Publicat la: 
21/09/2012
Despre genetica, suflet si nu numai

Dr. Viorica Radoi / Foto: MedLife

Recent o pacienta a venit cu un copilas la mine. Copilul se nascuse cu unele malformatii. Mama mi-a povestit ca doctorul care i-a adus-o in salon la maternitate i-a spus: Poftiti doamna,v-am adus copilul plurimalformat!. Era in vocea lui parca un repros ca a adus pe lume un copil cu probleme. Ea a luat copilul, l-a privit si a spus:Dar este dragut! Raspunsul medicului a venit sec: Mda, asa vi se pare Dumneavoastra!, scrie medicul Viorica Radoi intrebandu-se ce anume ne determina sa urmam o meserie in general si despre profesia de medic in mod special.

Nu am mai scris in ultima perioada. Am fost intr-o mica vacanta. Aici mi-a venit si ideea acestui post, legat si de cateva intimplari si discutii pe care le-am purtat in ultima perioada cu pacientii mei, colegi si apropiati. Mi-am pus intrebarea, oare ce ne determina sa urmam o anumita meserie? De ce mergem la o facultate anume? Speram sa absolvim acea facultate si sa reusim sa devenim ce ne-am propus: medic, inginer, avocat etc?

Cat din dorinta de a deveni medic, pentru ca despre aceasta profesie doresc sa fac referire in acest articol, este generata de pasiunea de a sluji aceasta profesie, de a reusi sa dai raspunsuri pacientilor , de a da incredere si de a gasi solutii si cat este determinata de ideea ca iti ofera un anumit statut si binenteles avantaje materiale. Stim vremurile in care traim, problemele sunt la tot pasul, dar cand este la mijloc sanatatea si viata unui om aceste probleme trebuie sa dispara si prioritate trebuie sa aiba acel om. Vorbesc si ca medic care vede zeci de pacienti dar si ca pacient atunci cand am fost nevoita sa apelez la ajutorul colegilor mei de breasla, pentru mine sau pentru cei din familia mea in diverse situatii. Am intilnit medici exceptionali dar au fost si situatii in care am ramas cu un gust amar. Un eveniment care imi vine acum in minte s-a intamplat in studentie cand bunica mea a cazut si capatat o fractura de femur. In spital am fost tratati cu multa raceala si nevoiti sa mergem pe scari de la un etaj la altul, la radiografii , sala de asteptare etc. Finalul aceste intamplari a fost cand am adus-o pe bunica acasa, dupa operatie. Domnii de la salvare se grabeau si au reusit sa manevreze targa in asa fel incat au scapat-o pe bunica langa bordura, in strada.

Recent o pacienta a venit cu un copilas la mine. Copilul se nascuse cu unele malformatii. Mama mi-a povestit ca doctorul care i-a adus-o in salon la maternitate i-a spus: Poftiti doamna,v-am adus copilul plurimalformat!.Era in vocea lui parca un repros ca a adus pe lume un copil cu probleme. Ea a luat copilul, l-a privit si a spus:Dar este dragut! Raspunsul medicului a venit sec :Mda, asa vi se pare Dumneavoastra!

Orice diagnostic ar avea un copil trebuie spus si lucrurile trebuie clarificate, de vazut ce se poate face, ce metode de recuperare sunt , tratamente etc.
Dar acel moment, primul contact intre mama si copil, cand il lua si il strangea in brate nu trebuie sa il impieteze nimeni. Era momentul lor si atat.

Oare o profesie practicata ani si ani se face fara sa mai pui suflet? Aceasta profesie niciodata nu o sa fie ca o munca in uzina, strangi surubul , s-a facut ora de plecare, ai strans uneletele si ai plecat.

Oare ce se intampla cu absolventii de medicina care initial isi doresc sa mute muntii cand s-au vazut cu diploma in buzunar? Oare ce se intampla cu noi dupa anii de profesie care ne marcheaza prin suferinta, oboseala, raspundere si foarte multe neajunsuri?

Unii ramanem dedicati meseriei , pacientilor , inca ne apare un zambet in coltul gurii atunci cind primim multumiri si recunostinta de la ei. Altii ne transformam in niste persoane reci, insensibile la durerea celorlalti, incapabili de a empatiza cu cei pe care ii ingrijim.

Cred ca meseria noastra este cea mai frumoasa din lume. Ea este frumoasa pentru ca invatam sa vindecam suferinte fizice, sa redam viata. E frumoasa cu toate greutatile ei anii grei de studiu, nopti nedormite, framantari pentru pacientii pe care ii avem.

Dar ea e si mai frumoasa atunci cand dincolo de a fi medici suntem oameni.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul medicului specialist Viorica Radoi.

Taguri Medlife: 
Comentarii

Povestea pe care v-o spun aduce poate cateva lamuriri. Am fost colega de liceu cu un (cativa, de fapt) viitor medic. Pe vremea aia, eram prieteni intr-o gasca, fiecare cu visele lui asupra viitoarei cariere, toti stransi in gasca respectiva pentru acelasi gen de distractii. Cand viitorul medic despre care vorbesc a intrat la facultatea de medicina, ne-a anuntat rituos ca suntem, astilalti care nu intrasem la medicina, niste prosti, si ca de abia astepta sa fim bolnavi si sa venim cu spaga la el sa ne consulte, ca va fi bogat si noi niste saraci dependenti de el. Ne-a socat. Nimeni nu s-a asteptat la una ca asta de la el si nimeni nu intelegea cum fusese posibil sa ne fie "prieten" gandind asa. In scurt timp nu a mai vorbit nimeni din gasca cu el si drumurile noastre s-au despartit de atunci, de prin 1985. Stiu acum ca lucreaza pe undeva prin Bucuresti, ca medic ortoped, la unul dintre spitalele de specialitate. Ma intreb acum daca a inteles intre timp ce a facut, daca a inteles cat de inadecvat a fost atunci si ca dependenta dintre medic si pacient este in realitate biunivoca. M-am intrebat si de ce oare gandea atunci asa si mi-am raspuns ca probabil nu facea medicina din pasiune sau pentru " nobile idealuri " ci numai pentru ca pe atunci, a fi medic insemna sa iesi deasupra unui sistem care te aplatiza si sa iti exerciti o superioritate intrinseca asupra celor aplatizati de sistem. S-a schimbat ceva intre timp? Nu stiu dar nu cred. Oricum, eu cred (in continuare) ca daca nu pui pasiune in ceea ce faci si daca nu faci sacrificiile profesiei si pentru o idee nobila, umana, nu te ridici - profesional vorbind - peste cei slabi si mediocri cu aceeasi profesie si asta o percep nu numai cei care primesc produsul tau profesional ci si colegii de breasla cu care lucrezi direct sau nu, si te vor prefera sau nu in functie de aceasta perceptie.

Si eu sunt medic si imi pun aceleasi intrebari ca si dumneavoastra. Si sufar tare mult sa va ca unii, nu-i pot numi colegi, din breasla noastra se comporta asa. Si mai ales un ginecolog-ostetrician, cel care este primul care intampina o viata ce vede pt prima data lumina zilei. Cu siguranta ca ar avea multe scuze sa se comporte asa, dar acestea sunt inacceptabile. Lucrez de peste 8 ani intr-o alta tara din europa si nu am intalnit exemple de acest gen, cu atat mai putin in lumea celor mici. Cred ca niste sondaje ar trebui facute printre pacienti, sondaje efectuate de colegiul medicilor, care sa fie anonime in ce priveste participantul la sondaj, si in care sa se verifice tipul de relatie medic-pacient si apoi sa se caute solutii pt probleme observate, solutii care sa fie temeinic aplicate. Acest gen de atitudine trebuie corectata chiar si prin aplicarea de pedepse. Unde este acel vot de blam, care se zice ca poate fi aplicat unui medic si la ce poate servi daca nu se foloseste? Nu e corect ca fiecare sa-si permita sa spuna orice ii trece prin gand... Tris, foarte trist... Si daca ar fi fost el, doctorul in situatia pacientei, cum ar fi reactionat la un astfel de comportament din partea unui cadru medical: medic, asistenta sau chiar infirmiera??????

Parerea mea e ca atitudinea unui medic e consecinta directa a educatiei primite acasa, iar dupa mine un om inteligent nu e neaparat un om educat, si asta se poate aplica foarte bine medicilor. Poti trai cu un sentiment de multumire ca urmezi o profesie prin care te pui direct in slujba celorlalti, ca faci efectiv ceva pentru ei, ca stii multe, dar asta nu-ti da dreptul s-o afisezi, sa-i privesti de sus, sa-i ironizezi, sa-ti bati joc de ei, sa fii magar, intr-un cuvant. Tind sa cred ca cei care se comporta asa sunt niste needucati: fie sunt nulitati care s-au vazut cu diploma in mana si incearca sa-si joace rolul de "doctor", fie sunt oameni inteligenti care si-au neglijat flagrant comportamentul, ajutati sau nu de mediul in care s-au dezvoltat. Mi-e groaza ca atunci cand voi ajunge medic, voi intalni multe hibe legate de notiunea de "respect". Si mai grav e nu ca unii pacienti nu stiu asta (macar la ei nu ai pretentii), ci ca sunt colegi de breasla si asistente atotstiutoare care sterg cu tine pe jos, profitand de statutul tau de incepator. Nu cred ca astfel de caractere se ridica la nivelul conceptului de "medicina". Si e tare trist ca imaginea sistemului sanitar s-a cladit pe seama lor si ca tot omul ne baga pe toti in aceeasi oala.

eu cred ca si sistemul le permite sa nu respecte o conduita stricta vis a vis de pacient. in ro iti zice vrute si nevrute doctorul, isi perminte. in germania de exemplu, unde traiesc, daca un doctor scotea porcaria care a scos-o doc descris in articol cu copilasul, in secunda urmatoare era dat afara! e inadmisibil ce comentarii isi permit unii. ok, sa zicem ca isi fac meseria si nu pun sentiment, dar CONDUITA fata de pacient e obligatirie! si gata!

Pai pot sa va dau un exemplu concret, de la med/life de asemenea medic ginecolo, se cheama Hudita. Se poarta exact asa si mai urit chiar! Ma intreb daca o sa lasati acest comentariu si daca vreodata marele Hudita va raspunde pentru mitocaniile lui.

Printre altele, diagnostice apocaliptice, cele mai oribile cuvinte folosite, etc, Hudita obisnuieste sa vorbeasca cu ”dumneavoastra” inainte de a te urca pe masa ginecologica si apoi, dupa ce te dai jos, schimba brusc registrul si zice ”tu”. In plus, obisnuieste sa lase usa deschisa la cabinet in timpul consultatiei, Avea si o asistenta, una mai in virsta, care obisnuieste sa adauge lucruri spaimoase la cele spuse de domnu doctor. Imi e sila, absolut sila si sper sa nu ma mai intorc niciodata in Romania si nici sa mai am de/a face cu doctori din Romania. Repet, mi s/a intimplat asta la Medlife, in 2008, eram gravida in luna a treia.

Depinde, si iar depinde. Spre exemplu daca un violator a sute de femei este prins, condamnat la streang si pedeapsa pusa in aplicare povestea punerii in aplicare a pedepsei poate fi relatata astfel: niste oameni rai au spanzurat un biet om pana a murit. Ce suflet au acesti oameni? Realitatea este ca spanzuratul a violat 215 femei.
Asa si cu povestirea din articol. Daca mama avea motive sa creada ca acel copil va fi plurimalformat (motive genetice) si nu si-a facut teste din ignoranta, atunci imi pare rau ca nu i-a dat si doua scatoalce. Daca mama a avut o conduita care i-a cauzat copilului plurimalformarea vezi droguri, medicamente, la fel trebuia pe langa ce i-a spus sa-i fi dat doua scatoalce si tot era insuficient.
Vrei sa faci copil, atunci te asiguri sa-l aduci pe lume in cele mai bune conditii, nu ca animalul.
Acum nu-mi serviti povestea ca mamele sunt responsabile si grijulii in Romania ... Daca dai pojghita clasei medii din Bucuresti si orase de-o parte, atunci gasesti marea masa suculenta a inconstientei goale, asta ma exaspereaza, modul animalic de tratare a problemei, "n-am stiut" (dar nici n-am intrebat), secul situatiei, grozavia situatiei piperata de realitate, care te face sa crezi cumva ca situatia n-ar fi tocmai atat de grava ...
Ori dna Viorica Radoi ce pretinde? Vrea umanitate, caldura. Pai poate medicul ala avea caldura pentru copil si om cum era, era revoltata ca o ignoranta l-a adus in situatia aceea si pe aceasta lume condamnat.
SI acum nu-mi spuneti ca medicii sunt rai ca au scapat-o brancardierii pe bunica de pe targa ...

Pentru un Oarecare...
Maestre....daca imi permiti sa iti zis asa...observ ca pe linga ingnoranta si rautatea din comentariu ...chiar nu ai inteles nimic din acest articol. In primul rand...era o discutie despre profesii, alegerea lor si in particular despre sistemul medical care cuprinde medici, asistente, brancarderi. Nu mi s-a parut ca acest articol arata cu degetul catre medici, erau doar niste situatii . Crezi ca esti tu in masura sa judeci pe cineva ca s-a intimplat sa aduca din nefericire un copil plurimalformat?? Stii cite cazuri cunosc in care un copili s-au nascut cu sindrom Down chiar daca a fost urmate sarcinile atent? Esti convins ca acea mama era o drogata impertinenta care nu i-a pasat de sarcina si apoi merge la o consultatie sa vada ce poate sa faca cu copilul ei, daca existe metode de recuperare? Crezi ca un medic trebuie sa faca reprosuri unei persoane din cauza vietii pe care o duce?? Daca un pacient sufera un atac de cord...pe targa la resuscitare medicul trbuie sa ii dea si doi pumni ca nu a dus o viata sanatoasa ?? Un medic trebuie sa rezolve situatii, probleme nu sa judece si sa aibe o atitudine profesionista , nu sa aibe "revolte" interioare pentru situatiile si cazurile pe care le intilneste.
Oricum cred ca trebuie sa te intorci in pestera in care ai hibernat ca indivizi ca tine daca ar avea puterea banuiesc ca i-ai baga in lagare pe bolnavi.

pentru medicii de mai sus care spun ca au colegi ca cel din articol...
daca aveti astfel de colegi, de ce nu faceti ceva? daca va pasa de noi, de cei care vin cu speranta vietii la dumneavoastra, de ce nu faceti ceva? e mai importanta "colegialitatea" decat juramantul pe care il faceti pentru OM? aveti un coleg care nu da doi bani pe amaratul care vine la el pentru ajutor... luati atitudine! sunteti oameni, iar durerile traite va intaresc spre impietresc, e adevarat si inteleg asta... dar nu inteleg de ce un asa zis medic trage de manuta unui copil la nastere, ii disloca umarul si nici macar nu spune mamei, lasa copilul sa se chinuie o saptamana pana ajunge mama la medicul de familie? de ce asistentele sunt vulgare si ii spun mamei, in sala de nastere, ca asa ii trebuie, adica durere, daca a vrut sex, spus frumos??? daca sunteti oameni, si apoi medici, luati atitudine cand va intalniti cu asa ceva...

@Bogdan, Oarecare a exprimat un punct de vedere, intr-un limbaj prea dur poate, care cred ca vizeaza strict femeile ce-si ignora constient sarcina, nu pe cele care nu au acces la educatia medicala si informatie. Pe de o parte, obiectiv vorbind, faptul ca a adus si punctul asta de vedere in discutie aduce subiectul mai aproape de adevar. Haideti sa nu ajungem sa ne contrazicem in afara regulilor pentru ca altfel se ajunge la comentarii care aduc mai mult a injuraturi.

@Oana, asteapta sa ajung medic si dupa voi incerca si eu marea cu degetul. Daca pentru noi e greu sa facem ceva, care suntem sau vom fi in sistem, imi inchipui ce sperante au cei din exterior. E o lupta care se poarta intre categoria asta de medici si pacienti, dar si intre medicii care stiu ce inseamna respectul si ei. Nu ai ce sa le faci pentru ca au un anumit statut, ocupa locuri cheie si iti pot face multe neplaceri. Trebuie ca oficial sa fii peste ei pentru a lua masuri. Poti fi oarecum autonom daca esti intr-atat de bun incat sa nu aiba ce sa-ti faca, oricat ar vrea ei. Atunci poti polemiza. Si asta e un fel de lupta.
Referitor la asistente, nu am ce sa zic. Personal nu am avut parte de specimene dintr-astea pentru ca pe langa caracter, conducerea spitalului le tine si in frau. Dar povesti de la colegii mei tot aud. Si fie ca-ti vine a crede sau nu, chiar si-o asistenta ti-o poate coace asa incat ti se termina cariera inainte de a incepe, vorba vine.

Si daca doamna a stiut de la inceput ca acel copil nu are de exemplu maini, dar a fost disperata sa aiba un copil sa-l stranga in brate?
Aduci un copil cu genul asta de malformatii, apoi se dovedeste ca nu rezisti sarcinii de al creste, iar in final acesta ajunge client permanent al vre-unui spital....

Deontologie e un cuvant mult prea strain marii majoritati a romanilor. De la uzina, pana la cabinetul medical se munceste romaneste.

Alte articoleVezi toate articolele

Ceapa face parte din familia liliaceae, care include si arpagicul, prazul si usturoiul. Legumele din familia liliaceae au fost cultivate de-a lungul secolelor nu doar pentru aromele lor puternice ci...
Dr. Delia Simion/ Foto: HotNews.ro Ce este artroza si cum o deosebim de alte afectiuni reumatice? Ce remedii se recomanda? Cum influenteaza toamna durerile provocate de artroza? Ce miscari fizice...