Publicat la: 
24/01/2011
Diagnostic: autism. Cititor MedLive.ro:

O evaluare corecta nu poate fi facuta cu ochii pe ceas si cu copilul in afara mediului familiar / Foto: MedLive.ro

Am un vis: ca atunci cand un parinte va merge cu copilul sau la un cabinet de pediatrie sa fie indrumat corect. Iar daca va ajunge la cabinetul unui psihiatru sau psiholog sa nu fie tratat ca un infractor si sa nu i se spuna ca "exista clase speciale pentru autisti". Un diagnostic de o asemenea gravitate nu poate fi pus dupa ochi, intr-o consultatie de zece minute in care a vorbit mai mult doctorul. Cand ne-am exprimat nedumerirea, ne-a fost servita o expresie de neuitat: Dar ce, dvs. nu recunoasteti un calculator cand il vedeti? Ba da, doar ca nu stiu daca ruleaza Windows sau QNX. Pentru asta trebuie sa-l bag in priza, sa-l pornesc. Ori, o evaluare corecta nu poate fi facuta cu ochii pe ceas si cu copilul in afara mediului familiar. Noroc ca sistemul privat a functionat in cazul nostru, scrie Oleg, cititor MedLive.ro.

Daca stiu un caz de copil cu autism? O, da Cunosc un caz. Si il cunosc mai bine decat mi-as fi putut dori vreodata.

Intrebati-ma cand am strans ultima oara de pe jos resturile obiectelor sau jucariilor distruse. Nu, nu in ce zi La ce ora. Intrebati-ma cam cate markere cumpar. Pe zi. Sau intrebati-ma de aventurile de la masa si de ce ne-a mai aruncat in mancare. Sau la cate teste de cadere de la inaltime au fost supuse telefoanele (mobile, fixe) ale familiei si cate zgarieturi are panoul frontal al televizorului de la impactul cu alte diferite obiecte.

Pe de alta parte intrebati-ma cum rade, cum canta (da, i-am auzit vocea!), cum ti se arunca in brate cand il certi, cum zambeste pe sub mustata, malitios, atunci cand tocmai i-a mai trecut prin cap o noua pozna, dar mai ales cum ne uimeste in fiecare zi cu cunostintele sau cu glumele sale. Andrei avea retard sever la 2 ani si 11 luni cand a inceput terapia, iar acum, dupa aproape doi ani, se afla in zona de granita, fiind tras in jos de abilitatile de socializare si de cele de autoservire.

Nu pot decat sa salut astfel de proiecte, pentru ca niciun pediatru din toti cei pe care i-am vazut nu a fost capabil sa ne ridice vreun stegulet rosu. A fost nevoie ca o profesoara din familie sa ne agite un astfel de stegulet (mai mult ne-a dat cu el in cap) ca sa descarcam de pe net un test Portage ale carui concluzii ne-au trezit la realitate sau mai bine zis ne-au zgaltait serios. Restul e istorie, iar cateva (multe) zeci de mii de lei mai tarziu, nu pot decat sa multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa sustinem terapia si tot ce ne dorim e sa reusim si in continuare la fel.

Ca sa parafrazez un mare om, am un vis: ca atunci cand un parinte va merge cu copilul sau la un cabinet de pediatrie sa fie indrumat corect. Iar daca va ajunge la cabinetul unui psihiatru sau psiholog, sa nu fie tratat ca un infractor si sa nu i se spuna ca exista clase speciale pentru autisti (da, ni s-a intamplat). Nu in ultimul rand sa i se dea copilului ceva mai multa atentie, pentru ca nu cred ca un diagnostic de o asemenea gravitate poate fi pus dupa ochi, intr-o consultatie de zece minute in care a vorbit mai mult doctorul. Cand ne-am exprimat nedumerirea, ne-a fost servita o expresie de neuitat: Dar ce, dvs. nu recunoasteti un calculator cand il vedeti? Ba da, doar ca nu stiu daca ruleaza Windows sau QNX. Pentru asta trebuie sa-l pornesc cel putin, iar pentru asta trebuie sa-l bag in priza. Ori, o evaluare corecta nu poate fi facuta cu ochii pe ceas si cu copilul in afara mediului familiar. Noroc ca sistemul privat a functionat in cazul nostru.

Ii doresc sistemului care se va crea sa fie cat mai eficient, cu rezultate care sa insemne ca acesti copii speciali nu vor putea fi deosebiti de cei obisnuiti decat cu mare dificultate.

Vezi aici articolul care a generat acest comentariu.

Autor: Oleg, cititor MedLive.ro

Ghidul de Interventie Timpurie Portage (scribd.com)

Comentarii

Ceva timp in urma, dezgustat de minciunile de pe SmartWoman, spuneam ca nu mai citesc asemenea cacialmale.

Imi cer scuze, din cauza tristei experiente amintite, in primul rand as dori sa ma asigur ca este prezentat un caz real, si nu unul ipotetic, ca persoanele si situatia respectiva exista, ca articolul nu e de fapt o schita.

Daca e real, voi comenta, pentru ca orgoliul meu nu e mai presus de sanatatea unui copil. Daca nu e real, imi vad de treaba, ca nu mi-au placut niciodata discutiile de berarie, iar de critica literara nu am chef acum.

Mie imi place sa cred ca e adevarat si mai ales trist.
In plus, am observat ca MedLive e un site de informare medicala si nu de discutii.

Oleg ai avut o sansa enorm de mare. Sincer a-i reusit sa descoperi aceasta boala la timp.Si cu mult foarte mult efort esti pe drumul bun.
Eu nu am avut asa noroc dar ma bucur si asa ca incet pana va fi matur trag speranta ca al meu va( Cosmin) va fi un om normal.
Cand i s-a pus diagnosticul de "retard in vorbire cu elemente autiste"asociat cu tulburari emotionale habar nu aveam ce inseamna toate astea in viata unei familii ce eforturi trebuiesc depuse in dezvoltarea unui astfel de copil.
Si astea toate se intamplau in anul 1997 cand nici nu se stia in romania de spectrul acestor boli.
De-a lungul terapiilor care le-am facut impreuna am intalnit oameni deosebiti care s-au implicat profund in tratarea bolilor de genul asta.
Am intalnit si oameni reticenti despre care nu o sa pomenesc aici.
Ani de zile numai simpla calatorie cu tramvaiul a reprezentat o intreaga aventura incepand de la privirile curioase a unora la privirile incarcate de mila ale altora.
Asa ca celor care nu cred in asa ceva si cred ca sant simple texte le recomand sa nu priveasca asa usor si ironic dramele unor copii chinuiti si bulversati de faptul ca sant altfel decat ceilalti copii

eu sunt convinsa ca este real. lucrez cu copiii autisti de 5 ani timp in care am auzit multe povesti triste ale unor copii si parinti veniti de la astfel de ''specialisti'' . si ministerul da o lege care le permite acestor ''specialisti'' sa faca rau in continuare. mult rau.

la noi diagnosticul (nu autism, ci Asperger, o forma care, cat de cat poate fi tinuta sub un oarecare control ) a venit cand copilul era in clasa a IX a si avea mari dificultati in a se adapta la comunitatea scolara, e adevarat, o comunitate deseori salbatica si neintelegatoare, noroc cu cativa profesori cu mintea mai deschisa. Niciun medic de familie nu si-a dat seama si nu mai stiu numarul de psihologi la care am apelat. Acum este in terapie cu o psiholoaga foarte buna, iar ideea centrala pe care vreau s-o subliniez este ca pentru astfel de aptitudini (nu cred ca trebuie numite boli) societatea trebuie sa gaseasca solutii legale si civilizate prin care acesti oameni supradotati sa-si gaseasca implinirea pe toate planurile.

QNX :)

N-am mai auzit de mult de sistemul asta de operare.

QNX - sistem de operare in timp real folosit in aplicatii ce necesita un raspuns imediat (spre exemplu controlul instalatiilor dintr-o centrala atomo-nucleara).
Cred ca autorul este de formatie inginer sau programator si prin aceasta comparatie Windows/QNX, dorea sa descrie plastic diferenta dintre ceea ce majoritatea cunosc - Windows si ceea ce este aproape necunoscut si oarecum imprevizibil pentru cei care nu au experienta cu acel lucru - QNX.
Pentru autor: iti doresc mult succes si sper ca micutul tau sa isi revina cat mai mult si sa poata duce in final o viata cat mai aproape de ceea ce percem noi ca normalitate.

Sunt 90% convins ca e un caz ipotetic, pentru ca nu am primit nici un raspuns direct la intrebarea daca e adevarat.

Asa fiind, cu toata durerea pentru subiect in sine, ma abtin sa comentez.

Cine isi pierdea timpul sa inventeze o poveste atat de trista? Sunt doctori care se cred Dumnezeu, sunt si ei oameni, unii mai putin specialisti decat altii. Am un nepot care are aceeasi problema.

Mda. E si visul meu. Cand am intrat cu Alex in cabinetul psihologului au fost de ajuns 5 minute ca baietelul meu sa fie etichetat ca fiind un caz foarte grav de autism cu retard sever in dezvoltare. ''Da ce doamna, nu vedeti si singura? Nu vreti sa acceptati?'' Nu, nu reuseam sa accept diagnosticul si bine am facut. Mi-am luat copilul si am schimbat si medicii si tara. Iar dupa multe teste si intalniri cu medici si psihologi Alex a fost diagnosticat ca avand doar retard in dezvoltare. Nici urma de autism. Cu multa terapie si munca se va rezolva totul. Alex a fost integrat intr-o gradinita normala, fara asa zisele ''clase speciale'', are o profesoara de sustinere, iar progresele sunt vizibile. In fiecare zi ne uimeste. Un copil autist nu rade si nu vorbeste sau canta cum face Alex. Imi pare rau ca inca mai exista asa zisi specialisti care in 5 minute de consultatie, in baza unor teste rigide si in afara unui context familiar pentru copil, reusesc cu 2 cuvinte sa distruga o viata.

Buna, Monica cum eate acum baietelul tau.Sunt intr o situatie similara.Multumesc!

Alte articoleVezi toate articolele

Autismul este o tulburare a creierului care limiteaza capacitatea unei persoane de a comunica si de a relationa cu alte persoane.Afectiunea apare pentru prima oara in varsta copilariei si poate...
Diagnosticarea autismului dureaza, de obicei, mult timp. Copiii si parintii lor trebuie sa completeze chestionare, sa aiba interviuri cu medici psihiatri inainte de a putea incepe tratamentul....