Publicat la: 
9/06/2012

Fobia sociala - o pandemie?

Cu totii, fara exceptie, suntem anxiosi intr-o oarecare masura atunci cand suntem supusi scrutinului unui public in carne si oase. Anxietatea sociala, in evolutie, a avut probabil un rol de adaptare, in vremurile si la speciile la care relatiile sociale sunt marcate de dominanta-supunere. Cand suntem expusi in public, pe de o parte devenim anxiosi, adica organismul ia masurile de pregatire impotriva pericolelor, de lupta sau fuga, pe de alta prezentam, inconstient, manifestari non-verbale care semnalizeaza grupului ca nu suntem agresivi si nu dorim decat afilierea sociala (inrosirea fetei ar putea, de exemplu, sa fie un astfel de semnal), scrie Vlad Stroescu, medic specialist psihiatru.

Aceste mecanisme presemantice sunt mai vechi decat constiinta si civilizatia, asadar apar automat, si sunt declansate de prezenta reala, fizica, a grupului cu care interactionam.

O prezenta simbolica (de ex, socializarea online) nu este suficienta, probabil tocmai pentru ca ea nu poate sunta limbajul simbolic.

Anxietatea sociala este asadar innascuta, desi nu se manifesta chiar de la nastere. Pe parcursul dezvoltarii, si mai ales in adolescenta, cand "iesim in lume", adica ne expunem unor interactiuni de grup, suntem obligati sa invatam sa o gestionam, sa o supunem permanent filtrelor simbolice de care vorbeam, si unii dintre noi reusim sa facem acest lucru cu succes. Multi insa nu reusesc.

Forma patologica, adica cea care ne impiedica sa avem interactiuni normale cu grupuri de oameni, sau ne produce suferinta importanta cand suntem obligati sa le avem, e "tulburarea de anxietate sociala", sau "fobia sociala". Teama de a fi pedepsiti sau respinsi de grup este mult prea mare, si raspunsul organismului este exagerat: suntem tradati de propriul corp exact cand avem nevoie de el, rosim ingrozitor, ne tremura mainile, sau tot restul, transpiram, nu mai putem vorbi (filtrul simbolic e eliminat din ecuatie). In aceasta forma acuta, fobia sociala este deja cea mai frecventa tulburare de anxietate, unii estimand o prevalenta de pana la 16% in lumea occidentala.

Forma acuta se trateaza. Atat psihoterapia, cat si farmacoterapia sunt relativ eficace, pentru ca exista un substrat biologic ce poate fi influentat. (Nu doar medicamentele influenteaza biologicul, ci si comportamentul: la maimute, scoaterea din grup a masculului dominant produce o scadere a concentratiei de serotonina din sange.) Nu are asadar rost sa va impacati cu starea de fapt si sa evitati cu orice pret interactiunea cu un public: nu pot decat sa va incurajez sa cereti sfatul unui profesionist al sanatatii mintale.

Mai putin spectaculoase, dar mult mai grave, sunt formele cronice, dominate tocmai de evitarea relatiilor sociale care genereaza anxietate, o insingurare ce merge uneori pana la "sinucidere" sociala, disparitia din viata publica, nu din ratiuni ascetice sau pentru ca ar exista un cerc intim si autosuficient de prieteni, ci din teama.

Si uneori ma gandesc ca o buna parte din populatia Romaniei sufera de o forma cronica de fobie sociala. Majoritatea dintre noi suntem nascuti intr-o alta lume, cea de dinainte de 1989, in care, precum in orice regim autoritar, nu exista competitivitate sau afirmare personala decat in modul pervers (de ex, colaborarea cu politia politica). Perioade esentiale din vietile noastre, copilaria, poate si adolescenta, au avut loc intr-o societate in care era de dorit sa bagi capul la cutie si sa induri in tacere.

Nu ca cei mai tineri, nascuti in libertate, ar fi scutiti. Lumea in care suntem astazi aruncati, si noi, si ei, e diferita prin faptul ca, teoretic, fiecaruia dintre noi ii este permis sa se afirme in societate. Regulile acestei afirmari nu au insa nimic de-a face cu filtrele simbolice de care vorbeam mai sus, cu civilizatia, cu valorile contemporane, ci cu legea straveche a junglei, in care puterea e afirmata prin agresiune. Faptul ca agresiunea e mai subtila (pericolul concedierii e mai vag decat cel al bataii intr-un beci al Securitatii) nu face decat sa inlocuiasca teama concreta cu anxietatea difuza, in rest, nu e loc de caracter si evolutie, ci de dominanta/supunere, si mecanisme atavice. In cuvintele lui Tennyson, e o vreme naturala, a dintelui si ghearei.

Minoritatea "competitiva" nu e cea care a castigat lupta cu anxietatea sociala, ci cea care a fost cea mai agresiva.

Restul este cuprins de pandemia formei cronice de fobie sociala.

Taguri Medlife: 
Comentarii

Mai era un paragraf, pe blogul autorului.

Penibil :) M-am inrosit din cauza penibilitatii comentariului!

Ca de obicei se gaseste un "specialist" sa completeze...

probabil toți pacienții dl. doctor au fost introvertiți extremi. Nu cred că un extrovertit are probleme cu expunerea socială, ei se "hrănesc" (reenergizează) cu băile de mulțime. Cum maxim 20% din populație este introvertită (extrovertiții au mai mult succes), nu cred ca putem vorbi de o pandemie. Poate doar în rândul celor ce stau pe internet și uită să socializeze :)

Buna ziua! Am fobie sociala de cand ma stiu, e foarte mare.. sunt din Timisoara cine are fobie sau e psiholog cu chef de vorbit sa intre pe adresa anonimdesigur2008@yahoo.com pe messenger sau mail. O zi buna!

Alte articoleVezi toate articolele

Cum ne gasesc tantarii? Foto: MorgueFile.com Oamenii de stiinta au inteles de ce tantarii sunt atrasi de corpul nostru ca un magnet si au identificat metoda prin care insectele isi gasesc prada...
dr. Vlad Stroescu In ultimele zile, o campanie publicitara ne-a socat. Pe noi, profesionistii sanatatii mintale, pe utilizatorii obisnuiti de internet (a devenit virala). Se pregateste restul...