Publicat la: 
28/08/2017

O teorie populară din neurologie spune că dezvoltarea lentă a cortexului prefrontal și conectivitatea sa slabă cu regiunile de recompensare a creierului explică comportamentul aparent impulsiv și riscant al adolescenților. Dar, un studiu recent, care va fi publicat în Developmental Cognitive Neuroscience, provoacă această interpretare si ofera una inedita.

Cercetătorii au analizat dovezile care sustin aceasta idee și au constatat că s-a interpretat greșit comportamentul exploratoriu al adolescenților drept impulsiv și lipsit de control. În schimb, analiza lor sugerează că o mare parte din impulsivitatea adolescentului este de fapt un comportament ghidat de dorința de a învăța despre lume.

"Nu cu mult timp în urmă, explicația pentru comportamentul adolescentului se reducea la hormoni agresivi", a declarat autorul principal, Daniel Romer, de la Universitatea din Pennsylvania. "Cortexul prefrontal nu este pe deplin dezvoltat. Neurologii au interpretat rapid ceea ce părea a fi o caracteristică a creierului în curs de dezvoltare ca o dovadă a stereotipurilor privind asumarea riscurilor în rândul adolescenților. Dar aceste comportamente nu sunt simptome ale unui deficit cerebral."

Autorii observă că teoria dezvoltării creierului nu ia în considerare implicațiile diferitelor tipuri de riscuri. Adolescentii au o atractie sporita fata de experientele romantice si incitante, ''cauta senzatii'', si acest comportament atinge un varf in timpul adolescentei. Dar adolescenții care manifestă această singură tendință nu sunt în mod necesar mai susceptibili să sufere de probleme, cum ar fi consumul de substanțe sau dependența de jocurile de noroc. De fapt, autorii au remarcat faptul ca cresterea nivelului neurotransmitatorului dopamina, care poate sta la baza cresterii efortului de cautare a senzatiilor noi, sprijina, de asemenea, capacitatea creierului de a exercita un control mai mare si de a invata din experienta.

"Ce se întâmplă este faptul că adolescenții nu au experiență. Ei încearcă lucruri pentru prima dată - cum ar fi să învețe cum să conducă. De asemenea, încearcă droguri, să decidă ce să poarte și cu cine să stea împreună. Pentru unii tineri, acest lucru duce la probleme. Dar când încerci lucrurile pentru prima dată, uneori faci greșeli. Cercetătorii au interpretat acest lucru ca o lipsă de control, când pentru majoritatea tinerilor este doar explorare," a spus Romer.

Dezvoltarea creierului și asumarea de riscuri

Stereotipul adolescentului care risca se bazează mai mult pe creșterea unui astfel de comportament în adolescență decât pe prevalența acestuia. "Pentru marea majoritate a adolescenților această perioadă de dezvoltare trece fără dependență de substanțe, infecție cu transmitere sexuală, sarcină, omucidere, depresie, suicid sau moarte din cauza accidentelor auto", spun cercetatorii .

Exista un grup mai mic de adolescenti - cei care manifesta comportament impulsiv si au un control cognitiv slab - care sunt cel mai expusi riscului unor rezultate nesanatoase. Adolescentii cu probleme de control al impulsurilor pot fi adesea identificati la varsta de patru sau cinci ani si sunt mai inclinati sa experimenteze pericolele adolescentei, spun autorii.

Cercetari suplimentare sunt in mod clar necesare pentru a intelege dezvoltarea creierului tinerilor care sunt la risc pentru efecte adverse, ca anomalii ale dezvoltarii creierului care sunt legate de diferite conditii neuropsihiatrice. Acestea ne vor ajuta sa intelegem nu numai ce face din adolescenta o perioada de crestere, dar si de risc.

Un model alternativ

Autorii propun un model alternativ care subliniază rolul pe care îl joacă riscul și experiența dobândită în dezvoltarea adolescenților. Acest model explică o mare parte a creșterii aparente a asumării riscului de către adolescenți ca fiind "o nevoie adaptivă de a câștiga experiența necesară pentru a-și asuma rolurile și comportamentele adulților". Această experiență schimbă în cele din urmă modul în care oamenii se gândesc la riscuri si duce la dezvoltarea comportamentelor care evita riscurile.

"Motivul pentru care adolescenții cauta noul si exploreaza este pentru a isi construi experiența astfel încât să se descurce mai bine in luarea deciziilor dificile și riscante în viața adultă - decizii precum "Ar trebui să îmi iau o slujba" sau "Ar trebui să mă căsătoresc cu această persoană?" Nu există nicio îndoială că această perioadă de dezvoltare este o provocare pentru părinți, dar asta nu înseamnă că creierul adolescent este într-un fel deficitar sau lipsit de control," a adăugat Romer.

Adaugă comentariu nou

Alte articoleVezi toate articolele

Specialisti in psihologie de la Universitatea din Basel (Elvetia) si de la Universitatea Ruhr din Bochum (Germania) au identificat, in premiera, modele temporale la copii si tineri care sugereaza...
  Dr. Claudia Ciobanu in studioul HotNews.ro Statisticile legate de cancerul de piele sunt tulburatoare: unul din trei pacienti diagnosticati cu cancer are cancer de piele si la fiecare 60 de...