Despre anosmie
Anosmia este pierderea (cantitativă) completă a mirosului: poate fi de cauză rinologică (obstrucție nazală), neurologică (când epiteliul senzorial sau conducerea nervoasă sunt lezate), congenitală (simptom al unei afecțiuni genetice - sindromul Klinefelter, sindromul Kallmann - este cazul copiilor care se nasc fără un miros) sau dobândită.
Anosmia poate fi asociată cu următoarele afecțiuni:
- infecții respiratorii sau bacteriene;
- alergii (febra fânului, rinită alergică);
- sinuzită;
- polipoză nazală;
- tumori benigne sau marigne;
- leziuni la nivelul creierului sau nervilor.
În comparație cu alte mamifere, oamenii au un miros mai puțin dezvoltat. Științific este dovedit faptul că mirosul este mai bine dezvoltat între 30-60 de ani, iar femeile identifică mirosurile mai bine decât bărbații.
Pentru majoritatea oamenilor, anosmia este o afecțiune temporară, provocată de un guturai sau o posibilă alergie . Uneori însă, în cazurile mai grave, anosmia poate fi permanentă. În aceste condiții, lucrurile pot fi destul de grave, pentru că gustul mâncării este diferit, pacientul nu mai detectează mirosuri, cum ar fi o scurgere de gaz sau fumul în cazul unui incendiu.
De asemenea, pierderea mirosului în cazul persoanelor în vârstă poate persista. Este important de știut că anosmia poate fi și un simptom al unei afecțiuni mai grave, iar orice problemă legată de pierderea mirosului trebuie investigată medical pentru a se descoperi cauza.
Cauze
Simțul olfactiv al unei persoane este determinat de anumite procese. Mai intâi, o moleculă eliberată dintr-o substanță (cum ar fi parfumul dintr-o floare) trebuie să stimuleze celulele nervoase speciale (numite celule olfactive) aflate la nivelul nasului. Aceste celule nervoase transmit apoi informații creierului, unde se identifică mirosul specific. Orice lucru care interferează cu aceste procese, cum ar fi congestia nazală, blocarea nazală sau deteriorarea celulelor nervoase în sine, poate duce la pierderea simțului.
Capacitatea de a mirosi influențează și capacitatea noastră de a simți gusturile. Fără simțul mirosului, gusturile noastre pot detecta doar câteva arome și acest lucru poate afecta calitatea vieții.
Anosmia survine când tumefacția intranazală sau un alt tip de obstrucție împiedică mirosurile să ajungă în zona olfactivă. Când neuroepiteliul olfactiv este distrus (cum se întamplă în infecțiile virale, în rinita atrofică sau în rinita cronică din cadrul bolilor granulomatoase și tumori) sau când nervii olfactivi, bulbii, tracturile sau conexiunile centrale sunt distruse (de exemplu în traumatisme cerebrale, chirurgie intracraniană, infecție sau tumori) apare această problemă.
Traumatismul cranian este o cauză majoră de anosmie iar, în mod frecvent, infecțiile virale dar și unele boli neurologice ale bătrâneții, cum sunt boala Alzheimer și boala Parkinson, afectează mirosul .
Alte cauze ale anosmiei pot fi:
- congestia nazală de la o infecție, alergie, sinusuri sau calitatea aerului;
- polipi nazali;
- expunerea la substanțe chimice toxice, cum ar fi pesticide sau solvenți;
- anumite medicamente, inclusiv antibiotice, antidepresive, medicamente antiinflamatorii, medicamente pentru boli cardio-vasculare;
- abuzul de cocaină;
- vârsta: simțul mirosului se pierde pe măsură ce înaintăm în vârstă, mai ales după vârsta de 60 de ani;
- tratamentul radiologic al cancerelor de la nivelul capului și gâtului.
Factori de risc
Pasajul nazal are receptori care transportă informații de la nervii din nas în creier. Orice leziune a acestor nervi poate duce la un miros alterat sau la o pierdere completă a acestuia.
Unii factori pot duce la un risc mai mare de a dezvolta anomie:
- vârsta înaintată;
- dezechilibre hormonale;
- medicamente precum antibioticele (recomandate în tratarea unor boli infecțioase) și medicamentele pentru hipertensiune arterială;
- expunerea la substanțe chimice;
- tratamente medicale, precum radiațiile și chimioterapia;
- abuzul de alcool;
- fumatul.
Simptome
Semnul evident al anosmiei este pierderea mirosului, iar persoanele cu anosmie observă o schimbare în modul în care miros lucrurile. De exemplu, lucrurile familiare încep să fie lipsite de miros.
Alte simptome ce pot apărea alături de anosmie sunt:
- tuse;
- febră;
- cefalee;
- congestie nazală;
- strănut;
- deformarea nasului sau a căilor respiratorii (probleme funcționale respiratorii la copii și tumori, de exemplu);
- dificultăți de respirație;
- durere;
- rinoree (secreții nazale de consistență și culoare diferite);
- epistaxis (sângerare nazală);
- edem.
Diagnosticare
Gradul de afectare a mirosului se testează cu ajutorul unei substanțe chimice, dar într-o cantitate foarte mică. Pacientul o poate detecta și recunoaște sau nu. De asemenea, pacientul poate fi solicitat să compare mirosurile sau intensitatea acestora. Există un test de tipul „răzuiește și miroase” la care se poate apela în cazul pacienților cu tulburări de miros cărora trebuie să li se stabilească diagnosticul.
Tratament
Tratamentul rinitelor și sinuzitelor alergice sau bacteriene, îndepărtarea polipilor nazali și a tumorilor benigne pot restabili simțul olfactiv. Afecțiunile care produc distrugerea neuroepiteliului olfactiv sau a căilor centrale de conducere nu au un tratament eficient, deși recuperări spontane pot apărea ca urmare a regenerării neuroepiteliului olfactiv și a căilor centrale de conducere.
Nu există însă un tratament pentru vindecarea completă a anosmiei. Pacienții pot găsi însă agenți de aromatizare pentru a simți gustul alimentelor. Alarmele de fum, necesare în toate locuințele, sunt chiar mai importante pentru pacienții cu anosmie.
De asemenea, pacienții trebuie avertizați cu privire la consumul de alimente depozitate și la utilizarea gazelor naturale pentru gătit sau încălzire deoarece au dificultăți în detectarea alterării alimentelor sau a scurgerilor de gaze.
Alte strategii de tratament pentru anosmie pot include:
- medicamente precum antihistaminice și steroizi;
- un decongestionant nazal;
- în cazul în care pacientul are polipi, se recomandă eliminarea acestora pe cale chirurgicală;
- acupunctura.
Complicații
Complicațile pe care anosmia le determină sunt:
- incapacitatea de a gusta alimente: poate determina persoana afectată să consume alimente alterate;
- risc crescut de a fi prins într-un incendiu pentru că persoana afectată nu este capabilă să detecteze mirosul de fum;
- pierderea capacității de a mirosi substanțele chimice;
- tulburări de dispoziție care pot duce la depresie.
Întrebări frecvente
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
