Alergie alimentara

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Alergia alimentara este o reactie a sistemului imunitar care apare imediat dupa ce ati consumat un anumit produs alimentar. Chiar si o cantitate mica de alimente care provoaca alergii poate declansa semne si simptome, cum ar fi probleme digestive, urticarie sau cai aeriene umflate. La unii oameni, o alergie alimentara poate provoca simptome severe sau chiar o reactie care pune viata in pericol, cunoscuta sub numele de anafilaxie.

Alimentele alergice afecteaza aproximativ 6-8% din copiii sub 3 ani si pana la 3% din adulti. Desi nu exista niciun remediu, unii copii isi depasesc alergia alimentara atunci cand imbatranesc.

Este usor sa confundati o alergie alimentara cu o reactie mult mai comuna, cunoscuta sub numele de intoleranta alimentara. Chiar daca ambele creeaza discomfort, intoleranta alimentara este o conditie mai grava care nu implica sistemul imunitar.

Cauzele alergiei alimentare

Alergia alimentara trebuie diferentiata de reactiile nonimune la alimente (de exemplu, intoleranta la lactoza, sindromul de colon iritabil, gastroenterita infectioasa) si de reactiile la aditivi alimentari (de exemplu, glutamat monosodic, metabisulfit, tartrazina), care determina majoritatea reactiilor la alimente.

Prevalenta se inscrie intre <1% si 3% si variaza in functie de zona geografica si de metodele de evaluare. Pacientii tind sa confunde intoleranta cu alergia.

Digestia impiedica aparitia alergiei alimentare la majoritatea adultilor. Aproape orice aliment sau aditiv alimentar poate fi implicat, dar cei mai cunoscuti declansatori la sugari si la copiii mici sunt: laptele, soia, oaule, arahidele si graul, iar cei mai frecventi la copiii mai mari si la adulti sunt nucile si fructele de mare.

Exista o reactivitate incrucisata intre alergenii alimentari si nealimentari, iar sensibilizarea poate aparea si nonenteral. De exemplu, pacientii cu alergii orale (de regula, prurit, eritem si edem al gurii atunci cand mananca fructe si legume) se poate sa fi fost sensibilizati dupa expunerea la polen. Copiii cu alergie la arahide este posibil sa fi fost sensibilizati de catre cremele topice care contin ulei de arahide, folosite pentru a trata iritatiile. Pacientii alergici la latex sunt adesea alergici la banana, kiwi, avocado sau la combinatii ale acestor fructe. Praful de latex din alimentele manipulate de lucratorii care poarta manusi de latex este usor confundabil cu alergia alimentara.

In general, alergia alimentara este mediata de catre IgE, celulele T sau de ambele. Alergia mediata de IgE (imunoglobuline), de exemplu urticaria, astmul, anaflaxia, este acuta la aparitie, de obicei survenind la sugari, si apare mai frecvent la persoanele cau au un istoric familial pronuntat de atopie. Alergia mediata de celulele T (de exemplu, gastroenteropatia proteinelor alimentare, boala celiaca) se manifesta gradat si este cronica.

Alergiile mediate de IgE si de celulele T (de exemplu, dermatita atopica, gastroenteropatia eozinofilica) tind sa se instaleze lent sau cronic. Gastroenteropatia eozinofilica este o boala rara care determina durere, crampe si diaree cu sange eozinofilic, infiltrate eozinofilic intestinal, enteropatia cu pierdere de proteine si un istoric de boli atopice. Rareori, alergia la laptele de vaca mediate de IgE produce hemoragie pulmonara (hemosideroza pulmonara) la sugari.

Alergia alimentara la sugari si copii

Cea mai cunoscuta manifestare la sugari este dermatita atopica singura sau cu simptome gastrointestinale (greata, varsaturi, diaree). Copii depasesc, de regula, aceste manifestari si reactioneaza mai puternic la alergeni inhalanti, cu simptome de astm si de rinita (marcaj atopic). Pe la varsta de 10 ani pacientii au rareori simptome respiratorii dupa consumul de alergeni alimentari, chiar daca testele cutanate raman pozitive. Daca dermatita atopica persista sau apare la copiii mai mari sau la adulti, evolutia ei pare independenta de alergia mediata de IgE, chiar daca pacientii atopici cu dermatita generalizata au nivele serice de IgE mult mai crescute decat ale celor care nu au dermatita.

Copiii mai mari tind sa aiba reactii mai severe (de exemplu, urticaria exploziva, angioedema, chiar anafilaxie). La unii pacienti, alimentele (mai ales graul si telina) detemina anafilaxie doar daca fac efort imediat dupa aceea. Mecanismul este necunoscut.

Factori de risc ai alergiei alimentare

Istoria familiei. Aveti risc crescut de alergii alimentare daca astmul, eczema, urticaria sau alergiile, cum ar fi febra fanului, sunt comune in familia dumneavoastra;
Alte alergii. Daca sunteti deja alergic la un singur aliment, este posibil sa aveti un risc crescut de a deveni alergic la altul. In mod similar, daca aveti alte tipuri de reactii alergice, cum ar fi febra fanului sau eczema, riscul de a avea o alergie alimentara este mai mare;
Varsta. Alergiile alimentare sunt mai frecvente la copii, in special la copii mici si sugari. Pe masura ce imbatraniti, sistemul digestiv se maturizeaza si corpul dumneavoastra este mai putin probabil sa absoarba alimente sau componente alimentare care declanseaza alergii.

Din fericire, copiii depasesc de obicei alergiile la lapte, soia, grau si oua.

Complicatiile alergiei alimentare

anafilaxia. Aceasta este o reactie alergica care pune viata in pericol;
dermatita atopica (eczema). Alergia alimentara poate provoca reactii cutanate, cum ar fi eczema.

Anafilexia este reactia alergica cea mai severa, o reactie alergica care va poate pune viata in pericol, afectand respiratia si determinad o scadere dramatica a tensiunii arteriale. De asemenea, reactia va afecta ritmul cardiac. Anafilaxia se poate declansa in cateva minute de expunerea la mancarea declansatoare. Aceasta poate fi fatala si trebuie tratata prompt cu o injectie de epinefrina (adrenalina).

Simptomele alergiei alimentare

Simptomele unei alergii alimentare pot varia de la usoare la severe. Doar pentru ca o reactie initiala provoaca putine probleme nu inseamna ca toate reactiile vor fi similare. Un aliment care a declansat doar simptome usoare prima data poate provoca simptome mai severe la un alt moment. Opt tipuri de alimente declanseaza aproximativ 90% din toate reactiile:

oua;
lapte;
arahide;
nuci;
peste;
fructe de mare;
grau;
soia.

Anumite seminte, inclusiv semintele de susan si mustar, sunt declansatori alergici alimentari obisnuiti si sunt considerati un alergen major in unele tari. Simptomele unei reactii alergice pot afecta pielea, tractul gastro-intestinal, sistemul cardiovascular si tractul respirator. Acestea se pot desfasura in unul sau mai multe dintre urmatoarele moduri:

varsaturi si/sau crampe stomacale;
urticarie;
dificultati de respiratie;
respiratie suieratoare;
tuse repetitive;
soc sau colaps circulator;
probleme de inghitire;
umflarea limbii, care afecteaza capacitatea de a vorbi sau respire;
puls slab;
culoarea palida sau albastra a pielii;
ameteala sau senzatia de lesin.

Diagnosticarea si tratamentul alergiei alimentare

Alergia alimentara severa este, de obicei, evidenta la adulti. Cand nu este si la majoritatea copiilor, diagnosticul poate fi dificil, iar boala trebuie diferentiata de problemele gastrointestinale functionale.

Daca se suspicioneaza o reactie la alimente, legatura simptomelor cu alimentele este evaluata prin teste cutanate sau testul radioalergoabsorbent IgE specific. Un test pozitiv nu dovedeste o alergie relevanta clinic, dar un test negative o exclude. Daca un test cutanat este pozitiv, acel aliment va fi eliminat din dieta. Daca simptomele se amelioreaza, pacientul este din nou expus la acel aliment (preferabil in cadrul unui test dublu-orb) pentru a se vedea daca simptomul reapare.

Testele cutanate alternative sunt eliminarea alimentelor pe care pacientul le suspicioneaza de a produce simptome si prescrierea unei diete alcatuite din alimente relative nonalergice si din care nu fac parte alergenii alimentari cunoscuti. Nu se vor consuma alte alimente sau lichide decat cele specificate. Trebuie folosite intotdeauna produse pure. Multe preparate comerciale si semipreparate contin in cantitati mari un aliment nedorit (de exemplu, painea de secara contine faina de grau) sau urme de aromatizanti sau agenti de afanare si determinarea prezentei unui anumit aliment poate fi dificila.

Daca nu survine nicio ameliorare dupa o saptamana trebuie incercata o alta dieta. Daca simptomele sunt ameliorate, se adauga un nou aliment si se consuma cantitati mari din acesta >24 ore sau pana la reaparitia simptomelor.

O alta metoda consta in testarea a mici cantitati de alimente si consumul lor in prezenta medicului, cu observarea reactiilor pacientului. Agravarea sau recrudescenta simptomelor dupa adaugarea unui nou aliment in dieta este cea mai buna dovada de alergie.

Atunci cand se evalueaza efectul in dieta al eliminarii unui aliment, clinicienii trebuie sa aiba in vedere faptul ca sensibilitatile la alimente pot disparea spontan. Desensibilizarea spontana (mai intai prin eliminarea alimentului alergenic la un moment dat, apoi prin administrarea de cantitati mici, zilnic crescute) nu s-a dovedit eficienta, ca si folosire sublinguala a picaturilor cu extract din acel aliment.

Antihistaminicele au valoare redusa, cu exceptia reactiilor acute generalizate, cu urticaria si angioedema. Cromolinul oral a fost utilizat cu un oarecare succes.

Tratamentul de lunga durata cu corticosteroizi este util in enteropatia simptomatica eozinofilica.