medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Alergie la polen

Alergie la polen

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre alergia la polen

Alergia la polen este o afecțiune des întâlnită primăvara, vară, dar și toamna. Aceasta apare în urma expunerii la particulele minuscule de polen eliberate de copaci, ierburi și buruieni. În drumul lor spre a fertiliza plantele și florile copacilor, particulele de polen ajung, adesea, în nas, ochi, urechi și gură și provoacă simptome de alergie.

Alergia la polen poate fi produsă de două tipuri de plante diferite:

  • anemofile - cum sunt o serie de ierburi, arbori, pășuni și buruieni ce se bazează pe vânt pentru a dispersa polenul lor. Acestea nu au flori viu colorate, produc polenuri în cantități mari, au suprafața ușor rugoasă, lucru care favorizează aeropurtarea. Aceste plante, prin caracteristicile lor structurale, pot induce reacții alergice la persoanele sensibilizate aflate chiar și la mare depărtare de sursă;
  • entomofile - cum sunt plantele cu flori viu colorate, la care polenizarea se poate realiza doar prin intermediul vectorilor reprezentaţi de insecte (albine) sau chiar păsări. Acestea emit polenuri cu structură și greutate moleculară mare și sunt foarte aderente, caracteristici care le determină și rolul minor față de cel al plantelor anemofile în conturarea sindromului de polinoză.

Important în rolul alergizant al polenurilor este dimensiunea granulelor de polen. Astfel, varietatea tipurilor de polen face ca și dimensiunea lor să varieze între 5 şi 20 µm însă, pentru ca acestea să poată fi aeropurtate, ele trebuie să se încadreze între 5 și 60 µm. Particulele cu dimensiuni între 15 și 50 µm se depun la nivelul căilor aeriene superioare și a conjunctivei, locuri considerate ca fiind principalele porți de intrare a alergenilor aeropurtați.

femeie tanara cu alergie la polen isi sufla nasul

Cauze

Debutul alergiei la polen are loc în funcţie de calendarul de polenizare a unor specii de arbori şi plante (anemofile), care le determină. În linii mari, calendarul polenurilor poate comporta mici deviații în funcție de tipul plantei, zona geografică, temperatură, altitudine și curenți de aer, astfel:

  • sfârșitul iernii, luna februarie și începutul primăverii, lunile martie și aprilie – sunt implicate polenul de arbori și copaci: mesteacăn, frasin, plop, salcie, arin, alun, ulm, stejar, pin, fag, cedru de munte, chiparos;
  • sezonul polenului de graminee sălbatice (apare alergia la timoftică, firuţă, păiuşul roşu, viţelarul, golomăţul, iarba câmpului şi iarba de gazon) şi al gramineelor de cultură sau cerealelor (orz, ovăz, secară, grâu, porumb), care se întinde din luna martie până în septembrie, cu exacerbări în lunile mai, iunie şi iulie;
  • a doua parte a verii și toamna - polenul de buruieni: pelinariţă, iarba pârloagelor sau floarea pustei, paracherniţă.

În ceea ce privește polenul de arbori timpurii, durata polenizării este scurtă și poate să fie limitată la câteva săptămâni și, uneori, chiar și câteva zile, însă cantitatea de polen care este eliberată este foarte mare. Apar astfel adevărați nori de polen în atmosferă, iar dimensiunile considerabile ale particulelor determină o simptomatologie preponderent rino-conjunctivală.

Polenul de graminee are o răspândire largă, acestea putând fi găsite pe marginea drumului, pe stânci, în apă, în pădure, pe peluze sau în zonele în care sunt cultivate de agricultori. Importanța lor e dublă: pe de o parte, gramineele produc o cotă importantă de reacții încrucișate, iar pe de altă parte, grăuncioarele de polen au dimensiuni foarte mici, fiind invizibile cu ochiul liber şi ajungând cu uşurință în plămân, la nivelul bronșiilor mici.

Polenurile sunt eliberate dimineața devreme, iar vârful concentrației în atmosferă este înregistrat în perioada după-amiezii, urmând ca mai apoi, odată cu lăsarea serii, concentrația de polenuri din aer să scadă. De asemenea, datorită caracteristicilor lor structurale, ele pot fi aeropurtate cu ușurință și pot atinge niveluri înalte în atmosferă. S-a constatat o incidență mai mare a alergiilor la polen la persoanele din mediul urban, unde prezența clădirilor înalte limitează circulația curenților de aer și, astfel, favorizează depunerea polenurilor.

Factori de risc

Risc mai mare de a dezvolta alergii au persoanele care:

  • au istoric familial sau personal de astm sau alte afecțiuni alergice. În ceea ce privește factorii genetici implicați în transmiterea predispoziției de a dezvolta o afecțiune alergică, riscul general ca un copil să dezvolte o boală alergică este de 10-15% dacă niciunul dintre părinți nu e alergic. Dacă un părinte este alergic, riscul se dublează, iar în situaţia în care ambii părinți sunt alergici, acest risc poate să crească până la 80%;
  • există o expunere constantă la factorii din mediu alergizanți sau iritanți, fum de țigară ori noxe.

Simptome

Alergia la polen, cel mai adesea, se manifestă ca o rinoconjunctivită, dar există un risc mare de asociere şi a astmului bronșic alergic.

În ceea ce privește rinoconjuctivita alergică, simptomele includ:

  • secreție nazală apoasă;
  • mâncărime nazală și oculară, dar poate apărea prurit și la nivelul urechilor și pe cerul gurii;
  • nas înfundat;
  • ochi roșii iritați și lăcrimare;
  • în cazuri severe, poate apărea umflarea pleoapelor (edeme palpebrale), cauzată de inflamația alergică de la nivelul ochilor și mucoasei nazale.

La unele persoane, polenul poate determina apariția astmului bronşic. Principalele manifestări ale astmului bronșic includ:

  • respirație șuierătoare;
  • senzație de constricție toracică;
  • oboseală la efort sau chiar stări de sufocare;
  • tuse cu debut în sezonul de primăvară și accentuată de mediul exterior – în timpul plimbărilor, la picnic, jogging etc.

Importantă de menționat este și cross-reactivitatea între polenuri și unele alimente cum sunt: merele, piersicile, prunele, perele, cireşele, caisele, morcovii, ţelina, cartofii, alunele, arahidele.

Acești pacienți pot suferi de o afecțiune numită sindrom oral alergic și pot asocia, odată cu consumul alimentelor mai sus menţionate, simptome de rinită alergică sau chiar reacții la nivelul mucoasei bucale:

  • umflarea buzelor;
  • mâncărimi locale.

Aceste simptome vor fi prezente chiar și iarna sau în alte perioade ale anului, în contextul consumului alimentului incriminat.

Extrem de rar, pacienții mai pot prezenta și simptome ale alergiei la polen ca mâncărimea ochilor sau a feței, inflamație care variază ca și gravitate, respirație și înghițire dificilă, durere abdominală, crampe, vărsături, diaree, confuzie mentală sau amețeli, erupții cutanate, hipotensiune arterială, manifestări ce pot contura tabloul unui șoc anafilactic declanșat de inhalarea de alergene respiratorii precum polenul.

Unii pacienți pot prezenta și erupții cutanate de tip urticarie: pete roșii, pruriginoase, care, uneori, pot îmbrăca aspect de veziculă (bulă cu secreție apoasă), debutate în urma contactului cu polenul și care apar, preponderent, la nivelul pielii neacoperite de îmbrăcăminte. Cei care lucrează în grădină pot suferi de această afecțiune care se numește urticarie de contact la polen sau pot suferi de reacții de tip eczematiform (fitodermatoze și fitofotodermatoze), caz în care erupția este uscată, rugoasă și pruriginoasă, dar este strict localizată la nivelul unde pielea intră în contact cu plantele incriminate.

test prick pentru diagnosticarea alergiei la polen

Diagnosticare

Diagnosticarea implică, în primul rând, efectuarea unei anamneze, discuția inițială dintre medicul alergolog și pacient care, din punct de vedere medical, ocupă un loc central. Anamneza trebuie să fie amănunțită și trebuie să țină cont de calendarul simptomelor, identificarea plantelor și copacilor care cresc în zonă dar și de antecedentele familiale și personale în ceea ce privește bolile atopice și non-atopice.

După obținerea datelor legate de simptome și istoricul familial al pacientului, urmează efectuarea testelor de alergie pentru confirmare. Medicul alergolog are acces la o baterie de investigații in vivo, care este reprezentată de testele cutanate prick la aeroalergeni sau in vitro, prin dozări sangvine ale imunglobulinelor E specifice la factori de mediu. Relevanța rezultatelor testului pot fi apoi interpretate și coroborate cu istoricul pacientului.

Tratament

Pentru un management corect al alergiilor trebuie identificat factorul responsabil de producerea lor. Odată descoperit alergenul, medicul alergolog va prescrie un tratament optim pentru fiecare pacient în parte.

În cazuri selecționate, medicul specialist poate recomanda inițierea unui tratament potențial curativ pentru alergia la polen, numit imunoterapie specifică cu extracte alergenice (de asemenea, cunoscută sub numele de „desensibilizare"). Imunoterapia are drept scop creşterea toleranţei imunologice faţă de anumite polenuri. Tratamentul este recomandat a fi efectuat pe o perioadă de 3 - 5 ani și constă fie în injectarea repetată de doze mici, standardizate, de extracte conținând alergeni, fie prin administrarea sublinguală de tablete sau picături.
În ceea ce priveşte administrarea terapiilor medicamentoase, în funcție de simptomele prezente, medicul alergolog curant poate să recomande antihistaminice orale/intranazale, corticosteroizi intranazali/inhalatori sau antihistaminice locale. De preferat ar fi ca, în cazul în care există alergii sezoniere, aceste terapii să fie administrate cu două săptămâni înainte de debutul sezonului de polen, înaintea instalării inflamației alergice localizate la nivelul mucoasei nazale și a căilor aeriene.


Complicații

Secundar rinitei alergice, pot apărea complicații cum sunt sinuzitele, manifestate prin dureri ale frunții, dureri în spatele ochilor ori senzație de presiune oculară.

Alergia la polen se mai poate complica și odată cu debutul sau agravarea astmului bronşic și, în cazuri rare, cu apariția anafilaxiei.

Prevenție

Măsurile de profilaxie au un rol important în reducerea expunerii la alergenele aeropurtate. Aceste măsuri pot controla, într-o oarecare măsură, cantitatea de alergen la care este expus pacientul.

Sfaturi de urmat pentru pacienții alergici la polen:

  • verificați cantitatea meteorologică de polen înainte de a planifica activități în aer liber;
  • purtați ochelari de soare mari, care pot preveni pătrunderea și depunerea granulelor de polen la nivelul pleoapelor și conjunctivei oculare. De asemenea, purtați ochelari când mergeţi pe bicicletă;
  • trebuie limitate activitățile în aer liber până la ora 12:00 deoarece plantele polenizează în orele matinale. De asemenea, trebuie să ținem cont că cele mai ridicate niveluri de polen sunt, de obicei, înregistrate în zilele calde, uscate și cu vânt, iar cele mai mici în zilele fără vânt, umede și înnorate;
  • păstrați ferestrele închise atât în mașină cât și în casă şi aerisiți locuinţa seara, nu dimineața, în această perioadă, astfel, nu va pătrunde o cantitate mare de polen în locuință;
  • spălați-vă des părul; părul este un magnet de polen, iar polenul din păr, în cursul nopții, se va atașa de pernă, provocând, astfel, alergii pe timp de noapte;
  • spălați lenjeria de pat la temperaturi înalte;
  • nu lăsați hainele să se usuce sau la aerisit afară în perioada cu sezonul de polen incriminat; ele vor fi acoperite cu polen;
  • folosiți un filtru HEPA, filtru de aer de particule de înaltă eficiență, care va reduce cantitatea de alergeni din aer în mediul dumneavoastră de interior;
  • lăsați-vă pantofii la ușă;
  • după o plimbare în parc cu animalul de companie, înainte de a îi permite accesul înapoi în casă, se vor spăla labele și blana acestuia cu șervețele umede;
  • folosiţi soluție salină nazală. Aceasta poate spăla polenul inhalat deja, dându-i mai puțin timp pentru a irita cavitatea nazală;
  • atenție la consumul de fructe și legume care pot da cross-reactivitate şi, astfel, pot agrava simptomatologia prezentă.

Autor

Dr. Mara Alina Elena

Medic Specialist Alergologie

Bibliografie

  1. Alvaro‐Lozano, Montserrat, et al. “Allergen Immunotherapy in Children User’s Guide.” Pediatric Allergy and Immunology, vol. 31, no. S25, May 2020, pp. 1–101, doi:https://doi.org/10.1111/pai.13189
  2. Pfaar, Oliver, et al. “Pollen Season Is Reflected on Symptom Load for Grass and Birch Pollen‐Induced Allergic Rhinitis in Different Geographic Areas—an EAACI Task Force Report.” Allergy, vol. 75, no. 5, Mar. 2020, pp. 1099–106, doi:https://doi.org/10.1111/all.14111
  3. Fernandez, James. “Year-Round Allergies.” MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 6 Oct. 2022, www.msdmanuals.com
  4. “Allergic Rhinitis (Hay Fever): Symptoms, Diagnosis & Treatment.” Cleveland Clinic, 2020, https://my.clevelandclinic.org
  5. “Pollen Allergy | Allergy & Asthma Network.” Allergy & Asthma Network, 28 Oct. 2022,https://allergyasthmanetwork.org

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.