Descriere: 

Rickettsiozele sunt boli determinate de microorganisme care fac parte din familia Rickettsiaceae, cuprinzand 4 genuri: Rickettsia, Rochalimaea, Coxiella si Ehrlichia.

Transmiterea la om se face prin intepatura unui artropod intepator si sugator de sange (paduche, purice, capuse, larve de capuse, trombiculide).

Ehrlichia este un microorganism gram-negativ subtire (0.2-2 µm), obligatoriu intracelular care se divide prin fisiune binara si se multiplica in citoplasma leucocitelor infectate.

Aglomerarile de Ehrlichia multiplicata in fagozomi formeaza agregate intracitoplasmatice numite morule.

Morulele sunt vizibile in citoplasma leucocitelor infectate dupa 5–7 zile (1).

Exista 2 tipuri de ehrlichioze in functie de tipul leucocitelor infectate: in HME (Ehrlichioza monocitica umana) -Ehrlichia chaffeensis infecteaza monocitele iar in HGE (Ehrlichioza granulocitica umana) sunt infectate granulocitele de catre Anaplasma phagocytophilum.

Din 2003 HGE se numeste anaplasmoza.

Manifestarile clinice ale ehrlichiozelor incep de obicei la 5-14 zile de la muscatura de artropod si cuprind: febra mare instalata brusc, oboseala, dureri musculare, cefalee. Boala poate fi usoara sau grava, cu complicatii: leucocitopenie, trombocitopenie, anemie, enzime hepatice crescute, insuficienta renala sau respiratorie (2).

Exantemul este rar; cand este prezent apare pe trunchi, picioare, brate sau fata si este macular, maculopapular si/sau petesial (1).

Diagnosticul ehrlichiozelor se face prin demonstrarea morulelor caracteristice in citoplasma neutrofilelor (in HGE) sau a monocitelor (in HME), insa numai o minoritate de pacienti au morule detectabile (20% in HME si 20-80% in HGE) in prima saptamana de infectie (1).

Cultivarea microorganismului din sange este extrem de dificila; este posibila detectarea lui prin polymerase chain reaction (PCR) assay.

Diagnosticul serologic se face evidentiind o singura data un titru crescut de IgG specific prin imunofluorescenta sau demonstrand o crestere de minim 4 ori a titrului de anticorpi specifici intre faza acuta ( prima saptamana) si convalescenta (2-4 saptamani mai tarziu)(1).

Titrul de anticorpi devine detectabil de obicei la 7-10 zile dupa debutul bolii.

Anticorpii IgM cresc de obicei in acelasi timp cu cei IgG la sfarsitul primei saptamani de boala si raman la un titru ridicat timp de cateva luni.

Gold standardul testelor serologice este imunofluorescenta indirecta.

Exista si teste bazate pe tehnologia enzyme immunoassay (EIA) dar acestea sunt calitative (dau un rezultat pozitiv/negativ) si mai putin utile pentru a masura cresterea titrului de Ac intre probe perechi.

Recomandari: 

Determinarea anticorpilor tip IgG si IgM anti-Ehrichia este recomandata in confirmarea / infirmarea diagnosticului de ehrichioza la persoane ce prezinta simptomatologie sugestiva.

Interpretare valori mici: 

Absenta anticorpilor IgG si IgM anti-Ehrichia exclude o infectie cu acest germene.

Interpretare valori mari: 

Prezenta anticorpilor IgG si / sau IgM anti-Ehrichia, confirmati sau in titruri crescatoare, confirma diagnosticul de infectie.

Interferente analitice: 

Anticorpii specifici nu sunt detectabili in prima saptamana de boala la 85% dintre pacienti si de aceea un rezultat negativ in aceasta perioada nu exclude ehrlichioza .

Anticorpii de tip IgM sunt mai putin specifici si dau mai des rezultate fals pozitive (3).

Anticorpii fata de E. chaffeensis pot ramane la un titru ridicat cateva luni dupa ce boala s-a vindecat sau pot fi detectati la persoane care au fost expuse anterior la microorganisme inrudite antigenic (pana la 12% din populatia sanatoasa in unele teritorii).

Astfel este dificil de interpretat rezultatul unei singure probe in timp ce demonstrarea cresterii titrului de anticorpi de minim 4 ori in probe perechi este cel mai bun argument pentru un diagnostic corect de ehrlichioza (3).