Sindrom Raynaud

Cauze

Cauza exactă a sindromului Raynaud primar este necunoscută. Este posibil ca unele tulburări sanguine să declanșeze boala prin îngroșarea sângelui, din cauza excesului de trombocite sau globule roșii.

O altă explicație ar fi sensibilitatea crescută a receptorilor speciali din sânge care controlează îngustarea vaselor. Arterele degetelor de la mâini și de la picioare se îngustează atunci când sunt expuse la frig sau stres, ceea ce limitează fluxul sanguin.

Temperaturile scăzute sunt cea mai probabilă cauză a unui atac (ex: introducerea mâinilor în apă rece, atingerea unui obiect din congelator). Pentru unii oameni, stresul emoțional poate declanșa un episod.

În cazul sindromului Raynaud secundar, cauzele includ:

• boli ale țesutului conjunctiv: majoritatea persoanelor care suferă de sclerodermie (boală rară ce duce la întărirea și cicatrizarea pielii) suferă și de sindrom Raynaud; alte afecțiuni care cresc riscul de sindrom Raynaud, sunt: lupusul, artrita reumatoidă sau sindromul Sjogren.
• boli ale arterelor: acestea presupun o acumulare de depozite de grăsime în vasele de sânge ce hrănesc inima și o tulburare în care vasele de sânge ale mâinilor și picioarelor devin inflamate;
• sindromul de tunel carpian: această afecțiune implică presiune asupra unui nerv major al mâinii şi provoacă amorțeală și durere, ceea ce poate face mâna să reacționeze exagerat la temperaturi scăzute;
• acțiuni repetate sau vibrații: tastarea, cântatul la pian sau efectuarea unor astfel de mișcări pentru perioade lungi de timp pot provoca răni prin suprasolicitare;
• fumat: fumatul duce la îngustarea vaselor de sânge;
• leziuni la mâini sau picioare: poate fi vorba despre o fractură a încheieturii mâinii, o intervenție chirurgicală sau degerături;
• anumite medicamente: acestea includ beta-blocante pentru hipertensiune arterială, unele medicamente pentru migrenă, pentru tulburarea de atenție/ hiperactivitate, pentru cancer și unele medicamente pentru răceală.

Simptome

Simptomele acestui sindrom includ:

• schimbări de culoare: pe măsură ce fluxul de sânge se oprește și apoi revine, culoarea pielii se poate schimba de la alb la albastru sau roșu;
• senzație de frig sau amorțeală: acest lucru se întâmplă atunci când degetul sau altă parte afectată a corpului nu primește sânge bogat în oxigen;
• senzație de căldură, furnicături sau pulsații: acest lucru se întâmplă pe măsură ce fluxul de sânge revine în partea afectată a corpului;
• ulcere ale pielii și gangrenă: atacurile mai lungi sau mai frecvente pot duce la răni dureroase pe vârful degetelor, care pot avea nevoie de timp pentru a se vindeca; rareori, lipsa de oxigen poate duce la moartea țesuturilor (gangrenă).

Simptomele sindromului Raynaud sunt episodice; un episod tipic (atac) poate dura aproximativ 15 minute. Dar atacurile pot fi și mai scurte sau mai lungi. Episoadele sunt adesea asociate cu anumiți factori declanșatori, cum ar fi vremea rece.

De obicei, simptomele sunt mai ușoare la persoanele cu sindrom Raynaud primar și mai severe la pacienții cu forma secundară a bolii.

Tratament

Sindromul Raynaud poate afecta organismul în mai multe moduri, determinând o serie de afecțiuni medicale diferite. Astfel, de tratamentul bolii se pot ocupa medici din mai multe specializări: cardiologi, dermatologi, reumatologi.

Tratamentul va depinde, de asemenea, de simptomele și severitatea bolii, de vârsta și de starea generală de sănătate a pacientului. Obiectivele tratamentului urmăresc prevenirea atacurilor sau limitarea lor; aceasta înseamnă, de obicei, menținerea mâinilor și a picioarelor calde și uscate, controlul stresului și efectuarea de exerciții fizice regulate.

De asemenea, medicul poate recomanda evitarea unor medicamente care pot agrava simptomele, determinând îngustarea vaselor de sânge. În cazul formei secundare a bolii, medicul poate prescrie, pentru lunile de iarnă, medicamente utilizate pentru controlul tensiunii arteriale, în vederea relaxării vaselor de sânge, precum blocante ale canalelor de calciu ori vasodilatatoare.

Dacă starea pacientului nu se îmbunătățește după aceste măsuri și există riscul agravării simptomelor, cum ar fi pierderea unor părți ale degetelor de la mâini sau de la picioare, medicul ar putea lua în considerare o intervenție chirurgicală. Aceasta implică tăierea nervilor de la vasele de sânge din piele, pentru a limita cât de mult se deschid și se închid. De asemenea, medicul poate injecta medicamente în mâini sau picioare, pentru a bloca acești nervi.

Complicații

În cazuri rare, pot apărea răni la nivelul degetelor, care pot evolua spre gangrenă. În situații extreme, gangrena poate duce la amputarea degetelor.