Abces cerebral

Cauzele abcesului cerebral

Un abces cerebral este cel mai probabil sa apara ca urmare a unei infectii bacteriene sau fungice in unele parti ale creierului. Parazitii pot provoca, de asemenea, un abces.

Cand bacteriile, ciupercile sau parazitii infecteaza o parte a creierului apar inflamatii si umflaturi. In aceste cazuri, abcesul va infecta celulele creierului, celulele albe din sange active si moarte si organismele care provoaca aceasta problema.

Pe masura ce celulele se acumuleaza, un perete sau o membrana se dezvolta in jurul abcesului. Aceasta ajuta la izolarea infectiei si la impiedicarea raspandirii tesuturilor sanatoase.

In cazul in care un abces se umfla, aceasta pune presiune crescanda asupra tesutului cerebral din jur. Presiunea poate bloca vasele de sange, impiedicand oxigenul sa ajunga in creier, ceea ce duce la deteriorarea sau distrugerea tesutului delicat al creierului.

Cele mai frecvente infectii despre care se stie ca produc abces cerebral sunt:

• endocardita, o infectie a valvei cardiace;
• pneumonia, bronhiectasis si alte infectii si afectiuni pulmonare;
• infectii abdominale, cum ar fi peritonita, o inflamatie a peretelui interior al abdomenului si bazinului;
• cistita sau inflamatia vezicii urinare si alte infectii pelviene.

Cum ajunge infectia in creier?

Infectiile cerebrale sunt destul de neobisnuite din mai multe motive. 

Un motiv implica bariera hemato-encefalica, o retea protectoare de vase sanguine si celule care blocheaza anumite componente din sangele care circula in creier, dar permite altora sa treaca prin. Uneori, o infectie poate trece prin bariera hemato-encefalica. Acest lucru se poate intampla cand inflamatia dauneaza bariera, ducand la lacune.

Infectia intra in creier prin trei cai principale:

• vine prin sange dintr-o infectie intr-o alta parte a corpului;
• este raspandita dintr-un loc din apropiere, cum ar fi urechea;
• rezulta dintr-o leziune traumatica sau o interventie chirurgicala.

Infectie din alta zona a corpului. Daca o infectie apare in alta parte a corpului, organismele infectioase pot calatori prin sange, pot ocoli bariera hemato-encefalica si pot intra si infecteaza creierul. Intre 9 si 43% din abcese rezulta din agentii patogeni care au calatorit dintr-o alta parte a corpului.

Multe abcese cerebrale bacteriene provin dintr-o leziune in alta parte a corpului. O persoana cu un sistem imunitar slabit are un risc mai mare de a dezvolta un abces cerebral dintr-o infectie de sange.

Factorii de risc pentru abcesul cerebral

• boli cardiace congenitale;
• boli pulmonare; 
• infectie endocardita;
• consumul intravenos de droguri;
• empiem;
• infectii sinonazale;
• abces dentar;
• sepsis sistemic. 

Complicatiile abcesului cerebral

Tratarea rapida a unui abces cerebral este extrem de importanta. Fara tratament pot aparea complicatii foarte grave, inclusiv moartea. Chiar si cu tratament, unii pacienti pot avea probleme neurologice pe termen lung, cum ar fi slabiciunea sau tulburarile de miscare.

Simptomele abcesului cerebral

Simptomele unui abces cerebral se dezvolta de obicei incet, in decurs de cateva saptamani, dar se pot ivi si brusc. Simptomele pe care ar trebui sa le urmariti sunt:

• diferentele in procesele mentale, cum ar fi confuzia crescuta, scaderea capacitatii de reactie si iritabilitatea; 
• reducerea vorbirii;
• scaderea miscarii din cauza pierderii functiei musculare;
• modificari ale vederii;
• schimbari de personalitate sau comportament;
• varsaturi;
• febra;
• frisoane;
• rigiditatea gatului, in special atunci cand apar febra si frisoanele;
• sensibilitate la lumina.

La sugari si copiii mici, majoritatea simptomelor sunt similare. Cu toate acestea, copilul dvs. poate prezenta alte simptome ale unui abces cerebral. Pozitia moale deasupra capului copilului poate fi umflata sau infundata. Alte simptome din copilul dvs. pot include:

• varsaturi;
• plans puternic;
• spasticitate la nivelul membrelor.

Dificultatile neurologice afecteaza 50-65% dintre persoanele cu abces cerebral. 

Daca durerea de cap brusc se inrautateste, ar putea insemna ca abcesul a izbucnit.

In doua treimi din cazuri, simptomele sunt prezente timp de 2 saptamani. In medie, medicii diagnosticheaza problema la 8 zile dupa inceperea simptomelor.

Pe parcursul unui interval de timp ce variaza de la zile la saptamani apar simptome de genul cefalee, modificari de personalitate, edem papilar si deficite neurologice focale. Inainte de incapsularea infectiei pot aparea febra, frison si leucocitoza, care apoi se remit.

Diagnosticarea abcesului cerebral

Diagnosticul se pune pe imaginile de CT cu substanta de contrast, pe imaginile RMN si uneori pe culturile cerebrale.

Cand simptomele sugereaza existenta unui abces se efectueaza un CT cu substanta de contrast sau un RMN. Abcesul apare ca o masa edematoasa cu priza de contrast inelara, care poate fi dificil de diferentiat de o tumora sau de un infarct ocazional. Poate fi necesara efectuarea de culturi precum si de drenaj. Nu se efectueaza punctie lombara pentru a nu precipita o hernie transtentoriala iar modificarile LCR nu au specificitate.

CT- La pacientii cu sepsis intraparenchimal suspectat trebuie obtinute scanari inainte si dupa contrast. Aparitiile tipice includ:

• hipodensia exterioara si janta interioara hiperdensie (semnul dublului) in majoritatea cazurilor;
• inel de tesut izo- sau hiperdens, de obicei de grosime uniforma;
• atenuare centrala scazuta (fluid/puroi);
• in jurul densitatii scazute (edem vasogenic);
• ventriculita poate fi prezenta, vazuta ca o crestere a ependimiei;
• hidrocefalie obstructiva va fi frecvent observata atunci cand a aparut raspandirea intraventriculara. 

RMN -Desi leziunile de crestere periferica pot fi nespecifice prin imagistica, secventele ponderate prin difuzie care prezinta restrictie de difuzie centrala sunt esentiale pentru sugerarea diagnosticului de abces cerebral.

Tratamentul abcesului cerebral

Tratamentul consta in administrarea antibioticelor si drenajul chirurgical. Toti pacientii primesc antibiotice pe o perioada de 4 pana la 8 saptamani. 

Antibioticele administrate initial empiric sunt reprezentate de cefotaxim in doza de 2 g i.v. la 4 ore sau ceftriaxona 2 g i.v. la 12 ore, ambele fiind eficiente pe streptococi, enterobacerii si pe majoritatea anaerobilor dar nu sunt eficient peBacterioides grafilis care necesita administrarea de metronidazol in doza de 7,5 mg/kg i.v. la 6 ore. 

Daca se suspecteaza prezenta stafilococului auriu se foloseste vancomicina in doza de 1 g la 12 ore pana se determina sensibilitatea la nafcillin (2 g la 4 ore). Raspunsul la antibitice se monitorizeaza cel mai bine prin efectuarea de CT sau RMN succesive. 

Drenajul, stereotactic sau deschis, este o metoda terapeutica optima fiind indicat in cele mai multe cazuri de abcese solitare si accesibile chirurgical, in special in cazul celor cu diamentrul mai mare de 2 cm.

Pacientii care prezinta presiune intracraniana crescuta pot beneficia de o cura scurta de corticosteroizi in doza ridicata. Uneori, pentru prevenirea crizelor convulsive se indica medicamentele anticonvulsivante.