medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Tinitus (acufene, țiuitul urechilor)

Tinitus (acufene, țiuitul urechilor)

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre tinitus (acufene)

Tinitusul reprezintă o percepere anormală a unui sunet în interiorul urechii sau a capului, ce afectează deopotrivă ambele sexe. Termenul derivă din latinescul “tinire” care înseamnă „a suna”.

Aceste zgomote numite şi „acufene” pot să apară după o expunere prelungită la sunete cu intensitate crescută, ca de exemplu după un concert, la care pacientul stă foarte aproape de amplificatoare sau după o traumă sonoră produsă de un foc de armă. În acest caz, tinitusul este deranjant, dar de obicei durează cȃteva ore şi se remite spontan. De asemenea, a fost stabilită o legătură și între spondiloza cervicală și tinitus.

Incidenƫa tinitusului în populația generală variază între 10 şi 28%. La copii, incidența este în jur de 13% şi creşte odată cu înaintarea în vȃrstă.

O clasificare frecvent utilizată împarte tinitusul în:

  • tinitus obiectiv - poate fi auzit atȃt de pacient, cȃt şi de persoanele din anturaj. Este rar şi are o cauză musculară sau vasculară;
  • tinitus subiectiv - este auzit doar de pacient, deoarece el nu există în realitate;
Tinitus (țiuitul urechilor)

Cauze

Deși se fac cercetări în acest domeniu, nu se cunosc cauzele exacte ale apariției tinitusului.

Tinitusul nu este o boală în sine, ci este un simptom ce poate să apară în cadrul mai multor afecțiuni şi, de aceea, capătă aspecte clinice diferite:

  • tinitusul pulsatil apare frecvent în afecƫiuni vasculare precum tumorile glomice, malformațiile arterio-venoase, anomaliile vasculare, fistulele durale arterio-venoase, anevrismele carotidiene;
  • tinitusul unilateral este frecvent întȃlnit în neurinomul de nerv acustic (o formaƫiune tumorală ce se dezvoltă din teaca de mielină a nervului VIII), glomus, tumori de unghi pontocerebelos.

Factori de risc

Deoarece nu se cunosc cu exactitate cauzele acufenelor, sunt incriminați în apariția lui o multitudine de factori precum:

  • Pierderile de auz uni sau bilaterale;
  • Expunerea prelungită la zgomote intense de scurtă durată;
  • Folosirea căștilor sau a altor dispozitive de auz intraauriculare;
  • Mediul de lucru cu mult zgomot, fără protecție de antifoane;
  • Afecțiunile articulației temporo-mandibulare;
  • Nevralgiile dentare;
  • Consumul cronic de medicamente precum antiinflamatoare nesteroidiene, diuretice, chimioterapice pe bază de platină;
  • Consumul regulat de marijuana;
  • Fumatul;
  • Insomnia sau reprize de somn care durează sub şase ore;
  • Stresul;
  • Hiperlipidemia;
  • Osteoartrita și artrita reumatoidă;
  • Astmul;
  • Depresia, anxietatea;
  • Afecțiunile tiroidei;
  • Bolile cardio-vasculare și hipertensiunea arterială;
  • Sifilisul;
  • Diabetul zaharat;
  • Glaucomul;
  • Modificările membranei timpanice.
Tinitus (țiuitul urechilor) 1

Diagnosticare

Pentru un diagnostic cȃt mai complet, pacientul trebuie să efectueze o serie de investigații:

Examenul audiologic se realizează de audiolog într-o cameră izolată fonic și cuprinde frecvent audiometria tonală liminară cu tonuri pure, audiometria vocală și timpanograma.

Prin audiometria tonală liminară este apreciată transmiterea sunetului pe cale aeriană (prin timpan, ciocan, nicovală, scăriƫă, fereastra ovală), dar şi pe cale osoasă (prin propagarea din aproape în aproape a sunetului, prin oasele craniului pȃnă la cohlee). Persoanele care suferă de tinitus bilateral au nevoie și de o audiometria vocală prin care le este evaluată capacitatea de înțelegere a cuvintelor (cȃte cuvinte sunt auzite corect).

Timpanograma aduce informații privind prezența unei otite medii seroase, a unei otoscleroze sau a unei disfuncții tubare.

Metodele electrofiziologice: electrocohleografia (ECoG), potențialele evocate auditive precoce (PEAP) și audiometria prin răspuns cortical sunt rar utilizate pentru diagnosticul tinitusului.

Teste de laborator

  • pentru sifilis VDRL/RPR, anticorpi - Treponema pallidum;
  • hemoleucogramă completă;
  • glicemia pentru depistarea pacienților diabetici;
  • teste pentru depistarea consumului de marijuana;
  • teste autoimune: anticorpi antinucleari ANA, factorul reumatoid;
  • teste pentru evaluarea funcƫiei glandei tiroide: TSH, FT4;

Investigaƫii imagistice:

  • Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) a capului poate evidenƫia prezența tumorilor glomice, a malformaƫiilor arterio-venoase, a anomaliilor vasculare, a fistulelor durale arterio-venoase, a anevrismelor carotidiene sau a neurinomului de nerv acustic;
  • Computer Tomografia (CT) capului poate aduce informaƫii despre existenƫa unui diverticul de sinus sigmoid sau a unei dehiscenţe osoase deasupra bulbului jugular;
  • Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) este folosită deocamdată experimental în diagnosticarea tinitusului. Se pare că ajută la identificarea zonelor cu activitate neuronală și de aceea se preconizează că va fi folosită ca metodă de evaluare înainte și după tratamentul tinitusului.

Tratament

Din păcate se cunosc foarte puține lucruri despre cauzele acufenelor şi acesta este și motivul pentru care nu există un tratament etiologic, cu o eficacitate de 100%, care să ducă la concluzia clară că tinitusul poate fi vindecat și pacientul să afirme că a scăpat de tinitus.

Deşi s-au încercat mai multe metode de tratament pentru ameliorarea tinitusului, fiecare dintre metode a avut o rată diferită de succes. În unele cazuri au fost total ineficiente, de aceea s-a ajuns la concluzia că tinitusul permanent este o boală cronică sau psihologică ce nu poate fi vindecată, ci doar controlată.

Dintre metodele de tratament ale acufenelor trebuie amintite:

  • Stimularea electrică a urechii interne - a fost folosită prima dată de către Volta în 1800. De atunci s-au încercat diferite variaƫii ale acestei metode ce au constat în stimulare cutanată, stimularea creierului, a promontoriilor sau folosirea unor căşti speciale. Deşi, conform studiilor, tinitusul s-a remis la 80% dintre pacienƫi, metoda are un efect tranzitoriu și practic nu este folosită.
    Dovada ineficienței ei este faptul că pacienƫii cu tinitus ce au implant cohlear şi beneficiază de stimulare electrică continuă a urechii nu au observat o remisie clară a tinitusului.
  • Biofeedback-ul este o metodă de tratament a durerii şi a tulburărilor legate de stres folosită cu succes de peste 25 de ani. Scopul ei este de a reduce nivelul de stres şi anxietate care se pare că stau la baza apariƫiei tinitusului. Pacientul este învăƫat cum să se relaxeze, pe parcursul unor şedinƫe săptămȃnale care pot dura şi cȃteva luni. Aceste ședințe sunt conduse de un psiholog și un otolog și necesită o implicare majoră din partea pacientului. Rezultatele arată că 80% dintre pacienți au obținut o ameliorare semnificativă a simptomatologiei, iar în 20% din cazuri tinitusul a dispărut complet.
  • Stimularea magnetică repetitivă transcraniană (TMS) este o metodă minim invazivă de stimulare repetitivă a creierului prin inducție electromagnetică ce traversează craniul fără să cauzeze durere la nivelul scalpului. Această metodă a fost investigată ca metodă terapeutică pentru pacienții cu depresie, schizofrenie sau accident vascular cerebral. În ceea ce privește tinitusul, s-a observat o remisie de scurtă durată, de aceea este nevoie de studii suplimentare pentru a evalua eficacitatea acestei metode pe termen lung.
  • Meloterapia utilizează o muzică cu un spectru auditiv modificat ce permite desensibilizarea acustică și adaptarea pacientului la efectele supărătoare ale tinitusului. Această metodă de tratament are o eficacitate incertă.
  • Consilierea psihologică este necesară pentru a reasigura pacientul că tinitusul nu este determinat de o tumoră cerebrală sau de o altă afecțiune gravă care-i pune viața în pericol.
  • Grupurile de suport îi ajută pe pacienții cu tinitus să nu se mai simtă singuri în fața acestei probleme și să-și poată împărtăși experiențele legate de tinitus cu ceilalți pacienți.
  • Tratamentul medicamentos al tinitusului depinde de alte afecțiuni ale pacientului. Astfel că, în cazul asocierii cu depresie, medicul psihiatru poate recomanda utilizarea de antidepresive triciclice timp de cel puțin 3-4 săptămâni, de benzodiazepine sau de anxiolitice.
    Pentru ameliorarea tinitusului idiopatic, medici specialiști ORL recomanda utilizarea pe o perioadă de 3 luni de medicamente cu efect vasodilatator la nivelul circulației urechii medii și vitamine din complexul B.
  • Aparatele auditive care maschează tinitusul au rolul de a emite constant, în urechea afectată, a unui zgomot alb care face insesizabil tinitusul. O altă modalitate de a masca acufenele pe timpul nopții constă în utilizarea unui ceas sau a unui radio pe noptieră care să emită sunete de nivel scăzut în liniștea ambientală. Este bine știut faptul că tinitusul este perceput mai intens în timpul nopții, când este liniște.
  • Reeducarea prin feedback a tinitusului este o metodă de tratament relativ nouă ce constă în utilizare unui zgomot alb sau a unui derivat de tinitus care este ales de pacient dintr-o listă. Acest zgomot este programat să fie emis permanent printr-un aparat auditiv. Concomitent, au loc ședințe de consiliere psihologică care durează o oră pe săptămână sau o oră pe lună, în funcție de severitatea tinitusului. Terapia durează 1-2 ani și rezultatele obținute diferă de la pacient la pacient în funcție de severitatea simptomului și bolile asociate.
  • Tratamentul chirurgical este indicat în cazul tumorilor glomice, a diverticulului de sinus sigmoid, a neurinomului de acustic, a malformaƫiilor arteriovenoase sau a hipoacuziei de transmisie.
  • Acupunctura este promovată ca fiind utilă în tratamentul tinitusului, dar studiile nu au demonstrat beneficiile acestei metode.

Prevenție

Pentru a preveni apariția de tinitus, trebuie avută în vedere limitarea unor factori considerați declanșatori, precum:

  • evitarea sau reducerea nivelului de zgomot (acest lucru se face fie prin renunțarea de a participa la concerte, de exemplu, fie prin folosirea unor dopuri de urechi pentru ca nivelul de sunet sa fie redus. De asemenea, și la locul de muncă, dacă nivelul sunetului este ridicat, se pot folosi căști speciale ori dopuri de urechi);
  • evitarea unor factori declanșatori ai acufenelor, precum evitarea consumului de alcool, de cafea în exces, de tutun, ori droguri;
  • menținerea sănătății cardiovasculare (un stil de viață sănătos și echilibrat și practicarea regulată a sportului);
  • reducerea stresului sau gestionarea nivelului de stres (anumite terapii de relaxarea poate duce la prevenirea apariției tinitusului).

Autor

Dr. Baciu Mădălina

Medic Primar ORL

Bibliografie

  1. Alexandru Pascu – Audiometrie Ed. Universitară „Carol Davila”, Bucureşti 2000
  2. Benson, Aaron G. “Tinnitus: Practice Essentials, Philosophy, Classification, Pathophysiology, and Quantification, Evaluation: History, Physical, and Laboratory.” Medscape.com, Medscape, 14 Mar. 2022, www.emedicine.medscape.com/

Echipa medicală - ORL și ORL pediatrie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.