Agnozie

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Agnozia reprezinta inabilitatea de a identifica un obiect cu ajutorul unuia sau mai multor simturi.

Agnoziile sunt rare. Ele sunt rezultatul deteliorarii (de exemplu prin infarct, tumora, traumatism) sau degenerarii arilor corticale care integreaza perceptia, memoria si identificarea.

Simptomele agnoziei

Leziunile coticale discrete pot determina diferite forme de agnozie, ce pot implica oricare simt. In mod obisnuit, este afectat doar un singur simt, abilitatea de a recunoaste obiectele prin intermediul celorlalte simturi ramanand neafectata. Exemple de acest fel sunt: inabilitatea de a recunoaste obiectele prin intermediul sunetelor cum ar fi nerecunoasterea sunetului unui telefon (agnozie auditiva), prin intermediul gustului (agnozie gustativa), a mirosului (agnozie olfactiva), a pipaitului (agnozie tactila) sau a vazului (agnozie vizuala).

Prosopgnozia este imposibilitatea recunoasterii unor figuri binecunoscute, inclusiv pe cele ale prietenilor sau identificarea in alt fel a obiectelor individuale dintr-o clasa de obiecte, in ciuda abilitatii de a recunoaste trasaturi faciale generale si caracteristici generale ale obiectelor.

Anosognosia insoteste leziuni ale lobului parietal drept. Pacientii neaga deficitul, insistand ca totul este in regula chiar si atunci cand o jumatate a corpului lor este complet paralizata. Cand le sunt aratate partile paralizate, pacientii pot nega ca le apartin.

Leziunile occipito-temporale pot determina imposibilitatea recunoasterii locurilor familiale (agnosia mediului inconjurator), tulburari vizuale sau cecitatea pentru culori (achromatopsia).

Leiunile temporale drepte pot determina inabilitatea de a interpreta sunetele auzite (agnozie auditiva) sau tulburari in perceptia muzicii (amuzie).

Diagnosticul de agnozie

Diagnosticul este clinc dar necesitand adesea teste neuropsihologice, tehnici imagistice cerebrale (CT,RMN) pentru identificarea cauzei.

Pacientii sunt rugati sa identifice obiecte obisnuite prin intermediul vederii, pipaitului sau a altui simt. Daca se suspecteaza inatentia hemicorporala sau neglijarea hemispatiului, pacientii sunt rugati sa-si identifice partile paralizate ale corpului sau obiectele situate in hemicampurile lor vizuale.

Prognosticul depinde de natura si extinderea leziunii, precum si de varsta pacientului. Nu exista tratament specific insa terapia ocupationala poate ajuta pacientii sa compenseze deficitele.

Reabilitatea cu ajutorul terapiilor logopedice si ocupationale pot fi de folos pacientilor in incercarea lor de a compensa deficitele. Recuperarea poate fi influentata de marimea si de varsta subiectului. Cel mai mare procent de recuperare are loc in primele 3 luni dar poate continua, in grade varibile, pana la un an dupa instalarea leziunii.