Descriere: 

Principalii estrogeni activi la populatia adulta in afara sarcinii sunt: estrona (E1) si estradiolul (E2).

Un al treilea estrogen, estriolul (E3) este principalul estrogen din sarcina, dar care, la barbati si femeile in afara sarcinii, nu are un rol semnificativ.

Estradiolul este sintetizat in cea mai mare parte in ovare si testicule prin aromatizarea testosteronului. Cantitati mici sunt produse in corticosuprarenala si in tesuturile periferice, in special tesutul adipos.

Estrona este majoritar produsa prin aromatizarea periferica a androstendionului (in special la nivelul corticosuprarenalei). Ambii estrogeni (E1 si E2) pot fi convertiti unul in celalalt si ambii sunt inactivati prin hidroxilare si conjugare.

Estradiolul este de 1.25 – 5 ori mai activ biologic decat estrona (1). Estradiolul este responsabil de reglarea ciclului menstrual si de dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare feminine.

Estradiolul joaca un rol cheie atat in maturarea celulelor germinale cat si intr-o serie de alte procese fiziologice cum ar fi: cresterea somatica, metabolismul osos, maturarea sistemului nervos, raspunsul celular endotelial.

Estrogenii sunt esentiali pentru dezvoltarea si functia normala a sanilor si uterului; cu toate acestea, un exces de estrogeni poate induce procese proliferative cu cresterea riscului de cancer de san si uterin sau endometrioza.

Estradiolul este estrogenul predominant in perioada reproductiva, atat ca nivele serice cat si ca activitate estrogenica. La femeia adulta in pre-menopauza, E2 impreuna cu LH si FSH, delimiteaza fazele ciclului menstrual.

In faza foliculara precoce, nivelul de estradiol este scazut si incepe sa creasca treptat; cu 2 – 3 zile inainte de ovulatie, concentratia de E2 creste rapid, ajungand la un varf imediat inainte de ovulatie.

Cresterea brusca a estradiolului plasmatic produce o crestere a LH si FSH. Concentratia de estradiol scade usor pe perioada ovulatiei si apoi creste din nou, gradual, pana in mijlocul fazei luteale, urmand apoi sa scada la nivelele bazale din faza foliculara timpurie.

Aprecierea nivelelor plasmatice de estradiol este utila in evaluarea hipogonadismului si oligo-amenoreeii la femei. O productie ovariana scazuta a estrogenilor este clasificata fie ca hipergonadotropica, fie ca hipogonadotropica, depinzand de localizarea afectiunii la nivel gonadic, respectiv hipotalamo-hipofizar. Masurarea gonadotropinelor (LH si FSH) impreuna cu estradiolul este esentiala in diferentierea celor doua patologii.

Principalele cauze de insuficienta gonadica primara (hipergonadotropica) sunt: genetice (sindrom Turner, insuficienta ovariana prematura familiala), autoimune (insuficienta ovariana autoimuna, sindromul de insuficienta poliglandulara endocrina autoimuna tip 2) si toxice (post chimio sau radioterapie canceroasa).

La femeile tinere, concentratii scazute de E2 asociate cu concentratii scazute sau inadecvat normale de LH si/sau FSH sunt asociate cu hipogonadismul hipogonadotropic; aceasta patologie poate fi cauzata de insuficienta hipotalamica sau hipofizara datorata unor situatii patologice, cum ar fi deficitul multiplu de hormoni hipofizari (secundar starilor de infometare, suprasolicitare fizica, stres intens fizic sau emotional, consum abuziv de alcool sau droguri) si sindromul Kallmann (afectiune genetica cu esec al migrarii hipotalamice a neuronilor responsabili de transportul GnRH, manifestata prin hipogonadism, infertilitate, hipo sau anosmie).

Concentratii normale sau crescute ale estradiolului plasmatic asociate perioadelor de amenoree sau ciclurilor neregulate, sunt sugestive pentru un posibil sindrom de ovare polichistice, tumori producatoare de androgeni sau estrogeni.

Pentru diagnosticul diferential al acestor situatii sunt utile dozari paralele ale androstendionului, DHEAS, SHBG.

Masurarea estradiolului impreuna cu FSH si/sau hormonul anti-Mullerian, sunt utile in prognozarea tranzitiei la menopauza. La barbati, concentratia estradiolului in plasma este scazuta dar extrem de mare in lichidul seminal.

Estradiolul joaca un rol important in functia epididimului si maturarea spermatozoizilor si este esential in spermatogeneza si mobilitatea spermatozoizilor. Ginecomastia poate apare ca urmare a unui dezechilibru intre estrogeni si testosteron.

Ginecomastia este comuna la baieti in pubertate si poate apare la barbatii in varsta ca urmare a cresterii estrogenilor in anumite situatii, cum ar fi: obezitate (creste activitatea aromatazei), clearance hepatic scazut, aport exogen de estrogeni sau tumori secretante de estrogeni.

Barbatii care se prezinta cu ginecomastie instalata relativ rapid si asociata cu senzatie de tensiune sau durere la nivelul glandelor mamare, necesita evaluare clinica si paraclinica. Ginecomastia si alte semne de feminizare pot fi provocate de o crestere a estradiolului si/sau estronei. Testiculele pot secreta direct cantitati crescute de estradiol in cazul unor tumori cu celule Leydig sau Sertoli, sau indirect, prin tumori secretante de hCG de origine testiculara sau extratesticulare. Estrogenii (si androgenii) joaca un rol important in metabolismul osos la ambele sexe.

Barbati cu nivele scazute de estrogeni, ca urmare a unui deficit de aromataza, sau cu sensibilitate scazuta la estrogeni, ca urmare a unor deficite de receptori de estrogeni, prezinta un fenotip caracteristic in ceea ce priveste dezvoltarea osoasa; acesti barbati au o inaltime semnificativ crescuta datorata lipsei inchiderii induse de estrogen a epifizelor osoase.

Recomandari: 

Dozarea estradiolului plasmatic este utila in (1):

  • Evaluarea hipogonadismului si tulburarilor de ciclu menstrual (oligo-amenoree) la femei;

  • Evaluarea functiei ovariene, inclusiv a dezvoltarii foliculare, in protocoalele FIV;

  • Monitorizarea terapiei de substitutie cu estrogeni la femeile pre-menopauza cu hipogonadism (impreuna cu dozarea LH);

  • La barbati: evaluarea semnelor de feminizare, inclusiv ginecomastie;

  • Diagnosticul tumorilor secretante de estrogen, in special la barbati, in masura mai mica la femei;

  • Ca parte a diagnosticului si evaluarii pubertatii precoce sau intarziate, in special la fetite, in masura mai mica la baieti;

  • Ca parte a diagnosticului si evaluarii in suspiciunile de dezordini ale metabolismului steroizilor sexuali (eg. deficit de aromataza si 17-α-hidroxilaza);

  • Ca marker secundar impreuna cu investigatia clinica, imagistica si a densitatii osoase, in evaluarea riscului de fracturi spontane la femeile post-menopauza si in mai mica masura la barbatii in varsta;

  • Monitorizarea terapiei de substitutie cu doze mici de estrogeni la femeile post-menopauza;

  • Monitorizarea terapiei antiestrogenice (eg. inhibitori de aromataza).

 

Interpretare valori mici: 

Valori scazute ale estradiolului plasmatic se intalnesc in (3):

  • Hipofunctie ovariana (agenezie ovariana);

  • Moarte fetala intrauterina;

  • Preeclampsie;

  • Hipopituitarism;

  • Hipofunctie a cortexului suprarenal;

  • Menopauza;

  • Anorexia norvosa.

 

Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale estradiolului plasmatic se intalnesc in (3):

  • Neoplasm al glandei suprarenale;

  • Neoplasm ovarian;

  • Tumori benigne ale ovarului;

  • Tumori ovariene cu celule luteale;

  • Tumori ovariene cu celule tecale;

  • Tumori testiculare.

 

Interferente analitice: 

Valorile obtinute prin diverse tehnici pot varia datorita diferentelor de specificitate ale metodelor.

Pentru monitorizarea unei afectiuni se recomanda utilizarea aceleiasi tehnici.

O serie de medicamente pot modifica nivelul plasmatic al estrogenilor: contraceptivele orale, terapia estrogenica, terapia progestativa, terapie radioactiva (3).