Acnee

Despre acnee

Acneea vulgară este o afecțiune ocluzivă și inflamatorie localizată la nivelul foliculului pilosebaceu - structurile asociate firului de păr în profunzimea pielii ce comunică la suprafață cu exteriorul prin porul pielii.
Acneea poate afecta tenul, dar și spatele, pieptul, umerii și adesea debutează în perioada pubertății. Acneea vulgară este cea mai frecventă boală de piele, întrucât poate fi întâlnită la aproape toți indivizii la pubertate, însă gradul de afectare variază extrem de mult de la o persoană la alta.

În funcție de leziunile care predomină la nivelul pielii afectate, există trei tipuri de acnee:

  • forma (predominant) comedoniană de acnee - caracterizată de prezența în număr mare a comedoanelor (așa numitele „puncte albe/puncte de grăsime” sau „puncte negre”), cu leziuni inflamatorii (coșuri) prezente în număr foarte mic;
  • forma (predominant) inflamatorie - caracterizată de prezența unui număr mare de leziuni inflamatorii (coșuri superficiale sau profunde) cu doar câteva comedoane vizibile la suprafața tenului;
  • forma mixtă/polimorfă - reunește în număr aproximativ egal atât comedoane, cât și coșuri. În practică, aceasta este categoria în care se încadrează majoritatea pacienților.

 

Cauze

Ca multe alte afecțiuni ale pielii, și acneea are un determinism genetic: genele care predispun pacienții la acnee (prezente de la naștere, dar silențioase pe toată perioada copilăriei) se activează în perioada pre-adolescenței și pubertății și se pot manifesta ulterior timp de ani sau chiar zeci de ani. Majoritatea pacienților cu acnee au sau au avut cel puțin un părinte afectat de acnee, dar severitatea manifestărilor de acnee poate varia de la o generație la alta.

Factori de risc

Acneea este influențată de alimentație și produsele cosmetice pe care pacienții le folosesc. În ceea ce le privește pe pacientele de sex feminin, atât statusul hormonal, cât și produsele de make-up folosite sunt factori importanți.

Alimentația bogată în zahăr (alimente cu indice glicemic ridicat, dulciuri sau băuturi îndulcite) precum și consumul de lapte și lactate stimulează apariția și creșterea comedoanelor, precum și transformarea lor în leziuni inflamatorii (coșuri superficiale sau profunde).

Produsele cosmetice ce conțin ingrediente comedogenice precum și cele iritante pentru piele sau cu o textură prea bogată/onctuoasă (tip unguent sau balsam gras) agravează acneea. Produsele de machiaj, indiferent de tipul lor (fond de ten, pudră, creme CC sau BB, blush) accentuează fenomenul de ocluzie („astupare”) la nivelul porilor pielii care duce la formarea și dezvoltarea comedoanelor.

Tulburările hormonale manifestate prin dereglări ale ciclului menstrual, modificări în analizele hormonale și modificări ale aspectului ecografic normal ovarian (dezvoltarea unui chist pe ovar sau ovare polichistice/micropolichistice) întrețin așa numita „acnee hormonală”, mai dificil de controlat prin tratament.

Gradul de poluare din orașele mari poate de asemenea influența comedogeneza, însă într-o măsură mai mică, în timp ce situațiile care expun pielea la presiune externă/frecare (cum ar fi purtarea unei șepci sau a unei bentițe foarte strâmte pentru frunte, purtarea măștii de protecție pentru nas/ bărbie, etc.) pot încuraja transformarea comedoanelor în coșuri.

Simptome

Leziunea tipică pentru această afecțiune și fără de care nu se poate stabili diagnosticul de acnee este comedonul, cu ambele lui variante: comedonul deschis („punctul negru”), respectiv comedonul închis („punctul alb”/ „punctul de grăsime”).

De asemenea întâlnim frecvent pe tenul acneic două tipuri de coșuri: papule și papulopustule (coșuri superficiale cu o mică acumulare de puroi la suprafață/în centru), noduli inflamatori (coșuri profunde, intens dureroase, majoritatea fără o acumulare de material purulent vizibilă la suprafață), macule (pete) roz/ roșiatice/ vineții trecătoare (focar de inflamație rămasă după vindecarea/calmarea unui coș/nodul), iar uneori semne permanente (cicatrici subdenivelate asemănătoare cu cicatricile de varicelă sau dimpotrivă groase și supradenivelate). Între aceste leziuni există o legătură temporală și de cauzalitate: mai întâi se dezvoltă comedoanele (leziunea primară/inițială din acnee), apoi prin inflamare/ dezechilibrare comedoanele devin coșuri, iar la final, urmele temporare sau permanente vizibile după retragerea inflamației sunt petele, respectiv cicatricile.

Simptomul predominant în acnee este disconfortul local: senzația dureroasă dată de inflamația pielii la nivelul coșului (disconfort ușor/mediu) sau nodulului de acnee (disconfort mediu/sever). Rareori leziunile de acnee pot fi însoțite de senzație de mâncărime ușoară spre medie, în cazurile în care tratamentele pentru acnee pe care le aplică pacientul pe piele produc dezechilibre în flora cutanată locală cu o hiperproliferare a componentei levurice (acele ciuperci prezente în mod normal pe pielea oamenilor).

 

Diagnosticare

Diagnosticul în acnee este unul clinic, și constă în inspecția vizuală a pielii afectate, ajutată uneori de palpare în cazul leziunilor inflamate. O inspecție atentă va evidenția întotdeauna leziunea specifică de acnee, comedonul (în cele două variante ale sale, deschis și închis).

În absența acestei leziuni primare nu se poate susține diagnosticul de acnee și medicul se orientează către alte afecțiuni cutanate care evoluează cu papulopustule (coșuri): foliculite iritative sau infecțioase, rozacee, dermatită periorală etc. Istoricul afecțiunii este de asemenea important, întrucât aduce informații importante în legătură cu debutul și evoluția afecțiunii, precum și în legătură cu răspunsul la tratamentele urmate în trecut, atunci când este cazul.

Nu sunt necesare analize de sânge decât în cazurile de acnee hormonală, acea acnee declanșată sau agravată de o disfuncție hormonală. Pacientele aflate în această situație vor efectua un set complet de analize hormonale și vor fi evaluate de către medicul ginecolog și endocrinolog în vederea stabilirii conduitei terapeutice optime. Abordarea multidisciplinară este absolut necesară în cazul acestor paciente, întrucât acneea hormonală este rezistentă la tratamentele dermatologice standard pentru acnee.

Examenul bacteriologic (acea analiză prin care se prelevă puroi dintr-unul sau mai multe coșuri din zona afectată) este necesar doar în acneea complicată prin suprainfectare (cel mai adesea cu stafilococ auriu), situație întâlnită destul de rar în practică. Este vorba de pacienții care își manipulează („storc”) coșurile într-un mod neigienic (ten nespălat, mâini nespălate) și care își autoinoculează astfel o bacterie patogenă la nivelul pielii, prin breșa cutanată (punctul de intrare) pe care inflamația și trauma mecanică o creează.

În afara acestei situații aparte, un examen bacteriologic din coșurile de acnee necomplicată (imensa majoritate a cazurilor de acnee) nu va evidenția niciun germen patogen.

 

Acneea juvenilă versus acneea la adult

Acneea juvenilă (sau a adolescentului) este acea variantă bine cunoscută, cu debut în preadolescență sau la pubertate și care poate evolua timp de câțiva ani (în medie 5-6 ani) până când intră spontan (fără tratament sau influență externă) într-o faza de atenuare progresivă, urmată de vindecare („stingerea” activității de producție de comedoane) către vârstă de 18-20 de ani. La fete/femei tinere, acneea debutează adesea cu 6-12 luni înainte de instalarea primul ciclu menstrual sau la cel mult 1 an după instalarea ciclului și activitatea inflamatorie a acneei (apariția de coșuri) este adesea ritmată de fazele ciclului menstrual.

Tendința de vindecare/atenuare progresivă odată cu depășirea perioadei de adolescență nu este însă egal observată la pacienții de sex masculin și de sex feminin. Exista o proporție destul de mare de paciente care constată că acneea nu dă semne de ameliorare odată cu trecerea timpului, acestea fiind pacientele la care acneea persistă mult după vârstă de 20 de ani, uneori chiar până la 35-40 de ani.

La pacienții de sex masculin acest fenomen este mult mai rar întâlnit, marea majoritate reușind să depășească vârstă de 20 de ani fără a mai prezenta acnee activa.

Acesta este motivul pentru care în prezent este destul de des întâlnită așa numita acnee a adultului și cel mai adesea ca acnee a femeii adulte, o formă care prezintă câteva particularități ce o disting de acneea juvenilă. Localizarea este predominant la nivelul bărbiei și liniei mandibulare (treimea inferioare a feței/tenului) cu extensie spre zona gatului, dar în general fără afectare a pielii toracelui (decolteu, spate/umeri).

Acneea juvenilă afectează tot tenul (debutul fiind cel mai adesea la nivelul frunții, nasului și tâmplelor cu extensie în timp spre zona inferioară a feței) și adesea (într-o măsură mai mare sau mai mică) și pielea toracelui. O altă particularitate a acneei la femeia adultă este prezența comedoanelor de tip închis („puncte albe”) și, într-o mai mica măsură, a celor de tip deschis „puncte negre”), în timp ce acneea juvenilă evoluează predominant cu formarea de comedoane deschise.

Acneea la femeia adultă poate debuta strict la vârstă adultă (după 18-20 de ani), la paciente care nu au avut niciun fel de activitate de acnee la vârsta adolescenței, sau poate continua o acnee juvenilă ce a debutat clasic, în perioada preadolescenței sau a pubertății. Uneori, această continuare se poate manifesta într-o formă mai accentuată/agresivă.

Tratament

Tratamentul în acneea foarte ușoară sau ușoară se poate limita la produse dermatocosmetice formulate pentru îngrijirea corectă a tenului acneic. Pacientului i se recomandă un produs de curățare potrivit tipului de ten și una sau eventual două creme tratament cu aplicație zilnică și ocazional o mască pentru tenul acneic.

Formele ușoare spre moderate și formele moderate de acnee necesită o schemă de tratament care include un produs medicamentos (o cremă sau un gel tratament), aplicat cel mai adesea doar seara. În consecință, restul produselor pe care le va folosi complementar pacientul trebuie alese astfel încât să se potrivească cu produsul de tratament ales. Produsul de curățare a tenului trebuie să fie non-iritant și minim degresant sau non-degresant. Pacientului i se recomandă aplicarea unei creme simple (hidratantă, emolientă) dimineața și suplimentar o cremă fotoprotectoare în perioadele însorite ale anului.

Acneea severă și cea foarte severă pot fi controlate adecvat doar cu tratament oral, care se prescrie ținând cont de starea de sănătate generală a pacientului și după o evaluare pe baza unui set de analize.

 

Complicații

Cea mai importantă complicație o reprezintă instalarea cicatricilor de acnee („semnele”), întrucât corecția ulterioară a acestora este dificilă în cele mai multe cazuri. Cicatricile apar mai ales în formele severe sau moderate spre severe și sunt produse de inflamația intensă cu distrugere a structurii pielii, care caracterizează nodulii de acnee (coșurile cele mai profunde).

Cicatricile sunt cel mai adesea atrofice (mici depresiuni pe suprafața tenului) și rareori hipertrofice (cicatrici groase, supradenivelate). Prevenția apariției lor este cea mai corectă abordare și presupune folosirea promptă, atunci când situația o cere, a unui tratament suficient de agresiv care să controleze cât mai rapid producția de comedoane și transformarea lor în coșuri. Procedurile care ameliorează aspectul cicatricilor sau chiar le pot înlătura complet pe cele discrete se recomandă în serii de câte 5-6 ședințe și constau în tratamente laser combinate uneori cu ședințe de microneedling sau peeling.

O altă complicație redutabilă, dar mult mai rar întâlnită, este suprainfectarea leziunilor de acnee cu un microorganism patogen, aceasta fiind de altfel și singura situație în care infecția (bacteriană) joacă un rol în această afecțiune; este important de reținut că infecția nu joacă niciun rol în afara acestei variante, acneea nefiind o boală infecțioasă (contagioasă) a pielii, ci o boală ocluziva și inflamatorie a pielii.

Prevenție

Prevenția în acnee se referă la factorii controlabili care pot influența evoluția afecțiunii, precum ajustarea obiceiurilor alimentare (consum limitat de dulciuri, precum și de lapte și lactate), evitarea produselor cosmetice comedogenice și a produselor de make-up, o rutină corectă de curățare a tenului.

Autor

Dr. Camburu Taliana

Medic Primar Dermatovenerologie

Medici specialiști - Dermatovenerologie

Limbau Alexandra Maria, Medic Specialist Dermatovenerologie
Limbau Alexandra Maria
Medic Specialist
Limbau Alexandra Maria, Medic Specialist Dermatovenerologie
Limbau Alexandra Maria
Medic Specialist

Dermatovenerologie

PR
Popescu Raluca
Medic Primar, Doctor in Stiinte
PR
Popescu Raluca
Medic Primar, Doctor in Stiinte

Dermatovenerologie

Trailovic Zvonko
Trailovic Zvonko
Medic Specialist
Trailovic Zvonko
Trailovic Zvonko
Medic Specialist

Dermatovenerologie

DME
Dirstaru Mariana Elena
Medic Primar
DME
Dirstaru Mariana Elena
Medic Primar

Dermatovenerologie

dr Florea Laura
Florea Laura Georgeta
Medic Specialist
dr Florea Laura
Florea Laura Georgeta
Medic Specialist

Dermatovenerologie și Dermatoestetica

VV
Voiculescu Vlad
Medic Primar
VV
Voiculescu Vlad
Medic Primar

Dermatovenerologie

Ciobanu Claudia, Medic Specialist Dermatovenerologie
Ciobanu Claudia
Medic Specialist
Ciobanu Claudia, Medic Specialist Dermatovenerologie
Ciobanu Claudia
Medic Specialist

Dermatovenerologie

Camburu Taliana
Camburu Taliana
Medic Primar
Camburu Taliana
Camburu Taliana
Medic Primar

Dermatovenerologie

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.

Pentru stabilirea unei programări necesare pentru efectuarea analizelor medicale, vă rugăm să apelați numărul de Call Center (021) 9646 . Pentru interpretare rezultate analize medicale, vă recomandăm să solicitați o programare la unul dintre medicii noștri.

Glosar analize

Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării


©2023 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.