Call Center
(021) 9646
Suni din străinătate?
+4021 408 4000
(021) 408 4000
Laboratoare și puncte de recoltare MedLife
Descoperă locațiile MedLife în care poți efectua o gamă extinsă de analize medicale.
Preț analize
Rezultate analize online
Glosar analize medicale
Glosar afecțiuni medicale
Indicații recoltare
Laboratoare MedLife
Puncte de recoltare MedLife
Imagistică MedLife
Alege MedLife pentru investigații de imagistică cu metode avansate de diagnostic.
RMN
Tomografie computerizată
Ecografie
Endoscopie
Mamografie
Osteodensitometrie (DEXA)
Radiologie
Colonoscopie
Pregătire pentru investigații
Monitorizare CT post COVID-19
Radioterapie
Abonamente MedLife
Ai grijă de sănătatea ta și a celor dragi cu abonamentele de sănătate MedLife.
Abonamente corporate
Abonamente IMM
Abonamente individuale de sănătate
Despre MedLife
Istoria și evoluţia MedLife
Descoperă povestea celui mai mare operator privat de servicii medicale din România.
Centru de cercetare MedLife
Descoperă proiectele centrului de cercetare MedLife creat pentru nevoi și soluții autohtone.
RoMâine
RoMâine îl facem azi, construind o țară mai bună cu Grijă, Respect, Empatie, Încredere și Speranță.
Corporate Social Resposability (C.S.R)
Descoperă strategia de sustenabilitate MedLife.
Newsroom
Citește comunicatele de presă și ultimele știri MedLife și descarcă kitul de presă.
Alte denumiri: Astmul bronșic
Descoperă informații utile despre astm: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.
Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.
Astmul bronșic este o boală a bronhiilor care se manifestă cu dificultăți de respirație sau/ și tuse ce apar în episoade (crize sau exacerbări) între care starea pacientului poate fi completă normală. Poate afecta oameni de toate vârstele, deseori debutând în copilărie, dar se poate manifesta pentru prima dată și la adulți, chiar și după vârsta de 60 de ani.
În prezent, nu există tratament care să vindece astmul, dar există tratamente care ajută la menținerea simptomelor sub control, astfel încât pacientul să aibă o viață normală.
Astmul se poate declanșa la orice vârstă, dar totuși mai frecvent în copilărie și în familii în care există persoane cu această boală. Astfel, la persoanele susceptibile, în anumite condiții, ca urmare a contactului cu un factor declanșator, peretele bronhiei se inflamează brusc, adică se acumulează celule și lichid (hiperemie și edem). Rezultatul este că peretele se îngroașă, iar lumenul bronhiei se îngustează (obstrucția bronhiei), astfel că pacientul respiră cu dificultate și se poate auzi un șuierat/ fluierat la fiecare respirație (wheezing). În plus, mușchii care „învelesc” exteriorul bronhiilor se pot contracta, crescând gradul de îngustare a bronhiilor astfel încât aerul ajunge cu dificultate la alveole dar, în același timp, se și elimină cu greutate, pacientul având probleme mai ales în expir.
În același timp, ca urmare tot a îngustării bronhiilor, mucusul se elimină cu dificultate și poate deveni mai consistent, producând o tuse chinuitoare, uneori chiar epuizantă, deoarece pacientul are senzația că trebuie să expectoreze. De cele mai multe ori, simptomele se agravează în cursul nopții când, în mod natural, există un grad de îngustare a bronhiilor.
Spontan sau ca urmare a îndepărtării factorului declanșator sau/ și a administrării tratamentului, inflamația se reduce, musculatura peri-bronșică se relaxează iar simptomele se reduc sau chiar pot dispărea până la următorul contact cu factorul declanșator. Această evoluție ondulantă este deseori cauza principală a întârzierii stabilirii diagnosticului, a întreruperii tratamentului, dar și agravării bolii.
Astmul este o boală multifactorială, adică nu are o singură cauză. De cele mai multe ori, o persoană care are unul sau mai mulți factori de risc pentru inițierea astmului prezintă simptome astmatice în prezența unui factor declanșator („trigger”) ca urmare a inflamației mucoasei bronșice și contracției musculaturii peri-bronșice.
Studii numeroase arată că există anumite modificări genetice care favorizează declanșarea astmului, astfel explicându-se existența bolii la mai mulți membri ai unei familii. Absența rudelor cu astm nu exclude însă diagnosticul unui pacient, deoarece este posibil ca unii membri ai familiei să nu fi fost diagnosticați sau să nu fi avut încă simptome specifice deoarece nu au venit în contact cu factorul declanșator.
Astmul se manifestă mai ales în rândul copiilor, mai mult la băieți decât la fete. În cazul tinerilor și adulților, sunt mai multe femei diagnosticate cu astm decât bărbați.
Infecțiile respiratorii repetate în copilărie sau inhalarea cronică de substanțe toxice (poluare atmosferică intensă, fumat pasiv al copilului sau fumatul activ de țigări obișnuite ori electronice în adolescență), obezitatea sau existența unor alergii, sunt factori care cresc riscul de declanșare a astmului pe tot parcursul vieții.
La persoanele susceptibile, cei mai frecvenți factori care pot declanșa o criză/ exacerbare de astm sunt:
Expunerea la un alergen inhalator (astm alergic)
Cele mai frecvente surse de alergeni care pot declanșa astmul sunt:
Infecțiile respiratorii (astm infecțios)
Orice infecție a căilor respiratorii, inclusiv banala răceală ori gripa, poate declanșa o exacerbare a astmului. De cele mai multe ori, pacientul constată că tusea ori respirația șuierătoare persistă după ce celelalte simptome ale infecției s-au remis, în ciuda tratamentelor administrate (inclusiv cure repetate de antibiotic).
Expunerea la un factor iritativ pentru căile respiratorii
Fumul de țigară (inclusiv de țigară electronică) este frecvent un factor de declanșare și de agravare a astmului, indiferent că pacientul astmatic fumează activ, pasiv sau la mâna a treia (copiii care inhalează particulele de fum de pe hainele ori părul adulților fumători). După introducerea interdicției de a fuma în spațiile publice închise, în multe țări, inclusiv în România, a scăzut numărul prezentărilor la camera de gardă sau la medicul pneumolog pediatru a copiilor în criză de astm.
Vaporii toxici proveniți din vopseluri, solvenți, mobilă nouă din PAL (formaldehida) ori perne din spumă cu memorie (izocianați, cetone) pot declanșa crize astmatice la persoanele susceptibile.
Parfumurile sau produsele de curățenie cu miros puternic pot declanșa, uneori, o criză de astm, chiar la persoane care nu sunt alergice.
Expunerea la temperatură scăzută poate iniția o exacerbare astmatică, mai ales atunci când se asociază și cu o infecție virală a căilor aeriene superioare (rinită/ rino-sinuzită acută).
Anumite medicamente
În special la persoanele în vârstă, cu mai multe boli cronice, criza de astm poate fi declanșată de adăugarea anumitor medicamente, cum ar fi betablocante neselective recomandate pentru tratarea bolilor cardiace ori glaucomului (picături oculare).
Aspirina și alte anti-inflamatoare nesteroidiene sunt responsabile de declanșarea astmului la aspirină, o formă particulară de astm care beneficiază de un tratament specific.
Efortul fizic
Persoanele cu astm pot avea probleme respiratorii atunci când fac efort fizic în două situații:
Stres, emoții puternice
Există persoane care, la aflarea unei vești cu impact emoțional foarte puternic, pot face o criză astmatică, acesta putând fi chiar momentul de debut al astmului.
Substanțe inhalatorii de la locul de muncă (astm ocupațional)
Domeniile cu cel mai mare risc de declanșare a astmului ocupațional/ profesional la persoane susceptibile sunt: coafură/ cosmetică, brutărie/ morărit, agricol și veterinar, industrie chimică, prelucrare textile/ blănuri, tâmplărie/ dulgherie, farmaceutic etc.
Dacă simptomele astmatice au debutat la locul de muncă, este vorba de „astm provocat de locul de muncă” și are, de obicei, evoluție favorabilă după schimbarea mediului de lucru. Dacă, însă, persoana era cunoscută cu astm bronşic, iar crizele sunt declanşate de factori de muncă, vorbim despre „astm exacerbat de locul de muncă”.
Simptomele astmului diferă de la o persoană la alta, iar intensitatea lor variază de la un episod acut la altul. În cazurile ușoare, crizele pot apărea în timpul exercițiilor fizice. În cazurile grave, simptomele pot fi resimțite tot timpul.
Cele mai frecvente simptome ale astmului sunt:
Deși afecțiunea nu se manifestă la fel la toți pacienții, simptomele de mai sus au câteva particularități în cazul astmului:
Astmul se poate asocia cu alte afecțiuni concomitente, care se manifestă cu simptome asemănătoare, ceea ce întârzie prezentarea la medicul pneumolog și stabilirea diagnosticului, cele mai frecvente fiind:
- refluxul gastro-esofagian: tusea uscată este un simptom comun. În plus, tusea astmaticului poate declanșa sau agrava refluxul care, la rândul său, poate să accentueze tusea;
- rinita cronică (mai ales cea alergică): tusea și senzația de respirație insuficientă pot fi prezente în ambele afecțiuni, mai ales când rinita și astmul au un factor declanșator comun (expunerea la un alergen);
- insuficiența cardiacă: oboseala la efort şi tusea uscată sunt simptome comune. În plus, unele medicamente indicate pentru bolile cardio-vasculare pot declanșa episoade de tuse.
Semnele care indică o criză gravă de astm, când trebuie apelat la serviciile medicale de urgență, sunt:
Diagnosticul astmului este stabilit în urma consultului medical și a spirometriei cu test bronhodilatator. Alte investigații pot fi necesare pentru a preciza tipul astmului (de ex. testarea alergologică pentru a diagnostica un astm alergic) sau a exclude alte afecțiuni (de ex. radiografia pulmonară pentru a exclude o pneumonie etc). Consulturile interdisciplinare pot fi necesare pentru a identifica eventuale boli asociate (de ex. consult alergologic, ORL, cardiologic etc) sau complicații (de ex. consult gastro-enterologic sau consiliere psihologică).
Consultul medicului are în vedere obținerea cu precădere a următoarelor informații:
Spirometria este cel mai simplu test care evaluează funcția respiratorie, prin măsurarea fluxurilor de aer care intră și ies din plămâni. Ea presupune ca bolnavul să sufle printr-o piesă bucală de unică folosință într-un anumit mod (explicat de medicul sau asistenta care efectuează testul), astfel măsurându-se debitul și volumul de aer expirat. Testul durează câteva minute, în funcție de capacitatea pacientului de a executa corect manevrele. În cazul în care medicul consideră că ar putea fi vorba de astm, va efectua testul la bronhodilatator, care presupune administrarea unui medicament inhalator cu efect bronhodilatator rapid și efectuarea unui nou test după cel puțin 10 minute.
Diagnosticul astmului este standardizat și presupune existența contextului clinic (simptome, semne, istoric sugestive pentru astm) și confirmarea spirometrică (cu test la bronhodilatator). Cu toate acestea, stabilirea diagnosticului nu este întotdeauna facilă atât din cauza suprapunerii altor boli sau condiții (de ex. la fumători), cât și a incertitudinii simptomelor acuzate de pacient, motiv pentru care pot fi necesare teste și consulturi interdisciplinare suplimentare.
„Astmul nu se vindecă dar se tratează”, este fraza care exprimă cel mai corect evoluția astmului și rolul tratamentului.
Din cauza determinismului genetic, astmul este o boală cronică, adică nu se vindecă, dar acest lucru nu înseamnă că pacientul are simptome tot timpul, toată viața. Astmul se tratează adică există soluții terapeutice pentru controlul simptomelor, astfel încât pacientul să poată avea viața pe care și-o dorește, fără simptome sau, în cel mai rău caz, cu simptome minime.
Măsuri referitoare la stilul de viață
În plus, sunt utile măsuri generale pentru un stil de viață sănătos:
În România sunt stațiuni balneare recomandate de medicii de recuperare medicală și balneologie pentru efectul benefic asupra aparatului respirator atât al microclimatului, cât și al terapiilor puse la dispoziție (de ex. Govora, Slănic Moldova, Slănic Prahova, Praid, Bazna, stațiunile de pe litoral etc).
Tratamentul medicamentos
În astm, medicamentele se recomandă pentru ca simptomele să fie ținute sub control, adică pentru ca exacerbările/ crizele să apară cât mai rar, iar intensitatea lor să fie cât mai redusă. De aceea, tratamentul nu trebuie oprit sau modificat din proprie inițiativă, ci doar la recomandarea medicului curant, în funcție de evoluția bolii și particularitățile pacientului.
Medicamentele pentru tratarea astmului sunt de două feluri.
Se administrează la primele semne de apariție/ înrăutățire a simptomelor, dar pot fi recomandate și înainte de a face un efort fizic.
Efectul lor este imediat: produc bronhodilatație imediată, astfel că opresc sau măcar ameliorează simptomele. De aceea, multe persoane cu acuze sugestive pentru astm întârzie prezentarea la medicul specialist considerând că, dacă nu mai au simptome, s-au vindecat. În realitate, spray-ul de urgență ameliorează temporar doar simptomele, dar nu și inflamația, cauza acestor simptome.
Dacă pacientul cunoscut și tratat cu astm are nevoie de medicația de urgență de mai mult de 2 ori/ săptămână, înseamnă că astmul nu este controlat corespunzător și trebuie să urmeze recomandările primite de la medicul curant.
Se administrează pe termen lung, pentru menținerea sub control a simptomelor.
Efectul lor este asupra cauzei: scad inflamația peretelui bronșic, ceea ce conduce la creșterea diametrului bronhiilor, adică la îndepărtarea obstrucției bronșice. Ele trebuie administrate în fiecare zi, chiar în lipsa simptomelor.
De cele mai multe ori, medicamentele de întreținere conțin corticosteroizi (corticoizi), însă pot fi recomandate și alte substanțe (modificatori de leukotriene, combinații de corticoid cu bronhodilatator de lungă durată, teofilină), dar numai în anumite cazuri și doar la recomandarea medicului curant.
În general, medicația este administrată prin inhalare, pentru ca eliberarea substanței active să se facă direct în căile respiratorii (pentru o mai mare eficacitate) și, astfel, cantitatea să fie în doze cât mai mici. De aceea, medicamentele inhalatorii (spray-uri) sunt potrivite pentru tratamentul de lungă durată al astmului, fără să aibă efecte adverse asupra întregului organism și fără să creeze dependență.
Medicamentele pe cale orală sau injectabilă sunt recomandate pentru anumite forme de astm, doar la indicația medicului pneumolog, alergolog sau internist.
Tratamentul trebuie ajustat periodic, inițial la 2-3 luni, ulterior în funcție de răspunsul la tratament și evoluția bolii, astfel încât să nu se agraveze simptomele și să nu se dezvolte o criză/ exacerbare.
Pentru un control cât mai bun al astmului, cu simptome și crize astmatice cât mai rare, pacienții sunt sfătuiți să își facă, împreună cu medicul curant, un plan scris al tratamentului astmului care să cuprindă măsurile și tratamentul pe care trebuie să le urmeze zilnic și cele pentru momentele în care apar primele semne de agravare a bolii. Tot pentru monitorizarea astmului se recomandă utilizarea unui peak-flow-meter pentru măsurarea unui indicator al funcției respiratorii (PEF – debit expirator maxim de vârf) și urmărirea evoluției lui: scăderea sub valoarea optimă se asociază cu risc crescut de agravare a simptomelor.
În încercarea de a personaliza cât mai mult tratamentul, în ultimii ani s-au dezvoltat noi tipuri de dispozitive pentru administrarea inhalatorie a medicamentelor, noi strategii de management al bolii, dar și noi substanțe care se adresează anumitor tipuri de astm. De aceea este cu atât mai necesar ca persoanele diagnosticate cu astm să respecte indicațiile medicului curant și să-i solicite informații referitoare la tratamentul recomandat, evitând auto-medicația și oprirea tratamentului din proprie inițiativă.
Terapii naturiste
Deși pe piață există numeroase produse pe eticheta cărora se menționează că sunt pentru tratarea astmului, este nevoie de mai multe cercetări pentru a vedea cât de eficace sunt aceste remedii alternative și pentru a măsura amploarea posibilelor efecte secundare. În cel mai bun caz, ele pot fi de ajutor pentru diminuarea unor simptome (mai ales a expectorației), dar în niciun caz nu vor vindeca astmul și nici nu vor scădea riscul de exacerbări/ crize astmatice!
Utilizate frecvent în secolul XIX și chiar și în secolul XX, țigările anti-astmatice sunt contraindicate pacienților cu astm din cauza efectului iritant și proinflamator al produșilor rezultați în urma combustiei plantelor, cu mult mai important decât posibilul efect bronhodilatator.
De aceea, aceste produse nu trebuie să înlocuiască tratamentul medicamentos, mai ales când pacientul are astm bronșic sever! Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a lua orice ierburi sau suplimente, deoarece unele pot interacționa cu medicamentele pe care le luați.
Crizele de astm pot dura de la câteva ore la câteva zile și pot deveni periculoase dacă nu sunt tratate la timp sau adecvat, putându-se ajunge chiar la deces. De aceea, este indicat ca fiecare pacient să își recunoască simptomele de astm și, la cea mai mică agravare, să urmeze recomandările date de medicul curant referitoare la medicația de urgență, iar în cazul apariției simptomelor grave să apeleze serviciul de urgență.
Chiar dacă nu se ajunge la deces, este bine să se evite crizele deoarece, pe lângă scăderea funcției respiratorii, ele reduc calitatea vieții pacientului prin afectarea somnului și a activității cotidiene, reducerea capacității de a face efort fizic, scăderea capacității de concentrare, stres și anxietate accentuate și chiar atacuri de panică. Mai mult, medicamentele care se folosesc pentru ameliorarea simptomelor în timpul crizei (de ex. corticoizi administrați oral sau injectabil) pot avea efecte secundare importante, iar medicația de control trebuie administrată în doze mai mari. Nu trebuie neglijate nici posibilele consecințe financiare: crește numărul de zile de concediu medical sau de lipsă de la școală, scade eficiența la locul de muncă, cresc cheltuielile legate de medicamente și servicii medicale.
Prevenirea astmului presupune atât prevenirea debutului cât și a crizelor/ exacerbărilor.
Deși nu există nicio modalitate de a preveni cu certitudine debutul astmului, există totuși măsuri care scad riscul declanșării acestei boli: contactul cât mai redus (de preferat deloc) al copilului cu fumul de tutun (începând chiar din viața intrauterină), prevenirea infecțiilor respiratorii, tratarea corectă a rinitei alergice și altor alergii etc.
Pentru prevenirea crizelor/ exacerbărilor astmatice, împreună cu medicul curant puteți concepe un plan individual de măsuri care poate să includă:
Există recomandări generale pentru reducerea expunerii la potențialii factori declanșatori care ar trebui respectate de toți pacienții cu astm.
Inflamația căilor aeriene este o reacție a peretelui bronșic la un factor declanșator (infecție, alergen etc) care conduce la îngroșarea peretelui și îngustarea căilor aeriene. Respirația este afectată iar căile aeriene devin foarte sensibile la factorii iritanți din aerul care este inhalat.
Este indicat să mergi la medicul specialist în următoarele cazuri:
Criza/ exacerbarea astmatică presupune o înrăutățire a simptomelor pacientului. Bronhiile inflamate se îngustează brusc, pacientul are senzație de lipsă de aer, respirația este șuierătoare și se face cu dificultate, tusea este frecventă și chinuitoare. Trebuie reținut că fiecare pacient are propria constelație de simptome, nu este obligatoriu să fie prezente toate simptomele menționate ori la intensitate maximă. În timpul crizei astmatice, pacientul apelează la tratamentul de urgență (inhalator) recomandat de medicul curant, ceea ce ajută la dilatarea căilor respiratorii. Dacă starea nu se îmbunătățește, se apelează la o nouă doză de inhalator, iar dacă nici în acest caz nu intervine ameliorarea, se cere ajutor medical de urgență.
Nu, astmul este o boală inflamatorie cronică, în care căile aeriene devin foarte sensibile și ușor iritabile. Pe de altă parte, stresul poate declanșa o criză de astm.
Nu neapărat. Pe de altă parte, statistic vorbind, afecțiunea se tratează mai greu la persoanele mai în vârstă, în special din cauza suprapunerii mai multor boli cronice.
Efectul crizei de astm a femeii însărcinate asupra fătului poate fi mult mai grav decât potențialele efecte secundare ale medicației. De aceea, femeia însărcinată care a fost diagnosticată cu astm (înainte sau în timpul sarcinii) trebuie să continue tratamentul de întreținere și să mențină legătura cu medicul curant pentru eventuale ajustări ale tratamentului, în funcție de evoluția astmului.
Echipa medicală MedLife
Bibliografie
Artrita reumatoida, cunoscuta si ca reumatism, este o tulburare inflamatorie cronica care poate afecta mai mult decat articulatiile. La unii oameni afectiunea poate sa...
Vezi detalii
Artroza este o afecțiune de tip degenerativ (de tip uzură) a articulațiilor, a cărei cauză nu este pe deplin cunoscută și care afectează cu preponderență persoanele în...
Astigmatismul reprezintă un viciu de refracție care determină o vedere neclară, atât la distanță, cât și de aproape. Pacientul poate percepe imaginile ușor...
Atacurile de panică sunt episoade bruşte de anxietate intensă care declanșează reacții fizice severe, fără să existe un pericol real, sau disproporţionate faţă de...
Atelectazia este o afecțiune pulmonară care apare atunci când căile respiratorii sau alveolele (mici săculeţi de aer) de la capătul acestora nu se dilată așa cum ar...
Ateroembolismul renal este o condiție în care particule mici, numite emboli, se formează din depozite de grăsime, colesterol sau alte substanțe în interiorul arterelor...
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.