Publicat la: 
19/09/2013



Descoperire importanta a cercetatorilor romani: o noua frontiera a creierului

Florin Amzica si Bogdan Florea

O echipă de cercetători români şi canadieni a publicat în această săptămână, în revista ştiinţifică PLOS ONE, un studiu prin care anunţă descoperirea unei stări de activitate electrică a creierului necunoscută până în prezent. Descoperirea poate avea efecte importante asupra criteriilor de stabilire a morţii cerebrale, utilizate în domeniul transplantului, dar şi a cercetării fundamentale referitoare la pacienţii aflaţi în comă profundă.

Autorii studiului sunt Daniel Kroeger, Bogdan Florea, Florin Amzică. Bogdan Florea este neurolog la Cluj, iar Florin Amzică este profesor de neurofiziologie la Montreal. Daniel Kroeger a fost doctorandul lui Florin Amzică şi este în prezent afiliat Universităţii Harvard. Interviul de mai jos ne-a fost acordat în exclusivitate de Florin Amzică şi Bogdan Florea.

Studiul, intitulat „Human brain activity patterns beyond the isoelectric line of extreme deep coma“ (Tipare de activitate ale creierului uman dincolo de linia izoelectrică din coma foarte profundă), descrie, pentru prima dată la om, un model de activitate electrică a creierului, botezat unda niu. Acesta devine manifest dincolo de ceea ce se credea a fi ultima stare posibilă, cea asociată cu moartea cerebrală – linia izoelectrică.

Cercetarea celor trei este un bun exemplu de medicină translaţională, dar ea este importantă prin perspectivele pe care le deschide. Întâi, asupra felului în care se diagnostichează moartea cerebrală (în special în pregătirea donării de organe). Apoi, inducerea unei stări electrice cerebrale dincolo de linia izoelectrică ar putea avea efecte benefice la pacienţii aflaţi în comă profundă. Nu în ultimul rând, cei trei ne dovedesc că şi unele dintre cele mai puternice dogme pot fi dovedite false. Prin ştiinţă, prin cercetare. Chiar şi în România.

Unda niu la om
Unda niu la om

Care sunt implicaţiile studiului publicat in PLOS ONE? Vorbim despre descoperirea unei noi stări de activitate a creierului. Dar ce înseamnă asta? Se schimbă ceva în felul în care înţelegem creierul şi funcţionarea lui?

Florin Amzică: Este o nouă frontieră. Am aflat că un creier este proiectat să lucreze mai mult şi diferit de ceea ce credeam că ar fi ultima frontieră, linia izoelectrică. Este o nouă frontieră a funcţionării creierului. Prelungind repertoriul comportamental al creierului, avem posibilitatea să urmărim dinamic cum evoluează creierul de la starea de veghe către o stare în care conştienţa este clar obnubilată. Prin implicarea hipocampului în generarea acestor tipare de activitate putem învăţa ceva nou despre fenomenele de memorie. S-ar putea să ne dăm seama că, de fapt, tot ce s-a propus în ultima vreme despre mecanismele memoriei nu este valabil, pentru că această activitate hipocampică mimează stimularea memoriei. Fapt este că, dintr-o comă profundă, când te trezeşti, nu prea ai amintiri. Deci e posibil să ajungem la concluzia că memoria nu este împrospătată sau generată, aşa cum s-a crezut până acum, prin oscilaţii hipocampice. Pe de altă parte, s-ar putea ca această nouă stare să fie foarte favorabilă memoriei. Dar, cum nu am avut foarte mulţi pacienţi în această stare, e greu de evaluat în prezent.

Ce implicaţii ar putea avea complexele niu, descoperite de dumneavoastră, asupra scoarţei cerebrale?

Florin Amzică: Ştim că pacienţii care petrec mult timp în linie izoelectrică, deci într-o stare în care neuronii sunt silenţioşi, revin greu...

Funcţia face organul. Muşchiul care nu se contractă se atrofiază, mucoasa intestinală scoasă din circuitul digestiv – la fel. Putem deduce că şi cu neuronii se întâmplă ceva similar?

Florin Amzică: Poate mai puţin, neuronii revin mai repede. Se pierde, probabil, conexiunea sinaptică, aceasta este o funcţie aflată în continuă plasticitate. Când neuronii comunică, prin activarea mecanismului sinaptic, sinapsa îşi păstrează funcţia. Dacă o sinapsă nu mai funcţionează, are tendinţa de a dispărea. Conversaţia devine astfel imposibilă. Pentru a o reamorsa, trebuie cumva să bombardezi zona respectivă şi neuronul să fie foarte activ. De aici această durată necesară pentru revenire.

Am putea avea o situaţie similară stimulării magnetice transcraniene, unde semnalul, în cazul comei profunde, nu ar veni din exterior, ci dintr-o structură subcorticală?

Bogdan Florea: Utilizarea hipocampului ca sursă de stimulare.
Florin Amzică: O stimulare externă nu este fiziologică. Uneori este bună, cum este cazul stimulării musculare, şi poate înlocui funcţia originală. În cazul creierului, ne putem întreba dacă acest tip de activitate nu poate fi benefic pentru pacienţi. Prin aprofundarea comei şi apariţia complexelor niu, s-ar putea ca revenirea ulterioară să se facă mai uşor, mai repede, cu mai puţine pierderi. Vreau să subliniez că descoperirea unei noi stări a propriului nostru organism nu poate fi decât pozitivă. Chiar dacă, ulterior, se va dovedi că starea în sine nu este neapărat benefică. În fond, ne aflăm tot într-o comă, o stare indezirabilă, dar s-ar putea ca răul să fie mai mic. Mintea umană are tendinţa de a judeca liniar: după rău vine mai rău. Natura nu respectă întotdeauna aşteptările minţii omeneşti, e loc de surprize. Aceasta ar putea fi una dintre ele.

TĂRÂMUL MISTIC AL LINIEI IZOELECTRICE

Cum se face, totuşi, că, de la primul raport privind electroencefalografia, publicat de Hans Berger în 1929, după mai bine de opt decenii deci, aţi descoperit o stare nouă, mai mult, una fiziologică?

Bogdan Florea: În 1949 se discuta despre burst suppression, se definea această stare. Curba evoluţiei a fost foarte rapidă.
Florin Amzică: Problema este următoarea: linia izoelectrică este un tărâm aproape mistic, de care te fereşti cu sfinţenie, pentru că este aducătoare de deces. Lumea nu s-a înghesuit să înţeleagă linia izoelectrică, ci s-a ferit de ea. Noi am trecut de ea. Din 1949 până în 1994, deşi se cunoştea starea respectivă, nimeni nu a pus punctul pe i.

Până la studiul din 1994, în care, trebuie spus, aţi fost implicat alături de profesorul Mircea Steriade. Care ar fi, în prezent, problemele ridicate de studiul evoluţiei electrice a creierului la om?

Bogdan Florea: Cred că este nevoie de o conjunctură „favorabilă“. Să surprinzi un om într-o comă, în care să păstrezi funcţionale nişte structuri anatomice, vascular, să permită o fiziologie a supravieţuirii...

Ca lucrurile să fie clare: vorbim doar de un creier cu vascularizaţia păstrată. Creierul fără vascularizaţie iese din discuţie. Doar câteva din cazurile de comă profundă intră în această discuţie.

Florin Amzică: Din cercetările pe care le-am condus, cu beneficiul înţelegerii câştigate prin acest studiu, aş spune că un creier care decedează trece prin linia izoelectrică şi, înainte de stopul cardiac, se pot vedea unul-două complexe niu. Mintea fiind însă setată către decesul iminent sau deja produs, aceste complexe au ieşit în afara interesului direct. Îmi aduc aminte de câteva situaţii în care pur şi simplu nu le-am dat atenţie. Acum am avut „norocul“ unei stări care s-a prelungit şi care ne-a interpelat.

ULTIMA FRONTIERĂ

Prin ce se caracterizează noua stare electroencefalografică pe care aţi descris-o?

Florin Amzică: Noua stare pe care o descriem se situează la o extremă, aceea a comei foarte profunde. Pentru a înţelege cum este compusă această stare, trebuie să ne gândim de unde venim şi care este progresia. La un capăt avem starea de veghe, în care electroencefalograma (EEG) are componente caracteristice. Pe măsură ce se pierde conştienţa – prin somn, prin agenţi farmacologici (anestezice) ori prin patologie (traume, intoxicaţii, hipotermie) – EEG înregistrează alte forme caracteristice. Este interesant că, în starea de pierdere a conştienţei, formele EEG caracteristice sunt relativ comune, independent de cauză. Electroencefalografic vorbind, somnul seamănă cu anestezia, cu unele intoxicaţii, cu hipotermia etc. Clinic, această activitate echivalează unei come superficiale. Pe măsură ce coma se aprofundează, apar noi forme de undă, deja descrise, cum ar fi burst suppression, formă similară somnului, întreruptă însă de linia izoelectrică. Apoi, când coma se adânceşte, aceste burst-uri, reminiscente activităţii de somn, dispar complet şi ajungem în linia izoelectrică, EEG-ul plat. Până la acest articol, linia plată era ultima frontieră, ultima activitate EEG înregistrată înainte de moarte.

Practic, exista o analogie cu cordul, unde, dacă vorbim de linie izoelectrică, vorbim de un punct terminus.

Florin Amzică: Linia EEG izoelectrică poate fi capătul, atunci când neuronii mor, în moartea cerebrală.

Să spunem că linia izoelectrică este doar o reflectare a absenţei activităţii electrice a neuronilor din cortex şi sunt mai multe cauze posibile.

Florin Amzică: Această lipsă de activitate cerebrală poate fi urmarea morţii neuronilor – actorii dispar, în această situaţie. Dar ei pot fi condiţionaţi să rămână silenţioşi. Nu morţi, silenţioşi. Aici este marea provocare, de a decela adevărata moarte cerebrală. În mod normal, moartea cerebrală nu se declară fără alte teste complementare. Linia EEG izoelectrică este un criteriu necesar, dar nu suficient pentru declararea morţii cerebrale. Trebuie efectuate teste neurologice aprofundate, care cercetează reactivitatea diferitelor structuri cerebrale. Ca element esenţial, şi în funcţie de legislaţia fiecărei ţări, se efectuează testul de irigare, care stabileşte dacă sângele mai ajunge sau nu la creier.

COMPLEXELE NOI

Florin Amzică: În acest studiu, am găsit că, în condiţiile în care neuronii corticali nu sunt morţi, ci doar silenţioşi, deci au toate condiţiile de irigare, există posibilitatea ca, într-o formă mai profundă de comă decât linia izoelectrică, să se obţină o reînvigorare a activităţii electrice cerebrale, tradusă prin activitate EEG. Apar noi unde, pe care le-am descris şi le-am numit complexe „niu“, după litera grecească ν (n). Aceste complexe trădează un comportament cerebral complex, rezultat din dialogul produs întâi în interiorul hipocampului, cu depăşirea unor bariere şi ajungerea în zona corticală.

Vorbim de un tip de activitate care nu a mai fost până acum descris. Prin ce se caracterizează aceste unde, pe care le-aţi descris atât la om, cât şi la animal?

Florin Amzică: Caracteristic, este o undă bifazică, asociată cu excitare sincronă a unei mari populaţii neuronale din cortex, o excitare produsă probabil pe fondul unei supresii a inhibiţiei, practic excitarea va predomina şi toţi neuronii vor descărca.

Cum aţi ales numele undei?


Florin Amzică: Există o tradiţie în EEG, instaurată de cel care a făcut primele descrieri de unde EEG, Hans Berger. El a numit prima undă pe care a descris-o cu prima literă din alfabetul grecesc, au urmat undele beta, gamma etc. După 80 de ani de istorie electroencefalografică, s-au descoperit şi descris diverse unde, iar denumirile date acestora au urmat regula lui Berger. Până acum, ultima undă descrisă era miu, astfel că a urmat niu.

Ce semnificaţie are unda, atunci când apare pe EEG?

Florin Amzică: Suntem încă la începutul cunoaşterii acestei noi stări. Unda este o reflecţie a unui tip de activitate şi a numărului de neuroni care contribuie la generarea undei. Este, de asemenea, o reflecţie a locului din creier în care se produce. Este încă devreme să vorbim despre semnificaţie. Ştim că trădează o activitate coerentă, puternică, are o amplitudine foarte mare, este în intervalul de amplitudine al undelor care apar în timpul crizelor de epilepsie, de sute de microvolţi.

Implică un număr foarte mare de neuroni?

Florin Amzică: Un număr foarte mare şi o sincronizare foarte bună. Clinic vorbind, va fi nevoie de studii pentru a-i înţelege semnificaţiile şi rolul.

Cum este generată unda?

Florin Amzică: La nivelul hipocampului se produc oscilaţii, care se organizează. Oscilaţiile, numite Delta ripples, se produc local, nu au nici un impact asupra cortexului, deoarece nu traversează bariera cortexului entorinal. În momentul în care oscilaţiile se organizează suficient de bine şi devin ample, ele reuşesc să traverseze această barieră şi se propagă sinaptic spre cortex, unde produc complexele niu.

HIPOCAMPUL PREIA CONTROLUL


Este vorba de o inversare a sensului fiziologic?

Florin Amzică: Da, ar fi una din semnificaţiile uşor filozofice ale acestei stări, în sensul că, în starea de veghe, cortexul este atotdominator, înregistrează informaţii şi ia decizii. Pe măsură ce cortexul îşi pierde puterea decizională, adică trece în stare de inconştienţă, amplitudinea undelor creşte, deoarece cortexul intră tot mai mult sub influenţa structurilor subcorticale, îşi pierde „iniţiativa“. Această evoluţie părea să culmineze, în timpul liniei izoelectrice, cu o activitate corticală nulă, cu un cortex areactiv, dar cu activităţi în anumite zone subcorticale, care însă nu contribuie la geneza electroencefalogramei. Prin studiul nostru arătăm că, la extrema opusă stării de veghe, în coma foarte profundă, hipocampul preia controlul.

Vorbim de o structură profundă şi arhaică.

Florin Amzică: Exact. O structură capabilă să reia un anumit tip de activitate şi să-l impună cortexului, care până atunci era rezistent la astfel de influenţe.

Este prima undă generată în hipocamp şi reflectată cortical?

Florin Amzică: Sunt unele discuţii şi, cel puţin la animal, se consideră că undele teta ar fi de origine hipocampică, generate de activitatea legată de memorie. La om însă, acest lucru nu a fost dovedit şi există controverse în această privinţă, nu s-a dovedit că studiile la animale privind undele teta ar avea pertinenţă la om.

PRIMUL PACIENT UMAN LA CARE AU FOST DESCRISE COMPLEXELE NIU

Prima parte a studiului publicat în PLOS ONE se referă la un pacient uman. Înregistrarea a fost realizată la Cluj. Cum s-au petrecut lucrurile?

Bogdan Florea: Putem spune că totul a început de la o înregistrare efectuată fără filtre la un pacient aflat în comă profundă, o comă hipoxică, aflat sub medicaţie anticonvulsivantă, la care am înregistrat o activitate electrică nemaiîntâlnită în niciunul din atlasele de neurofiziologie.

Fără filtre?

Bogdan Florea: Semnalul EEG nu este filtrat, filtrele de frecvenţe joase şi înalte sunt păstrate deschise. Aparatele filtrează în mod obişnuit, vin deja setate astfel.

Pentru eliminarea artefactelor.

Florin Amzică: Printre altele. Filtrarea semnalului este, prin definiţie, o modificare a semnalului original. Ca atare, mai ales atunci când vorbim de dosare medico-legale, nu trebuie să filtrăm, pentru că astfel am modifica adevărul. În EEG, din cauza dificultăţii de înregistrare, s-a convenit că anumite compromisuri sunt acceptabile. Şi se fac compromisuri, în vederea eliminării artefactelor. Dar undele înregistrate după filtrare sunt modificate, nu seamănă cu cele înregistrate fără filtre, iar puterea de a le interpreta este limitată. De multe ori, se asociază cu erori.

Care este regula de practică?

Bogdan Florea: Din păcate, obişnuinţa este de a filtra semnalul, din comoditate, pentru a face mai uşoară interpretarea.

Aţi realizat o înregistrare nefiltrată. Ce aţi găsit?

Bogdan Florea: Pe un traseu dominat de linie izoelectrică, au apărut iniţial ripples în diverse derivaţii, fără să fie sincronizate. După opt-zece secunde de ripples, urma o descărcare de mare amplitudine pe EEG, sincronă cu o mişcare asemănătoare unei clonii, fără să fie însă o clonie adevărată. Am crezut întâi că ar fi un artefact. În pofida eforturilor mele de a îndepărta artefactul, modelul s-a păstrat şi, în prima seară, m-am dat bătut. Era un pacient la care nu am putut duce până la capăt protocolul de înregistrare propus pentru prelevarea de organe, era un candidat pentru donare de organe pentru transplant. Aceasta s-a întâmplat într-o secţie de terapie intensivă, la Cluj-Napoca. Am înregistrat semnalul EEG şi video şi, analizând înregistrarea cu profesorul Amzică, am căzut de acord că este nemaiîntâlnită. M-a uimit, totuşi, medicaţia anticonvulsivantă încărcată pe care o primea pacientul, iar medicul ATI a fost de acord să reducem dozele administrate. Reducerea dozelor de anticonvulsivant a ameliorat aspectul EEG. De la linia izoelectrică întreruptă de complexele niu, pacientul a revenit către linia izoelectrică şi apoi către traseul de burst suppression.

Întrerupând medicaţia, aţi redus severitatea comei?

Bogdan Florea: Aceasta a fost ipoteza. Reducerea medicaţiei nu a schimbat profunzimea clinică a comei, dar electric am înregistrat o schimbare.

DE LA OM LA PISICĂ

Ce aţi făcut cu datele obţinute?

Florin Amzică: Am hotărât să verificăm acolo unde se poate verifica: în laborator, experimentând pe animale. Şi am reprodus diferite profunzimi ale comei utilizând un anestezic – izofluoranul, uşor de controlat, cu eliminare rapidă, ceea ce ne permite să trecem uşor dintr-o profunzime a comei într-alta. În plus, este un vasodilatator: cu cât măream doza de anestezic, cu atât eram mai puţin îngrijoraţi de irigarea cu sânge a creierului. Am constatat astfel că se poate trece consecutiv prin toate aceste stări, pornind de la starea de veghe, către coma cu burst suppression, apoi cu linia izoelectrică şi, mai profund, se ajunge în această nouă stare, cu complexele niu. În plus, acest parcurs este complet reversibil, prin diminuarea concentraţiei de anestezic, astfel că am mers de la o extremă la alta pentru câteva cicluri, fără ca creierul să fie afectat ireversibil în vreun fel.

Aţi verificat morfologic afectarea cerebrală?

Florin Amzică: Nu, e un studiu care trebuie făcut, dar, comportamental, animalele au fost în regulă.

Ce animale aţi folosit?

Florin Amzică: Pisici. Creierul pisicii este similar, nu putem spune identic, din punct de vedere arhitectural şi funcţional, cu cel al omului. Vorbim de mamifere, de o anumită dimensiune a creierului... Aceasta e foarte importantă. De exemplu, în neurofiziologie, mulţi folosesc rozătoare – şoareci, şobolani. Dar acele animale au creierul atât de mic, încât electroencefalograma este diferită de cea a pisicii şi a omului, în vreme ce EEG la pisică este virtual identică aceleia de la om.

Câte animale aţi inclus în studiu?

Florin Amzică: Statistica nu a contat prea mult, deoarece toate animalele studiate au arătat acelaşi comportament. Am reuşit invariabil să ajungem la acelaşi rezultat la toate animalele.

RĂBDAREA


Bogdan Florea
: Când am revăzut electroencefalogramele pacienţilor comatoşi, mi se pare că mai văd vreo şapte-opt cu complexe niu. După ce ţi le arată cineva, e uşor să le recunoşti. Poate că le vom regăsi, o să reanalizez traseele înregistrate la pacienţii comatoşi, în special la cei aflaţi în linie izoelectrică.

Dacă aţi înregistra cu filtre, complexele niu ar fi filtrate sau nu?

Bogdan Florea: Se pierd, se „tund“.
Florin Amzică: Le „tunzi“, le poţi interpreta drept altceva, semnalele de tip ripples dispar. Prin filtrare poţi distruge forma undei, dar poţi elimina şi periodicitatea ei. În unele cazuri, dispare fenomenul de oscilaţie, în altele modifici forma şi nu mai recunoşti unda, o iei drept un alt fenomen.

Ar putea fi o recomandare, ca înregistrările EEG să se facă fără filtre?

Bogdan Florea: Călduroasă!

Dar care ar fi dezavantajele?

Florin Amzică
: Atunci când apar artefacte – de mişcare, de reţea, de aparatură – durează mai mult până dispare efectul lor, dacă filtrele sunt deschise. Ceea ce înseamnă pierderi de informaţie în perioada respectivă.

Ar însemna, bănuiesc, şi un timp mai lung pentru înregistrarea EEG.

Florin Amzică: Când apar artefacte, îţi trebuie un medic dedicat, răbdător, care să aştepte să obţină înregistrarea optimă.

Antidotul ar fi, deci, răbdarea?

Florin Amzică
: Şi priceperea, înainte de toate. Mulţi EEG-işti, mai puţin formaţi, folosesc filtrele şi ca pe un mijloc de a obţine unde frumoase. Însă ele sunt altele decât cele care se produc în realitate.

MONITORIZAREA CREIERULUI

Aţi folosit vreun echipament mai deosebit? Aţi avut aparate de ultimă generaţie? Era dotată secţia cu gadgeturi performante?

Bogdan Florea
: Nu, nu am avut nimic special. Practic, un electroencefalograf cu amplificator bun, vechi de zece ani. Din păcate, spre mâhnirea mea, în secţiile de terapie intensivă, cred că nu se face monitorizare EEG pe cât de mult ar fi necesar. La ATI se monitorizează funcţiile renală, cardiacă, respiratorie, dar foarte puţin activitatea cerebrală. Cu precădere în comele profunde, în comele oscilante, unde se poate ascunde un status epileptic convulsiv sau non-convulsiv. Cred că este o piedică mai mult mentală decât financiară. Înregistrarea din studiu a fost făcută pe un aparat normal, cu un soft normal, dar cu multă răbdare şi cu multă deschidere, inclusiv a filtrelor.

Florin Amzică: Unul din dezavantaje este că, la om, spre deosebire de animale, se înregistrează nişte ferestre de timp. Vorbim de intervale de minute, uneori foarte puţine, alteori, cu multă răbdare, până la jumătate de oră. În general, dacă se prelungeşte înregistrarea, se face pentru a dovedi consistenţa, stereotipia înregistrării. Nu se urmăresc dinamica, modificările. A fost şi cazul pacientului din studiul nostru. A fost înregistrat într-o stare în care noi nu aveam habar cât de profundă este coma, altfel decât comportamental, clinic. Am fost puşi în faţa a ceva ce am avut curajul să spunem că nu ştim ce este şi să ne mirăm. După care, la câtva timp, starea s-a modificat şi a fost înregistrată o altă fereastră, care, prin manevrele interpretate ulterior şi prin starea electrică, pe care am recunoscut-o, s-a dovedit a fi o stare mai superficială. Problema care rămâne: este necesar – se vorbeşte în toată lumea, în SUA funcţionează în unele situaţii – să se realizeze o monitorizare cvasicontinuă a stării creierului. Ne interesează în ce stare se află creierul, dar, uneori, starea nu spune totul. E important să cunoaştem dinamica, de unde venim şi unde mergem. Atunci când apare o tendinţă, putem prezice puţin din viitor şi măsurile pe care le putem lua sunt mult mai adecvate decât atunci când vedem doar un tablou. Diferenţa este aceea dintre un film şi un tablou.

Vorbim de cazurile de comă profundă?

Florin Amzică: Sfatul este valabil în orice situaţie. Şi în coma profundă, cu pacientul aflat în linie izoelectrică, trebuie să ştim de unde vine pacientul şi către ce se îndreaptă. Atunci când diagnostichezi un pacient neurologic, nu te poţi limita la doi, trei, patru parametri periferici, care, sigur, reflectă o anumită stare, şi să eludezi complet, să ignori ceea ce creierul poate să-ţi spună.

Un parametru pe care îl avem, e acolo, dar nu îl înregistrăm, deşi nu ne costă.

Florin Amzică: Ne costă: timp, aparat, pricepere. Lipsa priceperii este de multe ori parametrul care determină eliminarea EEG din bateria de teste.

NOUA FRONTIERĂ A CREIERULUI

Vorbim de o descoperire. Ce implicaţii are pentru moartea cerebrală şi pentru definiţia ei? Ne putem întreba legitim: dacă linia izoelectrică este doar o stare intermediară, putem să mai declarăm oamenii în moarte cerebrală pe baza acestui criteriu?

Florin Amzică: Această descoperire nu poate fi invocată sub titlul „Există viaţă după moarte“. Nu spunem că ar trebui puse în discuţiile criteriile declarării morţii cerebrale sau că ele ar fi greşite. Trebuie să studiem, să vedem în ce măsură această stare se poate produce şi în alte situaţii, pe care deocamdată nu le cunoaştem; în ce măsură ea este garanţia unei supravieţuiri cerebrale viabile.

Aici ţintea întrebarea: este o expresie a viabilităţii structurilor corticale?

Florin Amzică: În mod cert. Atunci când apare, este garanţia unui substrat anatomic aflat în bună sănătate.

Atunci ar putea fi un răspuns la întrebarea: moarte cerebrală – da sau nu? Nu!

Florin Amzică: Exact. Dar, ca să obţii răspunsul, trebuie să ai voie, să fie etic să încerci aprofundarea comei la un pacient. Dacă el răspunde cu complexe niu, atunci creierul este în regulă. Din acest punct de vedere – şi ideea vine în timpul acestei discuţii – în absenţa posibilităţii efectuării unor teste definitive, cum sunt testul de irigare, testul de apnee etc., adâncirea comei şi producerea sau nu a aceste noi stări ar putea fi definitorie pentru moartea cerebrală. Dar revenim la sfatul de mai devreme: cât timp nu înregistrăm evoluţia şi doar facem nişte „fotografii“ din când în când, nu putem să vorbim serios. Ar fi nevoie de o monitorizare de durată, pentru a remarca apariţia unei schimbări. Dar întâi trebuie să studiem care ar fi riscul unei astfel de testări, poate că este dăunătoare creierului şi atunci nu o să încercăm să o aplicăm unui pacient aflat deja în linie izoelectrică, cu şanse reduse de supravieţuire.

Prima electroencefalograma
Prima electroencefalograma

Prima lucrare ştiinţifică în care a fost descrisă electroencefalograma umană a fost publicată de Hans Berger, în 1929. (Sursa: Hans Berger, 1929)


DE AICI VOR ÎNCEPE MULTE ALTE CERCETĂRI

V-aţi format în România, dar nu ca medic, ci ca inginer. Şansa a făcut ca, odată cu deschiderea graniţelor, să ajungeţi să faceţi un doctorat cu una din personalităţile lumii în neurofiziologie, profesorul Mircea Steriade, emigrat în Canada în 1968. Aţi avut şansa de a lucra cu profesorul Steriade şi de a aprofunda apoi cercetările iniţiate cu acesta. Iată că oferiţi, la rândul dv., şanse similare tinerilor din ţară. Cum vedeţi colaborarea actuală?

Florin Amzică: Colaborarea, care timp de jumătate de secol nu a fost posibilă, se poate face astăzi. Doar că trebuie ca tinerii să fie dispuşi să facă această muncă, labor-ul din colaborare, fiecare pe partea lui şi după competenţele proprii. Am fost format ca om în această ţară şi mă consider dator să întorc din ştiinţa mea. Ştiinţa mea nu îmi foloseşte doar mie, este un bun al tuturor celor care vor să beneficieze de ea.

Să le spunem cititorilor că veţi fi în ţară la jumătatea lunii octombrie, când veţi susţine o prelegere în cadrul conferinţei naţionale de stroke.

Florin Amzică: Într-adevăr, pe 17 octombrie. Apoi, pe 18 octombrie, voi vorbi pentru studenţi, la reuniunea organizată de Societatea de Neuroştiinţe. Pe 25 octombrie, voi fi prezent şi la congresul ASNER, pe 12 octombrie – la o societate de neuropediatrie...

Ce înseamnă pentru dv. articolul apărut miercuri în PLOS ONE? Mai ales că nu este primul studiu important pe care îl publicaţi într-o revistă de prestigiu.

Florin Amzică: Este însă articolul de care sunt cel mai mândru, cred că ar trebui să creeze cea mai mare emulaţie. Dar sunt conştient că se poate întâmpla şi contrariul, poate să cadă în desuetudine în următoarele două săptămâni. Poate vine cineva şi ne atrage atenţia că am făcut o greşeală monumentală şi că nu înseamnă nimic.

Articolul a trecut prin filtrul de peer reviewing.

Florin Amzică: Faptul că alţi doi oameni văd ca mine nu poate să împiedice ca unul dintr-un milion să nu vadă altfel şi poate chiar corect. Studiul poate să cadă în uitarea generală, ce va fi vom vedea. Este însă lucrul care mă încântă cel mai mult, din ce am făcut, pentru că este cu adevărat o nouă frontieră. Descoperiri am mai avut în trecut, am mai discutat despre ele, dar acum vorbim de o nouă frontieră a creierului.

Veţi continua cercetările pe această temă?

Florin Amzică: Dacă Dumnezeu îmi va împrumuta zile. Îmi doresc, desigur. Cercetarea se face cu fonduri.

Dacă ar fi să vi se îndeplinească o dorinţă, de azi pe mâine, care ar fi aceea?

Florin Amzică: Să obţin fondurile – nu multe, dar suficiente – pentru continuarea acestui studiu.
Bogdan Florea: Eu sunt fericit că sunt implicat într-o mare descoperire, alături de profesorul Florin Amzică şi de Daniel Kroeger, aflat acum la Harvard. Acest studiu este dovada că, dacă îţi practici profesia pe care o iubeşti, eşti tenace şi dedicat, este doar o problemă de timp până sunt validate lucrurile care îţi este dat să ţi se întâmple. Până ieri ni se spunea că linia izoelectrică din EEG înseamnă acelaşi lucru cu linia izoelectrică din ECG: sfârşitul călătoriei. Iată că nu e aşa! Azi am văzut, în camera în care stăteam demult, că mai este o uşă, pe care am deschis-o cu îndrăzneala celui care nu ştia că nu se poate. E minunat să descoperi că mai este o stare a creierului, absolut nouă, de la care cu siguranţă vor începe multe alte cercetări în laboratoarele lumii.

Autor: Aurel F. Marin

Comentarii

Cred si sper ca nimic nu este intamplator .Curiozitatea ,rabdarea ,profesionalismul de care dai dovada in ceea ce faci genereaza progresul !
Felicitari echipei de cercetatori si succes in continuare . Limitele exista atata timp cat omul le genereaza !

Felicitari
Asa cred ca vom depasi curand utilizarea creierului nostru in proportie de numai 10-15%. Cei interesati vor sti sa culeaga polenul si sa faca mierea. Succes!

Apreciez munca autorilor acestui studiu, ma intristeaza insa implicarea animalelor in aceste experimente. Cei care au folosit pt elaborarea lucrarilor stiintifice animale de orice fel stiu in ce conditii traiesc si sfarsesc ele..Chiar daca scopul este unul nobil, doar cei care prefera sa nu se gandeasca la acest aspect pot ramane indiferenti.

Aici in canada am citit un articol pe acesta tema in "The Gazette" din 19 sept. 2013.
Felicitari pentru descoperire.

Foarte interesant, bravo pentru efortul depus si pentru faptul ca domnii cercetatori si-au pastrat vie curiozitatea profesionala. Va felicit, domnilor, sunt foarte incantata de acest interviu.

Nu stiu ce sa zic. Publicatie in open source journal (platesti sa publici acolo) cu impact factor 3.730 in 2012 suna cam a reclama. Nu spun ca nu e o descoperire, dar nu e de impact. Poate doar de hot news! :-)

Daca era istorica publicau in Nature sau Science, nu in PLOS one care publica 15000 de articole pe an, 1300 de euroi bucata.

Felicitari pentru articol, Dr Florea, prof.Amzică. L-am citit cu mult interes. Desigur ca e mult de discutat, eu as avea un mic bemol asupra afirmatiei urmatoare : ''high concentrations of isoflurane (up to 4%) did neither compromise vital functions (cardiac, respiratory, etc.), '',
Dar inca o data, felicitari , este o descoperire remarcabila.

Felicitari! Am citit pe nerasuflate articolul. Nu sunt in domeniu dar ma preocupa ca om. S-a spus mereu despre creier ca este foarte complex si ca stim o mica parte din modul de functionare. Iata inca o data dovada. Vreau sa le spun domnilor care au facut descoperirea, ca imi place atitudinea lor, profesionalismul si ca sunt de acord cu tot ce au spus in interviu referitor la rabdare, profesionalism, curiozitate profesionala, dorinta de a iesi din tipare, dorinta de a face mai mult decat ni se spune ca putem face.Succes si Doamne ajuta!

personal, nu cred ca centrul constiintei, a starii de veghe, cum o numesc ei se afla exclusiv in creier. Daca faci un mic efort de concentrare, poti sa-ti plasezi constiinta oriunde, chiar si in degetul mic de la picior....prin urmare, daca creierul se afla in coma, pacientul nu poate reactiona la stimuli exteriori, dar cine poate afirma cu certitudine ca alte organe nu au preluat functia constiintei, spre exemplu inima sau ficatul....exiata foarte multe situatii in care, atunci, cand un organ isi pierde functia, altul il preia locul, partile corpului uman nu lucreaza independent, de ce nu s-ar intampla si in cazul creierului la fel?

Adaugă comentariu nou

Alte articoleVezi toate articolele

Afinele lupta impotriva pierderii memoriei/ Foto: MorgueFile.com Salatele de fructe sunt necesare in zilele calduroase de vara, iar afinele sunt unele dintre cele mai recomandate, acestea...
Cum ne putem da seama ca avem o hernie abdominala si care sunt pasii pe care ar trebui sa ii urmam? Dr. Radu Victor, medic primar chirurgie generala, a explicat cate tipuri de hernii abdominale...