Descriere: 

Hormonii tiroidieni influenteaza numeroase mecanisme fiziologice si reactii biochimice la nivel celular, mergand de la reglarea cresterii si diferentierii celulelor pana la metabolizarea principiilor alimentare. Hormonii tiroidieni sunt principalii reglatori ai functiilor metabolice si actioneaza in special la nivelul ficatului, rinichilor si inimii. Ei cresc respiratia celulara prin efectul stimulator asupra metabolismului celular si sunt principalii reglatori ai termoreglarii la organismele homeoterme.(1) Pentru sinteza normala a hormonilor tiroidieni sunt necesare un ax hipotalamo – hipofizaro – tiroidian intact si un aport corespunzator de iod. Hipotalamusul secreta TRH (thyrotropin - releasing hormone) care , la randul lui, stimuleaza hipofiza anterioara sa secrete TSH (thyrotropin sau thyroid – stimulating hormone). Asa cum spune si denumirea, acest hormon hipofizar stimuleaza sinteza si secretia hormonilor tiroidieni de catre glanda tiroida. Hormonii tiroidieni exercita feed-back negativ atat asupra hipotalamusului cat si asupra hipofizei pentru a mentine in limite inguste variatia in concentratia de TSH (2) Sinteza hormonilor tiroidieni necesita zilnic 150 – 200 μg de iod. Sursa de iod este exogena, alimentele fiind principalul furnizor. O serie de medicamente si suplimente nutritive contin de asemenea iod. Iodul este transportat la glanda tiroida si incoporat in hormoni printr-o serie de reactii (1,2): 1. oxidarea iodului la I2 urmata de transportul activ al acestuia in foliculul tiroidian realizat de proteina transportoare “sodium-iodide symporter” (NIS) 2. cuplarea iodului la radicalii tirozil de la nivelul tiroglobulinei sub actiunea tireoperoxidazei (TPO); se formeaza monoiodotirozina (MIT) si diiodotirozina (DIT) 3. MIT si DIT se cupleaza prin reactii dependente de tireoperoxidaza (TPO), formand hormonii tiroidieni: tiroxina (T4) prin cuplarea a doua molecule DIT si triiodotironina (T3) prin cuplarea unei molecule DIT la o molecula MIT 4. T3 si T4 sunt eliberati de tiroglobulina prin degradare lisosomala si eliberati in circulatie prin membrana bazala. Hormonii tiroidieni circula legati la proteinele plasmatice. Desi majoritatea T3 circulant este legat de TBG, aceasta legatura are o afinitate de 10 ori mai redusa decat in cazul T4. Procente reduse de T3, respectiv aproximativ 0.1% - 0.3%, raman nelegate la proteinele plasmatice, circuland liber in plasma. FT3 este prezent in proportie mai mare in plasma decat FT4. Ca si in cazul altor hormoni, componentele libere sunt biologic active . Total T3 (TT3) reprezinta triiodotironina circulanta libera, nelegata, impreuna cu forma legata la proteinele plasmatice (2). FT3 este de 4 – 5 ori mai activ decat FT4 (3) Aproximativ jumatate din T4 este monodeiodinat cu producere de T3; in cazul in care deiodinarea se produce la inelul interior al T4, se formeaza reversT3, al treilea hormon tiroidian major circulant. rT3 nu are activitate biologica, are un timp de injumatatire de 4 ore si circula legat de TBG (2) In afara de secretia tiroidiana si capacitatea de legare la proteinele plasmatice, concentratia de TT3, respectiv FT3, depind crucial de rata de conversie tisulara (la nivelul hipofizei, rinichiului si ficatului) a tiroxinei in triiodotironina. Ca urmare, T3 poate fi scazut in urmatoarele situatii: afectiuni severe non-tiroidiene, la pacienti sub tratament cu medicamente care reduc conversia T4 la T3 (glucocorticoizi, propranolol, amiodarona), la persoane in varsta, la care se poate omite, din acest motiv, un hipertiroidism incipient (1). Dozarea triiodotironinei (TT3, FT3) este utila in diagnosticul hipertiroidismului in special in cazurile cu T4 normal sau usor crescut sau cu manifestari clinice ambigue. 90% din pacientii cu hipertiroidism au concentratii crescute atat de T4 cat si T3, cu cresteri usor mai exprimate ale T3 fata de T4. O valoare scazuta a TSH asociata cu valori normale sau usor scazute de T4 si valori crescute de T3, caracterizeaza asa numita “tireotoxicoza T3”. Pacientii cu acest sindrom formeaza un grup heterogen la care semnele distincte de boala pot lipsi; desi majoritatea au boala Graves, tireotoxicoza T3 poate apare si la pacienti cu noduli toxici sau cu adenom toxic tiroidian. De asemenea, hipertiroidism cu valori normale de T4 si crescute de T3 poate apare la inceputul tratamentului antitiroidian sau in recaderi, dupa intreruperea tratamentului (2) Se apreciaza ca dozarea triiodotironinei (TT3, FT3) nu este utila in evaluarea pacientilor cu hipotiroidism deoarece, la 15% - 30% din acesti pacienti, concentratia T3 este in intervalul de normalitate.Valori scazute ale T3 se intalnesc in situatii de hipotiroidism sever si la cei cu afectiuni non-tiroidiene asociate. La pacienti cu afectiuni acute (e.g infarct miocardic) scaderea nivelului seric de T3 este rapida, ajungand in cateva zile pana la 50% din valoarea de referinta. Afectiuni non-tiroidiene severe se pot asocia cu niveluri scazute de tiroxina si triiodotironina formand asa numitul “sindrom de T4 si T3 scazut”, un raspuns adaptativ pentru a reduce necesitatile metabolice si a conserva rezervele proteice; prognosticul este, de regula, rezervat (2) Comparativ cu tiroxina (T4), triiodotironina (T3) este semnificatic mai putin influentata de modificarile in capacitatea de legare la proteinele plasmatice datorita capacitatii de 10 ori mai reduse a T3 de legare la TBG. De aceea, diferenta de informatie oferita de FT3 comparativ cu TT3 nu este la fel de relevanta ca cea dintre FT4 si TT4. Ca urmare, determinare FT3 ofera avantaje minime asupra functiei tiroidiene in comparatie cu TT3 (1) La nivel celular, T3 creste metabolismul bazal prin producerea de Na+/K+ - ATP-aza crescand astfel oxigenarea organismului si consumul de energie. T3 stimuleaza producerea de ARN-polimeraza I si II ducand la stimularea sintezei proteice dar si la epuizarea acesteia. De aceea, cand nivelul de T3 creste, creste si gradul de consum al proteinelor, pacientii scazand in greutate. T3 creste consumul glicogenului si sinteza glucozei, ducand la gluconeogeneza. Stimuleaza metabolizarea colesterolului cu cresterea numarului de receptori LDL, in acest fel crescand lipoliza. La nivelul organelor tinta, respectiv la nivelul inimii, creste ritmul cardiac si forta de contractie; creste numarul receptorilor beta-adrenergici la nivelul miocardului. Acest lucru duce la cresterea presiunii sistolice si scaderea presiunii diastolice. T3 este esential pentru dezvoltarea plamanilor si sistemului nervos atat in viata fetala cat si la nau-nascuti; sinteza de T3 creste in perioada copilariei. Este de asemenea important in dezvoltarea musculo-scheletala (3)

Recomandari: 

Dozarea triiodotironinei totale si libere (TT3, FT3) este recomandata in urmatoarele situatii (1): • Identificarea pacientilor cu tireotoxicoza T3 la care TT4 si FT4 prezinta valori normale • Ca indicator al severitatii tireotoxicitatii intr-un hipertiroidism sever • Diagnosticul pacientilor cu hipertiroidism subclinic, respectiv TSH scazut, FT4 si FT3 normale; acesti pacienti au risc ridicat de a dezvolta un hipertiroidism clinic manifest • La pacienti cu afectiuni sistemice severe non-tiroidiene la care TT3, si in mai mica masura FT3, sunt scazute; astfel de pacienti cu hipertiroidie asociata, pot avea valori usor crescute, normale sau scazute de T3 • Evaluarea severitatii unui hipertiroidism primar • Evaluarea prognosticului terapeutic la pacientii cu boala Graves in tratament; o valoare crescuta preterapeutica TT3 se asociaza cu o frecventa crescuta a recaderilor. • Identificarea recaderilor la pacienti cu hipertiroidism; cresterea T3 poate fi un indicator precoce

Interpretare valori mici: 

Valori scazute ale TT3 si FT3 se intalnesc in: • Hipotiroidism; unii pacienti cu hipotiroidie pot avea valori in intervalul de referinta • Afectiuni non-tiroidiene severe insotite, in special, de malnutritie • Stari care duc la scaderea concentratiei de TBG

Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale TT3 se intalnesc in (4): • Hipertiroidism • Tireotoxicoza T3 • Supradozaj de T3 si T4 • Tiroidite acute • Sindrom de rezistenta periferica • Stari care duc la cresterea concentratiei plasmatice a TBG

Interferente analitice: 

O serie de factori pot interfera in determinarea de TT3 si FT3: administrarea de radioizotopi, altitudinea si medicamentele. Medicamente care pot duce la valori fals-crescute de FT3: amiodarona, aspirina, carbamazepina, fenoprofen, fenitoina, ranitidina, tiroxina, L-tiroxina Medicamente care pot duce la valori fals-scazute de FT3: corticosteroizi, methimazol, propranolol, somatostatin.(3) In sarcina, pot apare nivele crescute de TT3; pentru evaluarea statusului hormonal se recomanda FT3.(3)