Descriere: 

Tularemia este o boala infectioasa (zoonoza), rara, care poate afecta pielea, ochii si plamanii.

Adesea numita febra de iepure, boala este cauzata de bacteria Francisella tularensis.

Aceasta afeceaza mai ales mamiferele, in mod special, rozatoarele: iepuri de casa, de camp, dar si pasari, reptile si pesti.

Tularemia se poate transmite la om prin mai multe cai, inclusiv muscaturi de insecte si prin contactul direct cu un animal infectat.

Tularemia este extrem de contagioasa si are potential letal daca nu este tratata.

De obicei, tratamentul cu antibiotice este eficient daca este instituit in faza precoce a bolii.

Cei mai multi dintre bolnavii expusi la tularemie, manifesta boala, in general, dupa 2 - 10 zile, desi perioada de incubatie a bolii este fie mai scurta de cateva ore sau mai lunga de trei saptamani.

Exista mai multe tipuri de tularemie, fiecare cu propriile sale modalitati de actiune.

  • Tularemia ulceroglandulara: este cea mai comuna forma a bolii. Semnele si simptomele includ: leziuni ulcerative la locul contactarii infectiei - de obicei intepatura de insecta sau muscatura de animal; ganglioni limfatici durerosi si inflamati; febra, frisoane, durere de cap, epuizare.

  • Tularemia glandulara: persoanele cu tularemie glandulara au aceleasi simptome ca cele care manifesta tularemie ulcerograndulara cu exceptia faptului ca nu sunt prezente ulceratiile cutanate.

  • Tularemia oculoglandulara: aceasta este o forma care afecteaza ochii si poate provoca: durere oculara, roseata la nivelul ochilor, umflarea ochilor si scurgeri oculare, ulceratii pe partea interioara a pleoapei.

  • Tularemia orofaringiana: de obicei, aceasta este declansata de consumul de carne de animale salbatice slab tratata termic sau de apa contaminata. Aceasta forma afecteaza tractul digestiv. Semnele si simptomele includ: febra; dureri in gat (faringita); varsaturi; diaree.

  • Tularemia pulmonara: frecventa in mod special la varstnici si la persoanele care manifesta deja tularemia tifoidica, aceasta provoaca semne si simptome tipice de pneumonie: tuse; dureri toracice; dificultati de respiratie; Exista mai multe tipuri de tularemie care pot afecta plamanii.

  • Tularemia tifoidica este forma rara si grava a bolii care implica, de obicei: febra ridicata; epuizare extrema; varsaturi si diaree; splina marita (splenomegalie); ficat marit (hepatomegalie); pneumonie.

Tularemia nu apare in mod natural la om si nici nu se transmite de la o persoana la alta. Cu toate acestea, boala poate fi intalnita la bolnavii din diverse arii geografice, mai ales in zonele rurale unde multe mamifere, pasari, insecte si pesti sunt infectati cu Francisella tularensis (care poate supravietui chiar si mai multe saptamani in sol, apa si animale moarte).

Spre deosebire de alte boli infectioase care se transmit de la animale la oameni prin intermediul unei singure cai, tularemia are mai multe moduri de transmitere, care influenteaza, de obicei, tipul si severitatea simptomelor

Afectiunea poate fi contactata prin:

  • intepaturi de insecte - desi un numar mare de insecte au aceasta boala, totusi capusele si taunii o transmit cel mai des, la oameni. Intepatura de taune produce in cele mai multe cazuri tularemie ulceroglandulara;

  • contactul cu animalele bolnave sau moarte - tularemia ulceroglandulara poate fi si rezultatul manipularii sau muscaturilor animalelor infectate, cel mai adesea, a iepurilor de casa sau de camp. Bacterile ajung in piele prin mici leziuni sau muscaturi si se formeaza o ulceratie la nivelul pielii lezate. Forma oculara de tularemie poate sa apara atunci cand o persoana isi atinge ochii dupa ce a atins un animal infectat;

  • inhalarea bacteriei - bacteriile din sol pot ajunge in aer in timpul unor activitati cum sunt: gradinaritul, constructiile sau alte activitati care implica rascolirea solului. Inhalarea de bacterii poate duce la declansarea tularemiei pneumonice. Personalul de laborator care manipuleaza substante care provoaca tularemie, este expus riscului de infectie din aer (inhalare);

  • alimente contaminate sau apa - desi mai putin frecvent, este posibil sa se contacteze tularemia in urma consumului de carne de animal infectat insuficient pregatita termic sau de apa potabila contaminata. Semnele includ: varsaturi,diaree, tulburari digestive (tularemie orofaringiana). Caldura distruge bacteria prezenta in carne: daca aceasta este fiarta cateva minute, poate fi mancata in siguranta

 

Recomandari: 

Determinarea anticorpilor IgG si IgM anti-Francisella tularensis este recomandata in diagnosticului tularemiei, la persoanele cu simptomatologie sugestiva

Interpretare valori mici: 

Absenta anticorpilor IgG si IgM anti-Francisella tularensis exclude o infectie cu acest germene

Interpretare valori mari: 

Prezenta anticorpilor IgG si / sau IgM anti-Francisella tularensis, confirmati sau in titruri crescatoare, confirma diagnosticul de infectie.

Interferente analitice: 

Exista diferente de specificitate si sensibilitate intre diferitele metode si tehnici de determinare a anticorpilor anti-Francisella tularensis Metode serologice: sunt cele mai raspandite si sensibile in stabilirea diagnosticului tularemiei si in cercetarea starii imunologice a persoanelor imunizate.

În activitatea practica mai frecvent se foloseste reactia de aglutinare (RA) si reactia de hemaglutinare indirecta (RHAI). În ambele reactii titrul diagnostic se considera l:100 si mai înalt. Se recomanda examinarea bolnavilor în dinamica la 8-10 zile de boala, apoi cu interval de 7-10 zile. .

E necesar de mentionat, ca în cazuri grave de boala se observa întarzierea aparitiei aglutininelor si hemaglutininelor, iar în caz de folosire îndelungata a antibioticelor in scop terapeutic se poate produce o scadere falsa a titrurilor

La persoanele imunizate, diagnosticul de tularemie se stabileste în caz de crestere semnificativa a titrului de anticorpi.

La aceste persoane aglutininele si hemaglutininele apar la 2-3 saptamani de la imunizare, atingand titruri maxime la 4-6 saptamani (RA l:160 - l:320, RHAI l:2560 - 1:5120), apoi încep sa scada, ca peste 6-12 luni sa se stabileasca la nivel minimal (RAI: 10 - 1:40, RHAI 1:20- 1:80), ce se depisteaza pe parcursul a 5-7 ani.

Acest fapt da posibilitate de a folosi pe larg reactiile serologice si pentru diagnosticul retrospectiv al tularemiei. Mai frecvent titrul de hemaglutinare e mai mare, decat cel de aglutinare.

Aceasta diferenta e mai pronuntata în perioada acuta a bolii si la persoanele vaccinate într-un interval de timp scurt dupa imunizare.

La cercetarea retrospectiva a bolnavilor si persoanelor vaccinate nu apar deosebiri evidente în rezultatele RA si RHAI

Uneori se pot observa titruri mai mici în RHAI, decat în RA, si rar lipsa hemaglutininilor.

Din cauza structurii antigenice identice a agentilor cauzali a tularemiei si brucelozei e necesar de luat în consideratie posibilitatea obtinerii rezultatelor pozitive a serului bolnavului de tularemie cu diagnosticul brucelozei si invers, însa titrul reactiei cu serul omolog de obicei e mai mare.

Testele imunoenzimatice, indica prezenta IgM specifice si titru in crestere al IgG. Sunt din ce in ce mai utilizate in scop diagnostic, avand un grad de sensibilitate mai bun decat testele de aglutinare si hemaglutinare.