Anisocorie

Anisocoria fiziologica: Aproximativ 20% dintre persoanele normale au o mica diferenta in dimensiunea pupilelor, cunoscuta sub numele de anisocoria fiziologica. In aceasta conditie, diferenta dintre pupile este de obicei mai mica de 1 mm. 

Sindromul Horner

Anisocoria mecanica: Ocazional, traumatismele anterioare, interventiile chirurgicale ale ochilor sau inflamatia (uveita, glaucomul inchiderii unghiului) pot duce la aderente intre iris si lentila.

Pupila tonica Adie: pupila tonica este, de obicei, o entitate izolata, benigna, prezenta la femei tinere. Aceasta poate fi asociata cu pierderea reflexului tendonului adanc (sindromul Adie). Toxicul tonic este caracterizat prin dilatarea intarziata a irisului, in special dupa stimulul apropiat, constrictia irisului segmentat si sensibilitatea pupilei la o solutie slaba de pilocarpina.

Paralizia nervului oculomotor: Ischemia, anevrismul intracranian, bolile demielinizante (de exemplu, scleroza multipla), traumatismele capului si tumorile cerebrale sunt cele mai frecvente cauze ale paraliziei nervului oculomotor la adulti. In leziunile ischemice ale nervului oculomotor functia pupilara este de obicei redusa, in timp ce in leziunile compresive se implica elevul.

Agentii farmacologici cu proprietati anticolinergice sau simpatomimetice vor determina anisocoria, in special daca sunt instilate la un singur ochi. Cateva exemple de agenti farmacologici care pot afecta elevii includ pilocarpina, cocaina, tropicamida, MDMA, dextrometorfanul si ergolinele .

Migrenele.

Pupila tonica Adie se caracterizeaza prin:

• midriaza neregulata:
• fotofobie:
• reactie minima la lumina si tonica la convergenta. 

Specifica este hipersensibilitatea la pilocarpina diluata. Adesea, afectiunea este idiopatica, dar poate aparea si dupa traumatisme, interventii chirurgicale orbitare, in infectia cu herpes zoster. 

Paralizia de nerv oculomotor (III) se asociaza cu ptoza si paralizii ale muschilor extraoculari. Atunci cand este insotita de afectarea pupilei (midriaza fixa), cauzele paraliziei pot fi: anevrisme ale arterei comunicante posterioare, tumori, traumatisme cerebrale, leziuni ale sinusului cavernos, boli orbitare. 

Paralizia de N. III fara afectarea pupilei se intalneste in boli ischemice microvasculare (diabet, hipertensiune).

Diagnosticarea anisocoriei

Atunci cand este descoperita, prezenta anizocoriei implica obligatoriu controlul oftalmologic. Se examineaza dimensiunea pupilelor in lumina, in intuneric, se apreciaza forma acestora. Anizocoria mai mare in lumina sugereaza ca pupila anormala este cea cu diametrul mai mare. Anizocoria mai accentuata in intuneric sugereaza ca pupila anormala este cea cu diametrul mai mic. 

Controlul oftalmologic se completeaza obligatoriu cu examen neurologic, insotit de radioimagistica RMN cerebral, coloana cervicala, orbita, gat, torace superior - pentru tumori, metastaze. Angiografia cerebrala poate diagnostica un anevrism cerebral, o disectie carotidiana. Examinarea clinica si paraclinica completa pot depista hipertensiune arteriala, diabet, semne de infectie (sifilis). 

Tratamentul anisocoriei

Tratamentul anizocoriei nu este intotdeauna usor de realizat, el adresandu-se cauzei care a produs afectiunea. Se trateaza, de asemenea, celelalte simptome care insotesc anizocoria (ptoza, strabismul). 

Rolul oftalmologului in depistarea si tratarea anizocoriei este important, dar nu singular. Este obligatorie conlucrarea acestuia cu alte specialitati medicale si chirurgicale pentru a diagnostica si trata corect aceasta afectiune.