Publicat la: 
20/01/2010

Depresia, o realitate a epocii moderne. Ruptura profunda a propriei individualitati

Depresia, o realitate a epocii noastre / Foto: Reuters

O depresie vine intotdeauna ca sa arate ca ceva nu functioneaza si cere o rezolvare. O alarma pe care psihicul uman o lanseaza, dar care nu are intotdeauna rezonanta in sufletul celor din jur. O cadere adanca a propriei individualitati, o ruptura profunda care cere vindecarea prin afectivitate si prin constientizarea provenientei si sensului acestei instrainari de sine. Dupa depresie exista un nou inceput!

Cum se vede insa lumea din interiorul depresiei? Cateva raspunsuri, aici.

Marea majoritate a oamenilor se sperie atunci cand spui ca ai o depresie, ca faci tratament medicamentos si terapie. Pun semnul egal intre nebunie si depresie. Pentru ei e totuna. Nu toata lumea poate intelege, din pacate. Dar trebuie sa vorbim deschis despre ceva ce afecteaza mult mai multa lume decat credem.

De multe ori depresia e vazuta ca un moft. Sau daca cineva e predispus la depresie e ca si cand si-o cauta cu lumanarea. Esti predispus la depresie, la fel cum esti predispus la alta boala grava. Asta nu te face nici mai delicat, nici mai ciudat decat altii.

Imposibilitatea de a ne ierta si constanta invinovatire personala este un punct de pornire. Esti pe drumul cel bun cand recunosti acest lucru.

Comunicarea este cheia. Aici este insa un mare pericol. Cand se instaleaza depresia, sentimentul de singuratate te atrage intr-o mare capcana: aceea a izolarii. Chiar si de fiintele cele mai dragi. Cu orice mica putere ramasa, persoana care se simte atat de deprimata trebuie sa incerce sa iasa, sa comunice, sa vorbeasca, chiar daca simte ca nu are nici un rost tot acest efort. El are rost, este chiar una dintre solutiile iesirii din criza. Doar ca toate balariile ti se lipesc de creier atunci cand esti vulnerabil, si greu le mai dai la o parte.

"Gandeste pozitiv!!!"

Hmm... Acceptarea faptului ca esti o persoana uneori mai vesela, alteori mai trista, mai panicoasa, mai melancolica sau cum vreti, te ajuta mult mai mult decat critica constanta ca nu poti gandi intr-un anume fel.

Cand sunt deprimat si spun cuiva ce simt... unii intreaba: de ce? n-ai ce da la copii sa manance? esti schiop? esti orb? ai o casa, ai o familie frumoasa... bla, bla, bla... de ce esti deprimat? ce inseamna asta la tine? ia revino cu picioarele pe pamant, imediat! ... Din pacate, pe mine genul asta de sustinere ma inchide imediat... pe moment spun: ok, ai dreptate, gata, din acest moment realizez ce spui tu... incerc sa imi revin. Si dupa ce termin de vorbit sufar enorm in mine si mi se adanceste ideea ca nimeni nu ma intelege si nu ma crede, ca cei din jur au impresia ca ma plang prea mult si fara rost, ca de fapt ceea ce simt este impins la extrem doar de lamentarile mele personale si nu de o cauza concreta... In schimb m-a marcat in mod placut sustinerea celor care imi spun: e ok, te inteleg, si eu am trecut prin asta, stiu ce inseamna, plangi...

Oamenii din jur folosesc niste sloganuri care ne inchid si mai tare, care pe mine ma arunca intr-o panica cumplita si ma fac sa ma intreb de ce eu nu pot sa fiu asa? Daca toata lumea zice GANDESTE POZITIV! apoi trebuie ca este foarte usor si eu sunt handicapat ca nu pot. NU ESTE ASA! Suntem diferiti, construiti diferit, cu experiente diferite de viata si cu probleme diferite, nu putem sa punem egal intre cum ne simtim. Nu prin slogane ne ridicam. Ne ridicam prin sustinere adevarata.

Terapia

La prima sedinta de terapie ai senzatia ca toate problemele tale si-au gasit rezolvarea. La urmatoarele, ies la suprafata niste lucruri cu care nu iti doresti sa te confrunti. Dar terapia nu trebuie intrerupta nici atunci cand iti este mai greu, si nici cand ai impresia ca gata - le-ai rezolvat pe toate, ci atunci cand terapeutul considera ca nu mai e nevoie, cand s-au atins scopurile fixate.

A trai in prezent, a fi atent numai la ceea ce faci si ce esti in acel moment este solutia pentru a trece de momentele grele. Este EXTREM DE GREU, numai cine incearca stie. Este un exercitiu care presupune sa fii mereu constient de ceea ce ti se intampla, sa nu iti lasi mintea sa rataceasca.

Multumim BabyCafe.ro.

Autor: E.M.

Ce spun specialistii? Detalii dupa intalnirea online de joi, 28 ianuarie 2009: Depresia, Urita din viata mea si discutiile de pe forumul HotNews.ro.

Comentarii

buna ziua.
ma numesc monica,sunt din bucuresti si am 24 de ani.
cred ca ma confrunt si eu cu problema prezentata de dvs. in acest articol.
credeti ca se poate mosteni o astfel de problema de ordin psihologic?
trebuie sa va spun ca mama a avut aceeasi problema cand era de varsta mea, si chiar si de curand, acum 2 ani. a fost internata si prima si a doa oara dar nu cred ca s-a recuperat complet...sunt de parere ca unele persoane sunt predispuse la depresie. eu sunt mai sensibila...am unele probleme pe care multi le considera minore....dar simt ca se aduna si imi vine cateodata sa plec unde vad cu ochii....sa fiu singura si sa ma gandesc la cum sa imi pun la punct viata...probabil ca este de vina si varsta...stiu ca este o perioada dificila decat adolescenta...as vrea sa stau de vorba cu un psihoterapeut, sunt sigura ca mi-ar fi e mare ajutor, dar nu imi permite nici timpul, nici bugetul. ce ma sfatuiti in acest sens?

In locul unde lucrez eu protocolul este ca un pacient sa aiba o prima intalnire cu un medic si apoi acesta decide daca se impune tratament sau terapie sau amandoua. Asa ca va propun sa ajungeti intai la un medic. Cred ca aici mai este si un alt aspect, ati spus ca mama dumneavoastra a avut probleme. Intr-adevar se poate mosteni o predispozitie catre depresie, dar nu este absolut necesar ca daca un parinte a fost bolnav si copiii sa faca boala.

Cred ca in cazul dumneavoastra este si o frica foarte mare de boala, dat fiind ca ati avut pe cineva cu probleme in familie si ca mama a avut aceste probleme prima data la varsta la care sunteti acum. Stati linistita, dumneavoastra si mama dumneavoastra sunteti doua persoane diferite, si chiar daca semanati din punct de vedere fizic nu este necesar sa ii mosteniti si punctele slabe.

Daca credeti ca va mai pot ajuta cu ceva ma puteti contacta pe adresa de mail depresia@hotnews.ro.

Draga Monica, din cate stiu tendinta catre depresie se mosteneste genetic - ceea ce nu inseamna neaparat ca nu poti lupta contra ei, ci doar ca esti predispusa catre aceasta afectiune. Eu consider ca ti-ar fi de ajutor cateva sedinte cu un psiholog (o sedinta costa cam 80-100 RON), practicarea unui sport si un hobby care sa te captiveze si bucure. Trebuie sa-ti reobisnuiesti inima sa simta si sa accepte bucuria.

Buna ziua!
Numele meu este Alina, sunt din Bucuresti si am 32 de ani.
Nu stiu exact daca am ajuns in faza de depresie, dar sunt constienta ca am nevoie sa discut cu un specialist in speranta ca ma va ajuta sa depasesc acest...prag.
Am suferit o deceptie, dezamagire pe plan afectiv si ma lupt cu mine insami sa imi revin si sa vad si partea buna a lucrurilor. Dar, pe zi ce trece, imi dau seama ca ma indepartez de parinti, ca nu mai comunic cu nimeni...nu mai ies decat la supermarket si atat.
Poate ma ajutati cu un sfat sau imi recomandati o persoana ( psiholog, poate ) cu care sa pot discuta mai pe indelete.
Va multumesc si va doresc o seara placuta!

Alina

Daca problema dumneavoastra dureaza de relativ putin timp, adica aceasta deceptie a fost in urma cu 1-2 luni, este normal sa existe o perioada de “doliu” dupa relatie, mai ales daca a fost o relatie importanta in care ati investit mult din punct de vedere afectiv.

Daca durata de timp este mai mare sau intensitatea simptomelor este crescuta sau dumneavoastra o percepeti ca agravandu-se treptat, atunci cea mai buna conduita ar fi in primul rand sa consultati un specialist. Daca aveti o reticenta in a ajunge la un psihiatru puteti intai sa mergeti la un psihoterapeut.

Eu va recomand sa consultati un psiholog de la Centrul Mindcare, tel la receptie 0753 535 385. Mult succes!

Buna Alina, iti pot recomanda un psihoterapeut ce pe mine m-a ajutat f mult si eu eram in aceasi situatie, nu prea mai puteam iesi, nu mai puteam vorbi nici cu familia, nici cu prietenii mei, mi se parea totul foarte coplesitor si fara rost. Numele ei este Ioana Pop si o gasesti la clinica Mindcare.

Mult succes si sa tii minte ca doar tu poti sa te ajuti cu adevarat, trebuie sa lupti foarte mult cu tine.

Mihaela

intradevar depresia e omului modern...am ajuns zilele in care nici cu buletinul in mana nu stim cum ne mai cheama

Buna ziua, d-na Dr. Ioana Pop,
Ma numesc Diana sunt din Bacau si am 30 de ani. De aproape 2 ani(zic eu) ma regasesc in multe simptome descrise ca fiind depresie.
Prefer sa stau in casa, sa fiu singura, simt ca nu sunt apreciata, am avut si niste relatii care au esuat. Ultima relatie serioasa s-a finalizat in 2006, iar acel baiat s-a casatorit la putin timp. Se pare ca m-a afectat si acest lucru, si faptul ca nu imi gasesc pe nimeni. La munca simt ca m-am plafonat, ca nu mai dau randament, nu mai sunt asa activa si interesata ca inainte.
Nu am chef de viata, nimic nu ma mai bucura, tin in mine toate propblemele pana intr-o zi cand ajung acasa si plang. Si a doua zi o iau de la capat.
Cred ca acestea sunt simptome de depresie.
Va rog ajutati-ma.
Multumesc frumos.

Alte articoleVezi toate articolele

In lupta cu depresia/ Foto: Agerpres "Barbatii nu plang. E barbat, trebuie sa fie puternic. Se descurca. Ni s-a inscriptionat in minte faptul ca a exprima ceea ce simti reprezinta o trasatura...
Pana nu demult chiar mersul la psiholog era tabu, desi s-a constatat ca una din patru persoane va avea probleme de sanatate mintala la un moment dat in viata. In Romania tulburarile psihice si de...