Publicat la: 
17/08/2011
Experimente stiintifice fara etica - ce ar avea de castigat cercetatorii daca ar merge pana la extrem

Inlocuirea soarecilor de laborator cu oameni / Foto: Photoxpress

Cei mai multi oameni de stiinta dau asigurari ca intotdeauna exista un mod etic de a testa o ipoteza importanta. Totusi, experimentele duse la extrem ar putea arata lucruri care raman ascunse metodelor clasice de cercetare si, de cele mai multe ori, pana si cei mai etici cercetatori trebuie sa recunoasca avantajele practice ale unor studii ce ar fi de blamat din punct de vedere moral.

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro

Pagina stiintifica a cotidianului britanic The Telegaph prezinta o lista de sapte experimente care arata cat ar avansa stiinta atunci daca cercetatorii ar da la o parte constiinta si principiile etice.

Separarea gemenilor
Experimentul:
Despartirea a doi frati gemeni imediat dupa nastere, iar apoi controlarea fiecarui aspect al vietii lor.

Premisa: In incercarea de a verifica importanta interactiunii dintre natura si educatie, cercetatorii au folosit ca resursa gemeni identici, ale caror gene sunt aproape 100% la fel. Gemenii cresc aproape intotdeauna impreuna, in acelasi mediu. Cateva studii au fost capabile sa-i urmareasca pe cei separati la o varsta frageda, de obicei prin adoptie, dar era imposibil sa controleze sau sa analizeze toate modalitatile prin care vietile lor difera.

Numai daca oamenii de stiinta ar fi putut controla de la inceput mediul in care cresc fratii, acestia ar fi putut structura un studiu riguros conceput. Studiul ar presupune o abordare complet lipsita de etica, insa ar putea fi singura cale prin care s-ar raspunde la o serie de mari intrebari legate de genetica si crestere.

Cum functioneaza: Femeile insarcinate ar trebui sa fie recrutate din timp, astfel incat mediile copiilor sa difere inca din momentul nasterii. Dupa alegerea factorilor ce vor fi investigati, cercetatorii ar putea construi case de testare, asigurandu-se ca fiecare aspect al cresterii copiilor, de la dieta de clima, a fost controlat si masurat.

Avantajele: Mai multe discipline ar beneficia enorm, dar cea mai avantajata ar fi psihologia, in care rolul jucat de educatie in formarea caracterului a fost si inca este dezbatut. Psihologi specializati in dezvoltare ar putea obtine niste date fara precedent privind personalitatea. Ar putea explica, de exemplu, de ce gemeni crescuti impreuna pot ajunge complet diferiti, in timp ce cei crescuti separat pot creste foarte asemanatori.

Subiecti umani
Experimentul: Testarea fiecarei noi chimicale pe o gama larga de voluntari umani.

Premisa: Pentru a se conforma legilor, producatorii isi evalueaza in laborator bunurile ce contin substante chimice toxice, prin expunerea animalelor - de obicei, rozatoare - la niveluri ridicate ale chimicalelor in cauza. Totusi, doar pentru ca un soarece supravietuieste unui test, aceasta nu inseamna ca va supravietui si un om. Singurele studii care se pot face pe oameni sunt observationale: urmarirea incidentei cu care apar efectele adverse la cei expusi in viata reala.

Asta implica o serie de probleme. In cazul in care cercetatorii pot gasi un nivel ridicat de expunere - de exemplu, in fabrici care fac sau utilizeaza chimicalele - numarul de subiecti este, de multe ori, prea mic pentru a produce rezultate fiabile. Si in cazul studiilor mai mari, este dificil sa se izoleze efectul unui singur produs chimic, deoarece suntem cu totii expusi la atat de multe substante in fiecare zi.

Cum functioneaza: Toate testele standard de siguranta ar urma sa fie facute pe oameni in loc de animale. Pentru a face acest lucru, ar trebui recrutati voluntari de diferite rase si niveluri de sanatate - in mod ideal, sute pentru fiecare substanta.

Avantajele: Toxicologia este, in mare, un joc de ghicit. Ganditi-va de la cat de controversat este bisfenol A, asupra caruia studiile despre efectul lui la oameni sunt neconcludente: desi este utilizat in multe materiale plastice, acesta a fost interzis in cazul biberoanelor din Uniunea Europeana. Testarea extensiva a substantelor chimice asupra oamenilor ar putea oferi o imagine mult mai precisa. In plus, nu ar mai aparea atatea informatii care se bat cap in cap cand vine vorba despre ce este bun si ce nu pentru populatie.

Esantionarea creierului
Experimentul:
Indepartarea de celule cerebrale de la un subiect viu.

Premisa: Oamenii sunt dispusi sa doneze sange sau par pentru cercetari, insa cati ar da o feliuta din creier - cat sunt inca in viata? Medicii nu ar permite asta unui pacient, chiar daca el este de acord, si pe buna dreptate: este o interventie chirurgicala invaziva, ce implica riscuri. Dar, pentru stiinta, ar fi cu siguranta utila; desi cercetatorii recunosc faptul ca, in principiu, mediul poate modifica ADN-ul nostru, au prea putine exemple documentate despre modul in care aceste schimbari (asa-numite epigenetice) se intampla si care sunt consecintele.

Studiile pe animale sugereaza ca anumite consecinte ar putea fi profunde: in 2004, s-a constatat ca anumite comportamente materne prezente la soarecii de laborator pot inhiba o gena din hipocampusul puilor, lasandu-i mai putin capabili sa faca fata hormonilor stresului. In 2009, a aparut un indiciu ca ar exista un efect similar la oameni: in creierul sinucigasilor care au fost abuzati in copilarie, gena similara a fost, in mare masura, inhibata. Insa cand se produce schimbarea? Prin prelevarea de probe din creier, am putea ajunge sa intelegem procesul neurologic real in cazul abuzului asupra copilului si multe alte lucruri.

Cum functioneaza: Cercetatorii ar obtine celulele creierului la fel cum un chirurg efectueaza o biopsie: dupa sedarea usoara a pacientului, ar atasa un inel cu patru pini pe cap, folosind anestezic local. Un chirurg ar face o incizie de cativa milimetri latime si ar da o gaura mica prin craniu prin care se introduce un ac ce apuca putin tesut. O mica bucata ar fi suficienta, deoarece sunt necesare doar cateva micrograme de ADN. Presupunand ca nu ar aparea nicio infectie sau eroare chirurgicala, repercursiunile asupra creierului ar fi minime.

Beneficii: Un astfel de experiment ar putea raspunde la intrebari despre modul in care invatam. Lectura activeaza gene aflate in cortexul prefrontal, locul responsabil pentru cognitia de ordin superior? Pierzand mult timp jucand tenis altereaza statutul epigeneric al genelor din cortexul motor? Privitul la televizor modifica genele din creier? Prin corelarea evenimentelor cu mostrele de ADN, am putea intelege mai bine cum interactioneaza experienta cu genele pe care le mostenim.

Analizarea embrionilor
Experimentul:
Introducerea unui agent de urmarire intr-un embrion uman pentru a monitoriza dezvoltarea sa.

Premisa: In prezent, femeile insarcinate trec prin diverse teste elaborate pentru a se asigura ca dezvoltarea fatului este normala. Ar permite vreuna cercetatorilor sa-i trateze viitorul copil ca pe un proiect stiintific? Putin probabil, dar nu imposibil. Fara acest fel de experiment radical, s-ar putea sa nu intelegem niciodata pe deplin marele mister al dezvoltarii umane: modul in care un manunchi mic de celule se transforma intr-o fiinta umana pe deplin formata. Cercetatorii au instrumentele necesare pentru a da un raspuns, in principiu, datorita noilor tehnologii care permit urmarirea activitatii celulelor genetice de-a lungul timpului. In cazul in care etica nu ar fi o problema, nu ar avea nevoie decat de un subiect dispus - o mama care ar permite sa-i fie utilizat embrionul ca un cobai.

Cum functioneaza: Pentru a urmari activitatea diferitelor gene in interiorul unei celule embrionare, cercetatorii ar putea folosi un virus sintetic pentru a insera o gena detectabila, cu rol de "reporter" (o proteina verde fluorescenta). Pe masura ce aceasta celula este impartita si diferentiata, cercetatorii ar putea observa modul in care genele se activeaza si se opresc in diferite puncte de dezvoltare. Prin urmare, s-ar putea vedea ce schimburi transforma celulele stem embrionare in celule adulte specializate - plamani, ficat, inima, creier etc.

Beneficii: un embrion complet "cartografiat" i-ar putea ajuta pe medici sa directioneze evolutia celulelor stem astfel incat sa trateze boli sau probleme la nivel celular (de exemplu, sa introduca un set de neuroni sanatosi in creierul unui pacient cu Parkinson). Din pacate, riscurile sunt prea mari pentru ca procedura sa fie luata in considerare: nu numai ca ar putea duce la un avort spontan, dar inserarea genei-reporter ar putea perturba ADN-ul embrionului, ducand la defecte de dezvoltare.

Optogenetica
Experimentul:
Utilizarea de fascicule luminoase pentru a controla activitatea celulelor creierului.

Premisa: Creierul este un nod aproape nelimitat de conexiuni electrice, iar descoperirea scopului fiecarui circuit este o provocare majora. O mare parte din ceea ce stim vine din studierea leziunilor cerebrale, care ne ajuta sa deducem intr-un mod grosier functiile diferitelor zone pe baza efectelor aparente in urma ranii. Abordarile conventionale genetice, in special cele prin care anumite gene sunt "dezasamblate" chimic sau sufera mutatii, sunt mult mai precise - dar dureaza ore sau zile pentru a influenta activitatea, ceea ce face greu de urmarit impactul asupra proceselor mentale.

Cum functioneaza: Optogenetica este o metoda experimentala folosite cu succes pe soareci. Cercetatorii au proiectat un virus benign care, atunci cand este injectat in creier, face canalele de ioni (care fac celulele sa se activeze sau sa se opreasca) receptive la lumina. Prin proiectarea intermitenta a unor raze concentrate de lumina in tesutul cerebral (de obicei, prin fire de fibra optica), cercetatorii pot mari sau micsora rata de raspuns a celulelor si pot urmari modul in care subiectii sunt afectati. Spre deosebire de abordarile conventionale genetice, flash-urile modifica raspunsul neuronal in milisecunde si, prin tintirea unui circuit anume in creier, se poate testa cu precizie fiecare teorie.

Beneficii: Cu ajutorul unui singur creier uman, supus cercetarii optogeneticie, s-ar putea genera o perspectiva de neegalat. Efectele ar fi, desigur, temporare. Insa astfel de experimente i-ar ajuta pe cercetatori sa inteleaga cauzalitatea din cortex, care dezvaluie cum 100 miliarde de neuroni lucreaza impreuna pentru a dota un om cu talentele pe care acesta le ia de bune.

Schimb de pantece
Experimentul:
Comutarea embrionilor intre femeile grase si cele slabe.

Premisa: Fertilizarea in vitro este scumpa si riscanta, asa ca este greu de imaginat ca o femeie care a ramas insarcinata printr-un program FIV ar fi dispusa sa-si incredinteze progenitura altcuiva, in timp ce ea insasi creste in ea copilului altcuiva. Dar un astfel de act ar putea aduce progrese semnificative in cercetare. Multe dintre cele mai importante influente epigenetice - modul in care genele noastre sunt alterate de mediul in care traim - se intampla in perioada gestationala. Un exemplu clasic este obezitatea: femeile obeze tind sa aiba copii supraponderali, chiar inainte ca factorii de tin de alimentatie sa aiba vreo influenta. Problema este, in acest caz, ca nimeni nu stie cat de mult este de vina epigenetica si cat mostenirea genetica originala.

Cum functioneaza: Experimentul ar fi asemanatori cu fertilizarea in vitro obisnuita, cu exceptia faptului ca ouale fecundate ar fi transferate intre mame.

Beneficii: S-ar stabili clar daca radacinile obezitatii sunt genetice sau epigenetice. Studii similare ar putea studia alte trasaturi. De exemplu, o echipa canadiana conduce un proiect care are ca scop izolarea efectelor expunerii in uter la toxine. Cu un experiment ce presupune schimburi de embrioni, concluziile nu s-ar baza, sau nu ar include, presupuneri.

Omul maimuta
Experimentul:
Incrucisarea dintre om si cimpanzeu.

Premisa: Biologul Stephen Jay Gould a numit-o "experimentul cu cel mai interesant potential si cel mai inacceptabil din punct de vedere etic, pe care mi-l pot imagina". Ideea? Imperecherea unui om cu un cimpanzeu. Interesul sau a aparut in urma muncii sale cu melci, unde speciile inrudite pot afisa o mare diferenta intre cochilii. Gould atribuie aceasta diversitate catorva gene importante care activeaza si dezactiva genele comune responsabile de crearea cochiliilor.

Biologul a sugerat ca, probabil, diferentele intre oameni si maimute au fost, de asemenea, un factor de sincronizare in dezvoltare: la urma urmei, oamenii adulti au trasaturi fizice, cum ar fi cranii mai mari si seturi de ochi mari, care seamana cu cimpanzeii copil. Acest fenomen este cunoscut ca neotenie - pastrarea trasaturilor juvenile la adultii din urmatoarele generatii. Gould a teoretizat faptul ca, de-a lungul evolutiei, o tendinta de neotenie ar fi dat nastere rasei umane. Prin urmarirea dezvoltarii unui hibrid om-cimpanzeu, cercetatorii ar putea explora aceasta teorie in detaliu.

Cum functioneaza: Este inspaimantator de usor: aceleasi tehnici utilizate pentru fertilizarea in vitro ar produce, probabil, un embrion hibrid umano-cimpanzeu. Cercetatorii au trecut deja peste un decalaj genetic comparabil, intre un babuin si o maimuta rhesus. Si chiar daca cimpanzeii au 24 de perechi de cromozomi iar oamenii 23, acest lucru nu este o bariera de netrecut (desi hibridul ar avea, probabil, un numar impar de cromozomi si ar fi in imposibilitatea de a se reproduce). In ceea ce priveste gestatia si nasterea, se poate face pe cale naturala. Cimpanzeii se nasc putin mai mici decat oamenii, asa ca cercetatorii considera ca cel mai logic ar fi sa creasca embrionul intr-un uter uman.

Beneficii: Ideea lui Gould despre neotenie ramane mai mult decat controversata. Acest experiment ar putea ajuta la rezolvarea dezbaterii privind modul in care doua specii cu gene atat de similare ar putea fi atat de diferite. Rezultatul sau ar oferi biologilor perspective asupra originii rasei umane. Totusi, acest experiment ar depasi cu mult orice reper moral si etic, ridicandu-se intrebarea daca rezultatul merita alegerea unei cai extreme.

Autor: A.C.

Comentarii

Dr. Mengele are urmasi?

Intelegerea cit mai detaliata a hartilor genetice si influentele dintre genetica si mediu (geografic, cultural) conduc la un numar de experimente ce tinde spre infinit. Daca la domeniul genetic (care este un univers in sine), adaugam multitudinea de experimente (morale si imorale) din domeniul fizicii cosmice, obtinem un numar de familii de cercetare ce tinde spre infinit. Asociat cu sarcinile cercetarii, ipoteza multiversului, pare a fi o submultime inclusa in imaginatie. De aceea, separat fata de cercetarile experimentale, cercetarea teoretica trebuie sa gaseasca scurt-circuite, cai de sintetizare a informatiilor.

nu stiu de ce...dar am impresia ca tot ce s-a scris mai sus a fost incercat...si nu numai o data ;)

Cred ca acest articol se doreste o continuare a filmului Alien. Serios, exact la asta m-a dus cu gandul ! Ce-ar fi sa imperechem oameni cu delfini (rezulta poate un hibrid ambibie), oameni cu elefanti (rezulta un hibrid cu o putere uriasa), oameni cu lei (rezulta un hibrid agil, cu arme naturale) ? Cat este medicina si progres si cat este curiozitate morbida si criminala tip Mengele ? Chiar impachetate in ambalaje atragatoare (gen "sa vedem in ce fel proteina kla influenteaza evolutia bolii Alzheimer la subiectul trecut de 50 de ani"). Mai degraba in urma unor asemenea experienta vor rezulta oameni diformi si chinuiti toata viata precum si noi linii de produse alimentare si produse farmaceutice, care vor rezolva 99 % din problemele actuale insa 1 % raman pentru alte experienta, mai crude, mai inspaimantatoare. Probabil ca asa a progresat medicina cand inginerii se ocupau dar de catapulte si fortificatii.

Alte articoleVezi toate articolele

Diata este o componenta a tratamentului pentru acnee / Foto: Photoxpress.com Pielea este oglinda organismului, iar, intr-o anumita masura, poate reflecta consecintele unei diete necorespunzatoare....
O familie adevarata pentru fiecare copil / Foto: Reuters Copiii crescuti in orfelinate capata anumite ticuri specifice. Se leagana, dau haotic din maini sau isi misca spasmodic anumite parti ale...