se comporte ciudat. Manca mult mai mult decat era normal insa frunzele nu mai aveau aceeasi savoare, se simtea diferit fata de zilele cand nu manca atat de mult dar nu putea spune in limbajul ei de omida exact cum si pe deasupra mai si secreta o substanta scarboasa in care tot incerca sa se infasoare fara sa stie clar de ce. Intr-o dimineata omizile au gasit-o infasurata cu totul in substanta aceea scarboasa care se coagulase in jurul ei.
Pline de bune intentii i-au sfasiat coconul pentru a o aduce din nou la starea de omida normala.

pai, dom" doctor cf. teoriei dvs, sau lecturilor dvs, toti poetii romantici sufereau de tulburare maniaco-depresiva cu Chataubriand si Baudelaire in frunte....
Stiti ce zicea Chataubriand despre sine " nefericirea noastra e de a ne naste cu o inima prea plina, intr-o lume prea goala".....
Dupa parerea dvs toti ar fi trebuit inchisi la azil si ati fi vaduvit umanitatea de cele mai valoaroase creatii literare.....
Pacat, dom' doctor ca ganditi atat de simplist, dupa scheme as zice.....pacat de pacientii dvs daca ii aveti!.....

E foarte trist cand un articol inteligent si de bun simt e comentat de oameni care ori nu l-au citit, ori nu l-au inteles deloc.

Eu nu am regasit in articol nimic care sa justifice comentariul: "Dupa parerea dvs toti ar fi trebuit inchisi la azil si ati fi vaduvit umanitatea de cele mai valoaroase creatii literare…", ba dimpotriva.

Concluzia: A vrut si Ella sa se afle in treaba si si-a dat cu parerea, chiar daca n-a priceput nimic.

Pentru Ella şi comentariul ei pripit: domnul doctor nu deduce boala din versurile de mai sus (ar fi fost culmea!). Se ştie că poetul suferea de boala respectivă din alte surse!

Draga Ella, pacat ca din textul acesta superb ai inteles doar atat....
Si un sfat: putina modestie nu ti-ar strica! Inainte sa vii cu critici, pune-ti intrebarea daca ai inteles sau nu corect, si mai citeste odata textul. Dar dupa tonul in care critici cred ca degeaba il recitesti.

@ Ella: pai cam sufereau!
Cel putin despre Baudelaire, nu cred ca poate spune cineva ca era, asa cum lumea numeste obisnuit, "normal la cap" :D
Oricum, pare ca n-ai inteles deloc ceea ce incerca sa comunice doctorul, ba pare ca taman pe dos...

cum ii spune la tulburare bipolara in engleza? ca nu poci intelege h'articolu din cauza asta

Bipolar sau maniaco depressiv cum era inainte
Si intr-adevar, Ella nu a inteles nimic...ori nu e romanca ori traieste de prea multi ani in afara hotarelor. Mesajul exprima contrariul de ceea ce dumneaei a inteles

foarte frumos articolul. Iar mesajul ar trebui sa fie cu noi de fiecare data cand interactionam cu oameni despre care se spune, cu condescendenta grabita ca "sunt nebuni". Si sunt destui care primesc aceast aeticheta... pe drept sau pe nedrept, oameni care, dincolo de starea lor, au ceva de oferit. Una din cele mai bune prietene ale mele se confrunta cu probleme psihice si emotionale de multi ani. aceasta nu o impiedica sa fie unul din cei mai calzi oameni pe care ii cunosc, un om implicat, cu suflet mare, un om super-educat, inteligent si foarte modest, o persoana care isi intelege foarte bine starea si face toate eforturile sa duca o viata frumoasa. Din pacate se loveste mult prea des de oameni care nu vad decat eticheta, nu si omul din spatele ei. Acest articol a fost scris parca pentru ea, si desi nu ii voi da numele, ii trimit si in acest moment un gand bun de apreciere.

Stimate domn, afirmatiile d-voastra conform carora poetul american Roethke a suferit de tulburare bipolara, respectiv psihoza maniaco-depresiva, nu se regasesc in informatiile publice existente, unde se vorbeste doar despre episoade de depresie, a carei includere ca maladie psihica in clasificarile recente ale bolilor mintale este excesiva, ofera cadru propice comiterii unor abuzuri prin stigmatizare si medicatie psihotropa cu grave efecte adverse. Tendinta actuala in psihiatrie, prin care normalitatea psihica a unui individ este analizata in raport cu tiparul omului mediocru,- fara idealuri, cu personalitate anosta, fara trairi sublime sau abisale, specifice constiitelor evoluate si geniilor - este un real pericol prin excluderea din randul normalitatii a comportamentelor ce nu se incadreaza in tipul domestic modern, fara framantari existentiale -model cultivat in timpurile noastre.

Adaugă comentariu nou

Alte articoleVezi toate articolele

Norvegia, cel mai bun loc in care sa-ti cresti copilul / Foto: Reuters Mamele din Norvegia si Australia traiesc in cele mai bune locuri din lume pentru a creste un copil, se arata intr-un studiu...
Arata ca o jucărie, dar este o centrifugă făcută din hârtie care ar putea reduce dramatic costurile de analiza de sange si de diagnosticare a bolilor. Avand ca model o jucărie pentru copii,...