Publicat la: 
16/11/2012

Genetica fericirii

Am fost intrebata odata daca exista gena fericirii. Raspunsul nu a fost usor de dat. Intai m-am gandit ce inseamna de fapt fericirea. Se pare ca pentru fiecare dintre noi inseamna altceva, atunci cum ar putea sa existe o astfel de gena care sa determine toate trairile care ne fac fericiti. Sa presupunem ca exista gena fericirii, rolul ei fiind mai mult decat evident. Atunci lucrurile ar fi foarte simple cei care au gena fericirii functionala sunt fericiti, cei care nu au aceasta gena functionala nu sunt fericiti.

Fericirea devine, astfel, o problema simpla de genetica si ne gasim intotdeauna scuza pentru starea nostra de nefericire genetica e de vina! Ma indoiesc ca e atat de simplu, insa cred ca aceasta capacitate de a fi fericiti sta in puterea nostra.

Sunt deja cunoscute studiile care afirma ca fericirea noastra depinde in proportie de 50 % de factori genetici, 10% de circumstantele de zi cu zi si 40 % de activitatile intentionale, adica de ceea ce alegem sa facem. Fiecare dintre noi ne nastem cu predispozitia pentru una numit nivel de fericire. Anumite circumstante ale vietii noastre pot influenta nivelul de fericire- experientele personale, ocupatia, starea de sanatate, veniturile, statusul marital, varsta etc. Cei mai multi dintre noi asociem fericirea cu bunastarea materiala. Plusurile de fericire devin repede stare de normal, astfel incat schimbarile in circumstantele vietii ne ofera doar beneficiu pe termen scurt, in ceea ce priveste imbunatatirea nivelului de fericire. Fericirea pe termen lung este influentata de activitatile intentionale, respectiv ceea ce alegem sa facem. Aceste activitati necesita efort.

Putem fi fericiti pentru ca e o zi cu soare, pentru un zambet primit fugar , o floare, o carte frumoasa, pentru clipe de ragaz si rasfat doar pentru noi. Putem fi fericiti daca incercam sa ii ajutam pe cei care nu au fost rasfatati de soarta. Daca oferim celor din jur bucurii sub orice forma atunci ne vom simti mai bine, mai impliniti sufleteste, mai fericiti.

Suntem, de cele mai multe ori nefericiti pentru ca ne focusam exclusiv asupra persoanei noastre si ne gandim ce fericit as fi daca as avea .. Daca vom capata acel lucru, vom fi din nou nefericiti pentru ca ne va trebui altceva.

Sa ne bucuram pentru ca suntem sanatosi, sa incercam sa apreciem lucrurile bune din viata noastra si sa incercam sa ne gandim si la cei din jur si atunci vom fi si noi fericiti.

Iata ca fericirea noastra depinde de noi.

Autor: Viorica Radoi, medic primar genetica medicala

Comentarii

Dati-mi voie sa incep prin a clarifica putin notiunile, pentru ca nu ati definit "fericirea" ci doar ati facut referire la ea, presupunand, probabil, ca toti ne gandim la acelasi lucru cand auzim acest cuvant.

Pentru mine exista doua nivele ale acestei stari.
In primul rand este starea de bine, care inseamna confort psihic, multumire si implinire (personala si in raport cu mediul in care traim). Aceasta este starea care este in mod frecvent asociata cu "fericirea" si cred ca la aceasta, atat dumneavoastra in articol cat si moromete in comentariul sau, v-ati referit.

Eu numesc fericire starea acutizata si exaltata a ceea ce am descris mai sus.
Un exemplu asemanator ar fi starile de frica si spaima: pe cand frica e o senzatie "cronica", spaima e momentul acela paroxistic de panica pe care il simtim pentru cateva clipe cand tragem o sperietura zdravana.

Din acest motiv nu cred ca exista oameni fericiti (pe termen mediu si lung), ci oameni multumiti, impliniti.

Personal nu cred ca elementul genetic are o importanta foarte mare, desi nu neg ca e posibil sa existe si o influenta a acestei componente. Din pacate, cred ca nivelul stiintific la care am ajuns in momentul de fata nu ne permite sa emitem concluzii bazate pe cauzalitati clar definite.
De exemplu, studiile amintite in articol foarte probabil au legat nivelul mai mare de fericire a subiectilor (masurata in ce fel?) de o configuratie genetica asemanatoare, insa fara a arata o cauzalitate directa intre cele doua. Ori aceasta este o observatie empirica, statistica, si sunt foarte putin increzator ca acelasi studiu, repetat, va avea exact aceleasi rezultate.

Mult mai importante sunt experientele prin care trecem, acestea ne formeaza modul in care privim si ne raportam la ceea ce se intampla in jurul nostru si modul in care ne privim si evaluam pe noi insine. Pe de alta parte, intr-adevar, fiecare dintre noi resimtim starea de bine in mod diferit, iar ceea ce mie imi ofera un confort ridicat s-ar putea sa il indispuna foarte tare pe moromete sau sa va lase rece pe dumneavoastra.

Un exemplu mai clar: un iPhone de ultima generatie s-ar putea sa incante un tanar din oricare metropola la care va puteti gandi, insa unui eschimos care a trait toata viata lui la polul nord i s-ar parea probabil un obiect inutil, sau cel mult un proiectil de aruncat dupa vreun iepure.

Nu cred ca am avansat suficient in acest domeniu pentru a emite niste concluzii credibile, iar studiile cu concluzii de genul "s-a observat ca..." sunt doar pareri. Pana in momentul in care pot fi repetate de zece ori si dau exact acelasi rezultat.

Tehnic majoritatea studilor cunoscute de mine incline spre 60% acordat geneticii, desi e greu de cuantificat fericirea si mai greu de testat evolutia ei la nivel individual.

E interesant de observat ca, chiar daca cunoastem cifrele, tindem sa credem ca exista o mai mare contributie personala, activa, la fericire. Pentru anumite configuratii biologice chiar si cea mai frumoasa zi si cea mai solida apreciere a situatiei personale pozitive nu va creste prea mult graul de fericire testata subiectiv.

Alte articoleVezi toate articolele

Life Memorial Hospital, cel mai mare spital din rețeaua MedLife, devine primul spital privat din România acreditat cu nivel maxim de către CONAS - Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor....
Data viitoare cand mananci o bucata de ciocolata, nu te simti prea vinovat, consumul de ciocolata are si beneficii pentru sanatate. Ciocolata a fost criticata in trecut datorita continutului de...