Acatizia

Despre acatizie

Acatizia este un sindrom care poate fi greu de suportat, mai ales că de cele mai multe ori apare ca efect advers la medicamente care sunt luate pentru afecțiuni dificile, cum sunt schizofrenia sau tulburarea bipolară. Este important ca acatizia să fie diagnosticată corect, pentru ca pacientul să primească la timp recomandări de tratament care pot ameliora simptomele.

Acatizia, akathisia sau acathisia reprezintă un sindrom neuropsihiatric care presupune o inabilitate de a rămâne nemișcat. Persoanele diagnosticate cu acatizie simt nevoia intensă și incontrolabilă de a se mișca, mai ales la nivelul inferior al corpului. Au o senzație de agitație și de neliniște interioară. Acestea se manifestă prin mișcări compulsive, repetitive.

Este o boală asociată cu unele tratamente care includ medicamente antipsihotice sau litiu. Acatizia poate face parte din tabloul unor boli neurologice, cum ar fi Parkinson, distonie sau dischinezie tardivă. Poate fi de mai multe feluri, în funcție de durata sa și de momentul debutului, respectiv acatizie acută, acatizie cronică, acatizie tardivă sau acatizie de sevraj.

Acatizia acută se dezvoltă în stadiile incipiente ale tratamentului cu antipsihotice sau atunci când este mărită doza. De obicei durează mai puțin de șase luni. În cazul acatiziei cronice, simptomele durează mai mult de șase luni și pot ajunge chiar la ani de manifestare.

Acatizia tardivă apare la mai mult timp după începerea medicației sau creșterea dozei, de obicei la mai mult de trei luni. Este asociată cu dischinezia tardivă.

Acatizia de sevraj poate apărea după reducerea dozei sau atunci când este oprită administrarea tratamentului.

Factori de risc

Factorii de risc pentru acatizie au legătură cu doza de medicamente administrata sau cu creșterea rapidă a dozei. Este important ca acatizia să fie diagnosticată în stadiul incipient. Dacă este lăsată netratată, se pot dezvolta stări severe de anxietate sau disforie, iar în cazurile foarte grave pot apărea idei suicidare.

Diagnosticare

Acatizia are simptome care pot fi greu de descris de către pacient, astfel că uneori este dificil de diagnosticat. Medicul specialist trebuie să știe ce fel de medicamente ia pacientul, pentru a putea să diagnosticheze acatizia care apare ca efect secundar al unor tratamente. Pentru diagnostic se folosește scala Barnes-Akathisia-Rating. Uneori acatizia este confundată cu anxietatea sau agitația, având simptome comune.

Medicul specialist va solicita informații legate de istoricul medical și va observa mișcările și comportamentul pacientului pentru a putea să ofere un diagnostic corect. Nu sunt necesare teste de sânge sau de imagistică.

Prevenție

Acatizia apare mai des la persoane de vârstă mijlocie sau la vârstnici.

Printre medicamentele care pot avea ca reacții adverse acatizia se numără antipsihoticele (neurolepticele) și antidepresivele.

Printre bolile care pot fi asociate cu acatizia se numără Parkinson, encefalita, depresia, schizofrenia, tulburarea bipolară, tulburări alimentatie, tulburări obsesiv-compulsive, tulburări post-traumatice sau traume la nivelul creierului.

În același timp, acatizia poate fi asociată cu medicamentele care tratează boli precum vertij, atacuri de panică, dureri menstruale, dureri cronice, stările de vomă și greață, tensiune arterială, anxietate.

Substanțele ilicite cum sunt amfetaminele, metamfetaminele sau cocaina pot, de asemenea, să cauzeze acatizie.

Este important ca persoanele care au astfel de afecțiuni sau iau astfel de tratamente, precum și îngrijitorii sau aparținătorii acestora să fie conștienți că acatizia poate fi un efect advers al acestora.

Acatizia se poate manifesta din diverse motive, mai ales la persoanele care au un anumit tratament medicamentos. Este important să se știe că este o reacție adversă care poate fi tratată în timp și să nu se intre în panică la apariția simptomelor. Medicul specialist poate reduce doza medicamentelor care au declanșat boala sau poate schimba tratamentul.