Despre anizocorie
Pupila reprezintă deschiderea centrală circulară a diafragmului irian, ce dozează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi, protejând retina. În mod normal, ea are forma rotundă și este situată ușor excentric nazal.
Dimensiunea normală a pupilei implică un diametru de 2-4 mm. Pupila este mai mică la nou-născut, hipermetrop și vârstnic și este mai mare la femei, miopi și persoane cu iris deschis la culoare.
Pupila își modifică dimensiunea și poate fi midriatică (mare) sau miotică (mică), în funcție de factorii de mediu sau diverse afecțiuni medicale.
Factori ce influențează dimensiunea pupilei sunt:
- factori legați de funcția vizuală ce dirijează reflexul pupilomotor direct și consensual, reacția pupilară la vederea de aproape, reacția sinchinetică la constricția orbicularului și reacția pupilară la privirea laterală;
- factori legați de activitatea centrilor cerebrospinali care explică: reflexele senzitivo-motorii, reflexele senzorio-motorii, reflexele psiho-motorii;
- factori umorali colinergici.
Anizocoria reprezintă o diferență mai mare de 0.3 mm între cele două pupile și poate fi patologică sau nu. Deci, această afecțiune presupune că pacientul are o pupilă mai mare și una mai mică.
Anizocoria este considerată fiziologică doar când reflexele pupilare sunt normale, diferența este constantă atât la lumină cât și la întuneric și, în formele familiale și sporadice, este prezentă de la naștere.
Cauze
Există multiple cauze ale anizocoriei care pot fi fiziologice, oculare sau legate de sistemul nervos central.
Cauzele fiziologice includ:
- familială;
- sporadică;
- anizometropiile (diferențe de dioptrii între cei doi ochi): o pupilă mai mare apare de obicei la ochiul miop;
- reacția Tournay: la privirea extremă în lateral, pupila ochiului aflat în abducție este mai mare, iar pupila ochiului aflat în aducție este mai mică;
- iluminarea laterală a unui ochi determină micșorarea pupilei.
Afecțiuni oftalmologice care se manifestă prin apariția anizocoriei:
- afectarea retinei și a nervului optic (obstrucție de venă sau arteră centrală retiniană, neuropatii ischemice);
- amauroza unilaterală;
- ambliopia;
- contuziile oculare (aniridia, midriază, mioză posttraumatică);
- corneene (eroziuni, keratite);
- glaucom cu unghi închis;
- iriene: iridociclite cu formare de sinechii, atrofii iriene, mioză spastică, etc.
Afecțiuni ale sistemului nervos central:
- anevrisme;
- accident vascular cerebral;
- diabet zaharat necontrolat;
- traumatisme craniene;
- boala Parkinson;
- encefalite;
- tumori cerebrale;
- lezarea nervului III;
- migrena, inclusiv nevralgia trigeminală;
- pupila hemianoptică Wernicke;
- Sdr Argyll Robertson și Pupila Adie;
- Sdr Claude Bernard Horner;
- Tabes dorsal, siringomielia;
- cauze toxice.
Factori de risc
În ceea ce privește factorii de risc ai anizocoriei, se menționează:
- contaminarea cu substanțe midriatice la locul de muncă;
- diabet zaharat necontrolat, care duce la paralizia nervului III;
- activități care predispun la traumatisme cerebrale;
- extracția nou-născutului cu forcepsul este factorul de risc de apariție a anizocoriei la bebeluși.
Simptome
În funcție de etiologie, pacienții pot prezenta atât simptome locale oftalmologice cât și simptome sistemice.
Atunci când facem referire la simptomele locale oftalmologice, pacienții cu anizocorie sunt asimptomatici atunci când anizocoria este fiziologică. În situația în care există o afecțiune cauzatoare, pacientul prezintă vedere încețoșată și probleme de focalizare. De asemenea, ochiul cu pupila mai mare este sensibil la lumină (fotofobie).
Formațiunile cerebrale tumorale sau anevrismele pot da dureri de cap puternice, greață, vărsături, vederea dublă, strabism sau căderea pleoapelor (ptoza palpebrală).
Diagnosticare
Diagnosticarea anizometropiei se realizează de medicul oftalmolog în urma unui examen neuro-oftalmologic minuțios. În cazul în care se suspicionează o etiologie ce implică sistemul nervos central este necesară o evaluare la medicul neurolog.
Inițial, se măsoară diametru pupilei care trebuie să fie între 2-4 mm. Se examinează dimensiunea pupilelor atât în lumină cât și în întuneric. Atunci când anizocoria este mai mare în lumină, pupila anormală este cea cu diametrul mai mare, iar când anizocoria este mai accentuată în întuneric, pupila anormală este cea cu diametrul mai mic.
Următorul pas presupune examinarea reflexului fotomotor direct și consensual, precum și reacția pupilară la ochiul iluminat (reflex fotomotor direct).
Atunci când cauza anizocoriei este de natură neurologică, se recomandă realizarea investigațiilor imagistice - CT sau IRM, angio IRM sau angio CT cerebral, orbită, coloana cervicală, torace superior.
Este obligatorie măsurarea tensiunii oculare pentru excluderea unui glaucom cu unghi închis.
Tratament
Tratamentul anizocoriei se adresează factorului cauzator.
Anizocoria fiziologică nu necesită tratament.
Atunci când cauza este o creștere a tensiunii oculare, se recomandă tratament antiglaucomatos.
Cauzele infecțioase se tratează cu antibiotic, antiviral și antiinflamator.
Cauzele ischemice necesită tratament cu vasodilatatoare.
Atunci când cauza este o formațiune cerebrală, managementul cazului va fi realizat de medicul neurochirurg.
Complicații
Este puțin probabil ca anizocoria în sine să provoace complicații semnificative, deși unele există.
O pupilă mai mare poate provoca sensibilitate la lumină și aberații vizuale. O pupilă mai mică poate provoca dificultăți de vizualizare a fundului de ochi în timpul examenului posterior sau dificultăți în operația de cataractă.
Trebuie reținut că principala complicație a anizocoriei nu este diferența de mărime a pupilei, ci complicațiile afecțiunii cauzatoare.
Prevenție
Deoarece anizocoria poate fi cauzată de multiple afecțiuni, nu există o modalitate sigură de a o preveni. Este important să realizăm consultații oftalmologice în mod regulat și să ne menținem o stare a sănătății generale de sănătate cât mai bună.
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
