Ateroembolism renal

Ateroembolismul renal apare atunci cand o bucata de placa din aorta si/sau alte artere mari se desface si calatoreste prin fluxul sanguin, blocand arterele mici, cum ar fi arterele renale. Boala ateroembolica renala devine o cauza comuna a insuficientei renale (functie renala slaba) la varstnici.

Placile ateromatoase se pot rupe prin manipulare aortica (de exemplu, in timpul interventiei chirurgicale vasculare, angioplastiei sau arteriografiei) sau spontan, de obicei, la pacientii cu ateroscleroza eroziva difuza sau care sunt tratati cu medicamente anticoagulante sau trombembolitice.

Ateroembolii tind sa determine ocluzie incompleta, mai degraba cu atrofie ischemica secundara decat cu infarctizare renala. Dupa embolizare urmeaza adesea o reactie imuna fata de corp strain, conducand la deteriorarea continua a functiei renale pe durata a 3-8 saptamani. Afectarea renala acuta poate rezulta, de asemenea, in urma episoadelor masive sau recurente de embolizare.

Simptomele sunt cele de insuficienta renala, insa pot fi prezente semne si simptome de boala arteriala embolica extinsa. Diagnosticul se stabileste prin biopsie renala. Prognosticul pe termen lung este, de obicei, nefavorabil. Tratamentul tinteste si prevenirea emboliei ulterioare si mentinerea functiei renale.

Echipa medicala MedLife - Urologie

Medic primar
Medic Specialist
Scarneciu Ioan,Medic primar
Medic primar
Medic Specialist
  •  
  • 1 of 18

Ateroembolism renal - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauzele atereoembolismului renal

Ateroembolismul renal este legat de ateroscleroza. Ateroscleroza este o afectiune comuna a arterelor. Apare atunci cand grasimea, colesterolul si alte substante se acumuleaza in peretii arterelor si formeaza o substanta tare numita placa.

In ateroembolismul renal cristalele de colesterol se desprind de placa care acopera arterele. Aceste cristale se deplaseaza in fluxul sanguin. Odata puse in circulatie, cristalele se blocheaza in vase mici de sange numite arteriole. Acolo, acestea reduc fluxul de sange catre tesuturi si provoaca umflarea (inflamatia) si leziunile tisulare care pot dauna rinichilor sau altor parti ale corpului. Ocluzia arteriala acuta apare atunci cand artera care furnizeaza sange la rinichi devine brusc blocata.

Rinichii sunt implicati aproximativ jumatate din timp. Alte parti ale corpului care pot fi implicate includ pielea, ochii, muschii si oasele, creierul si nervii si organele din abdomen. Insuficienta renala acuta este posibila daca blocajele vaselor de sange renale sunt severe.

Ateroscleroza aortei este cauza cea mai frecventa a ateroembolismului renal. De asemenea, cristalele de colesterol se pot sparge in timpul angiografiei aortice, a cateterismului cardiac sau a interventiei chirurgicale a aortei sau a altor artere majore.

In unele cazuri, boala poate aparea fara o cauza cunoscuta.

Factori de risc ai atereoembolismului renal

Factorii de risc pentru ateroembolism renal sunt identici cu cei pentru ateroscleroza, incluzand:

  • Varsta;
  • Sexul masculine;
  • Fumatul;
  • Hipertensiunea arterial;
  • Colesterolul ridicat;
  • Diabet.

Ateroembolism renal - Simptome

Simptomele atereoembolismului renal

Simptomele sunt, de obicei,cele de dezvoltare insidioasa a insuficientei renale.Hipertensiunea este rara. Durerea abdominala, greata si varsaturile pot rezulta prin compromiterea microcirculatiei arteriale a organelor abdominale (de exemplu, pancreas, tract gastro-intestinal). Orbirea brusca si formarea de placi retiniene galben stralucitoare (placi Hollenhorst) pot fi cauzate de emboli din arteriolele retiniene. Semnele de embolism extins (de exemplu, livedo reticularis, noduli musculari durerosi, gangrena florida) sunt prezente uneori.

Alte simptome ale ateroembolismului renal pot fi:

  • Leziuni ale pielii, cum ar fi purpura (un tip de eruptie cutanata in care celulele sanguine se scurg in piele sau mucoase);
  • Zone decolorate ale degetelor si picioarelor;
  • Insuficienta renala (fie brusca sau apare pe o perioada mai lunga de timp);
  • Durere abdominala;
  • Diaree;
  • Confuzie;
  • Pierdere in greutate;
  • Febra;
  • Dureri musculare.

Ateroembolism renal - Tratament

Diagnosticarea atereoembolismului renal

Diagnosticul este sugerat de semne de ateroemboli si de prezenta insuficientei renale. Daca suspiciunea de ateroembolism este mare la pacientii cu insuficienta renala diagnosticul se stabileste prin biopsie renala percutana, care are sensibilitate de 75%. Cristalele de colesterol din emboli se dizolva in timpul fixarii in tesuturi, lasand in vasele ocluzionate formatiuni patognomonice biconcave, in forma de ac. Uneori biopsia cutanata, musculara sau gastrointestinala, poate furniza aceleasi informatii si sa ajute in mod indirect la stabilirea diagnosticului. 

Testele sanguine si urinare pot confirma insuficienta renala acuta sau cronica, dar nu stabilesc cauza. Analiza urinei arata, de regula, hematuria microscopica si proteinurie minima. Cu toate acestea, proteinuria este ocazional nefrotica. Eozinofilia, eozinofiluria si hipocomplementemia tranzitorie pot fi prezente.

Daca apar emboli renali sau sistemici, iar sursa lor este neclara, ecocardiografia transesofagiana poate detecta leziuni ateromatoase in aorta ascendenta si toracica. Un CT dublu spiralat ajuta la caracterizarea aortei ascendente si arcului aortic. Cu toate acestea, deoarece ateroscleroza este frecventa la varstnici, aceste teste sunt, de regula, pozitive si nu conduc la date semnificative.

Diagnosticul este sugerat prin agravarea functiei renale la un pacient cu o manipulare recenta a aortei, in special daca exista semne de aheroemboli. Diagnosticul diferential include nefropatia indusa de contrast si cea indusa de medicamente. Trebuie facut un studiu imagistic (de regula ultrasonografie).

Daca suspiciunea de aterembolism ramane ridicata, se face biopsia renala percutanata, care are o sensibilitate de aproximativ 75%. 

Diagnosticul este important, deoarece pot exista cauze care pot fi tratate de emboli in absenta obstructiei vasculare. Cristalele de colesterol din emboli se dizolva in timpul fixarii tesutului, lasand fisuri patognonice biconcave, in forma de ac, in vasul ocluzat. Uneori, biopsia pielii, muschilor sau gastro-intestinale pot oferi aceleasi informatii si indirect pot ajuta la stabilirea diagnosticului.

Tratamentul atereoembolismului renal

Aproximativ 25% dintre pacientii cu afectare renala datorate ateroembolilor isi recapata in parte functia renala. Totusi, prognosticul pe termen lung este, de obicei, nefavorabil. Rata mortalitatii la un an este de 25-70%. Nu este clar daca acest prognostic rezulta direct din afectarea renala sau din ateroscleroza de baza.

Nu exista tratament direct eficient pentru emboli. Corticosteroizii, medicamentele antiplachetare, vasodilatatoarele si inlocuirea plasmei nu sunt de folos. Nu exista date clare privitoare la beneficiul anticoagularii. In unele cazuri, anticoagularea poate stimula embolizarea placii aterosclerotice.

Tratamentul insuficientei renale include tratarea hipertensiunii si a dezechilibrelor electrolitilor si fluidelor; uneori este necesara dializa. Modificarea factorilor de risc pentru ateroscleroza poate incetini progresia acesteia si induce regresia. Strategiile includ tratarea hipertensiunii, hiperlipidemiei si diabetului, stoparea fumatului, realizarea de exercitii aerobice regulate si respectarea unei bune nutritii.

Tratamentul chirurgical poate include proceduri endovasculare, cum ar fi angioplastia (deschiderea unei artere renale folosind un balon sau alta metoda) sau plasarea unui stent (o mica bobina de metal expandabila plasata in interiorul unei artere pentru a mentine artera deschisa).

Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical