Acufene

Cauzele acufenelor

Cea mai intalnita cauza ce produce senzatia de „vajaituri in urechi” consta in expunerea la sunete puternice. Difuzoarele zgomotoase, cum ar fi cele de la echipamente grele, ferastraie cu lant si arme de foc sunt surse comune de pierdere a auzului legate de zgomot. Dispozitivele portabile de muzica, cum ar fi playerele MP3 sau iPod-urile, pot cauza pierderea auzului legate de zgomot daca sunt redate tare pentru perioade lungi de timp. 

Circa 90% dintre persoanele afectate de acufene sufera de un nivel scazut al auzului din cauza zgomotului puternic. Zgomotul afecteaza celulele din urechea interna (cohlee) care trebuie sa transmita informatiile catre creier. Pe de alta parte, o singura expunere la un zgomot puternic este suficienta pentru determinarea acufenelor.

Alte conditii sau boli care duc la aparitia acufenelor sunt: 

• pierderea auzului legate de varsta. Pentru multi, pierderea auzul a debutat odata cu inaintarea in varsta, de obicei in jurul varstei de 60 ani;
• blocarea urechii. Ceara va protejeaza canalul urechii prin imprastierea murdariei si incetinirea cresterii bacteriilor. Cand se acumuleaza prea multa ceara in urechi devine prea greu de curatat, provocand pierderea auzului sau iritarea timpanului, ceea ce poate duce la acufene;
• oasele urechii se schimba. Cresterea oaselor in urechea medie (otoscleroza) va poate afecta auzul si poate provoca acufene;
• deteriorarea celulara a parului urechii interne. Firele minuscule, delicate, din urechea voastra se misca in raport cu presiunea undelor sonore. Acest lucru va fi folosit pentru a elibera semnalele electrice prin intermediul unui nerv de la ureche (nervul auditiv) la creier. Creierul tau interpreteaza aceste semnale ca sunet. Daca firele de par din urechea interioara sunt rupte, ele pot transmite impulsuri electrice aleatorii la creier, provocand acufene.

Factori de risc ai acufenelor

Oricine poate percepe senzatia de zgomot in urechi dar acesti factori va pot creste riscul de a suferi de acufene:

• expunere la zgomot puternic. Persoanele care lucreaza in medii zgomotoase - cum ar fi lucratorii din fabrica si constructori, muzicieni si soldati - sunt in mod deosebit in pericol;
• varsta. Pe masura ce imbatraniti, numarul de fibre nervoase care functioneaza in urechi scade, provocand probleme de auz asociate adesea cu acufenele;
• fumatul. Fumatorii au un risc mai mare de a dezvolta afectiunea;
• probleme cardiovasculare. Conditiile care afecteaza fluxul sanguin, cum ar fi hipertensiunea arteriala sau arterele inguste (ateroscleroza), pot creste riscul de acufene.

Complicatiile acufenelor

Acufenele poate afecta in mod semnificativ calitatea vietii. Desi afecteaza oamenii in mod diferit, daca aveti acufene, este posibil sa aveti si:

• probleme de somn;
• probleme de concentrare;
• probleme de memorie;
• anxietate si iritabilitate;
• oboseala;
• stres.

Semnele si simptomele acufenelor

Acufenele implica senzatia de a auzi sunetul atunci cand nu este prezent niciun sunet extern. Simptomele pot include aceste tipuri de zgomote fantomatice in urechile:

• tiuit;
• zumzet;
• fosnet; 
• clic;
• sasait;
• sunet zbarnaitor.

Zgomotul fantoma poate varia de la o scanteie mica la o inaltime ridicata si puteti auzi in una sau ambele urechi. In unele cazuri, sunetul poate fi atat de puternic incat poate interfera cu sunetul dvs. extern. Acufenele pot fi prezente tot timpul sau pot aparea si disparea. De retinut ca exista doua tipuri de acufene:

• acufene subiectiv(pe care il puteti auzi). Acesta este cel mai frecvent tip de acufene si poate fi cauzat de probleme ale urechii exterioara, mijlocie sau interioara. De asemenea, poate fi cauzat de probleme cu auzul (auditiv) sau cu partea creierului care interpreteaza semnalele nervoase ca sunet (cai auditive);
• acufene obiectiv. Este descoperit atunci cand medicul efectueaza un control al urechii. Acest tip rar de acufene poate fi cauzat de o problema a vaselor de sange, de starea osoasa sau de contractii musculare.

Desi asociat cu pierderea auzului, simptomul „acufene” nu determina surditatea in aceeasi masura in care nu este nici consecinta a acesteia. Exista persoane afectate de acufene care nu prezinta dificultati in ceea ce priveste auzul, din contra, sunt predispusi la sensibilitate mare fata de sunetele exterioare (hiperacuzie).

De cele mai multe ori, acufenele continua ca un disconfort chiar si dupa ce cauza este descoperita si tratata (pentru ca nu s-a descoperit inca un tratament eficient pe termen lung) si, de aceea, frecvent se apeleaza la terapie conventionala sau alternativa pentru ameliorarea semnificativa prin diminuarea sau astuparea sunetelor nedorite.

Pe langa acufene, in functie de afectiunea care le produce, mai pot aparea si alte simptome cum ar fi: 

• secretii auriculare;
• ameteala sau vertij;
• otalgie (durere la nivelul urechii);
• febra;
• cefalee;
• letargie;
• slabiciune;
• eritem (roseata);
• tumefactie (umflare);
• caldura la nivelul urechii.

Diagnosticarea acufenelor

Medicul specialist in ORL va pune diagnosticul precis pe baza unui istoric medical al pacientului, va face o consultatie si mai multe teste speciale. Medicul va verifica daca pacientul are dop cerumen, obiecte straine sau par in ureche. Este important ca pacientul sa ii spuna specialistului daca zgomotele sunt constante sau intermitente. Medicul va examina urechile, capul si gatul pentru a cauta posibilele cauze ale tinitusului. Testele includ:

• Audiologica. Ca parte a testului, veti sta intr-o camera izolata fonic, cu casti, prin care vor fi redate sunete specifice intr-o singura ureche la un moment dat. Veti indica cand puteti auzi sunetul si rezultatele dvs. sunt comparate cu rezultatele considerate normale pentru varsta dvs. Acest lucru poate ajuta la excluderea sau identificarea posibilelor cauze.
• Miscarea. Medicul dvs. va poate cere sa mutati ochii, sa va strangeti maxilarul sau sa va mutati gatul, bratele si picioarele. Daca acufenele se modifica sau se inrautateste, poate ajuta la identificarea unei tulburari care necesita tratament.
• Teste de imagistica. In functie de cauza suspecta, este posibil sa aveti nevoie de teste de imagistica, cum ar fi scanarile CT sau MRI.

Tratamentul acufenelor

Pentru a trata acufenele, medicul dumneavoastra va incerca mai intai sa identifice orice afectiune care poate fi tratata si care poate fi asociata cu simptomele dumneavoastra. Daca acufenele se datoreaza unei stari de sanatate, medicul poate lua masuri care ar putea reduce zgomotul. Daca sunetul din ureche se datoreaza acumularii de ceara, urechea trebuie curatata. In situatia in care este cauzat de o infectie a urechii, aceasta trebuie sa fie tratata cu antibiotice. 

Conditiile vasculare care stau la baza acufenelor pot necesita medicatie, interventie chirurgicala sau alt tratament. Daca luati medicamente medicul poate recomanda schimbarea dozei sau trecerea la un alt medicament.

Suprimarea zgomotului. In unele cazuri, zgomotul alb poate ajuta la suprimarea sunetului, astfel incat sa fie mai putin deranjant. Medicul dvs. va poate sugera utilizarea unui dispozitiv electronic pentru a suprima zgomotul. Dispozitivele includ:

Masini de zgomot alb. Aceste dispozitive, care produc sunete de mediu simulate, cum ar fi ploaia sau undele oceanice, sunt adesea un tratament eficient pentru tinitus. Puteti incerca o masina de zgomot alb cu difuzoare pentru perna pentru a va ajuta sa dormiti. Ventilatoarele, umidificatoarele, dezumidificatoarele si aparatele de aer conditionat din dormitor pot acoperi, de asemenea, zgomotul intern pe timp de noapte.

Ajutoare auditive. Acestea pot fi utile in special daca aveti probleme de auz, precum si acufene.

Dispozitive de mascare. Purtate in ureche si similare cu dispozitivele auditive, aceste dispozitive produc un zgomot alb continuu, de nivel scazut, care suprima simptomele de acufene.