RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre bursită
Bursita este o afecțiune care reprezintă inflamația unei structuri numite „bursă” ce se regăsește în mai multe regiuni ale aparatului locomotor. În general este situată în zone de flexie-extensie, în raport cu tendoanele sau eminențele osoase și are rolul de a atenua contactul dintre acestea și alte planuri dure.
Bursele pot fi asemănate cu niște pernuțe, cavități închise care conțin lichid (asemănător lichidului sinovial) și care, în context traumatic, infecțios sau inflamator poate crește cantitativ, provocând fenomenul numit „bursită” care asociază în general și durere, căldură locală și poate genera și un grad de impotență funcțională.
Bursele se regăsesc în număr mare la nivelul aparatului locomotor (în jur de 150), mai relevante în ceea ce privește apariția bursitei fiind cele situate superficial, la nivelul umărului, cotului, șoldului, genunchiului, gleznei și călcâiului.
Tipuri de bursite în funcție de localizare
Există foarte multe burse la nivelul corpului uman, însă cele care sunt mai frecvent implicate în patologia descrisă ca bursită se află, în general, relativ superficial în raport cu articulațiile mari.
Bursite la nivelul umărului
La nivelul umărului întâlnim cel mai frecvent bursita subacromială. Ea reprezintă inflamația unei burse care se află între acromion (osul pe care îl palpăm în partea superioară a umărului) și tendonul mușchiului supraspinos care acoperă capul humerusului (osul brațului). Aceasta asociază durere (uneori intensă) la nivelul umărului și imposibilitatea utilizării articulației la nivel maxim cu limitarea importantă a arcului de mișcare. Nu se disting semne exterioare inflamatorii (căldură, roșeață).
Există mai multe teorii legate de procesul inflamator-degenerativ care duce la apariția acestei bursite asociată frecvent cu mișcări repetitive cu mâna deasupra capului(over the head activities) și cu variante ale anatomiei locale (conflictul subacromial). În cazul acestui tip de bursită, examenul clinic este bine să fie completat cu un examen RMN, pentru că sunt posibile și alte leziuni ale structurilor adiacente acestei burse. În funcție de rezultat se poate opta pentru tratament conservator sau pentru o intervenție chirurgicală artroscopică.
Bursite la nivelul genunchiului
La nivelul genunchiului sunt descrise 12 burse, dintre care următoarele trei au mai multă importanță clinică: bursa prepatelară, bursa infrapatelară și bursa pes anserinus („laba de gâscă”), întrucât produc frecvent bursite.
La acest nivel, cea mai frecventă cauză este suprasolicitarea prin lucru în genunchi pe planuri dure (de exemplu cei care montează parchet), alți factori de risc frecvent implicați fiind obezitatea și gonartroza. Genunchiul este cald, dureros, prezintă o tumefacție specifică cu conținut lichidian extraarticular, se flexează cu greutate.
Bursite la nivelul călcâiului
La nivelul călcâiului, cea mai frecventa bursită este cea ahileană superficială care afectează bursa situată între tendonului lui Ahile și piele. Această bursită se datorează, în general, purtării de încălțăminte neadecvată (rigidă în spate, tocuri) sau activităților intense care presupun contracții repetate la acest nivel (dans, cățărare, sărituri). Apare durere localizată imediat deasupra călcâiului, roșeață și căldură. Durerea poate fi și matinală după o zi sau noapte cu efort intens și poate duce la șchiopătat. Poate fi asociată și o bursită retrocalcaneană care să agraveze simptomatologia și recurența bursitei. Tratamentul bursitei propriu-zise este conservator.
Bursite la nivelul cotului
La nivelul cotului, cel mai frecvent întâlnim bursita olecraniană, adică inflamația unei burse care se situează exact pe zona de presiune atunci când sprijinim cotul pe un plan dur, ceea ce face ca acesta să fie și mecanismul iritativ de producere al acestei bursite. Se manifestă prin creștere în volum (uneori spectaculoasă), căldură, durere și roșeață inconstante. Se tratează conservator în cele mai multe cazuri.
Bursite la nivelul șoldului
La nivelul șoldului există un număr mare de burse, dar cea mai implicată în fenomene patologice este și cea mai superficială, adică bursa trohanteriană. Bursita trohanteriană apare la nivelul eminenței laterale a șoldului numită „marele trohanter”. Cauzele acestei bursite pot fi statul culcat o perioada lungă de timp, pe o parte, pe un plan dur, statul în picioare o perioada lungă de timp, postura incorectă, lovituri la nivelul șoldului și chirurgia șoldului uneori. Se manifestă prin durere în punct fix în regiunea laterală a șoldului, fără semne de inflamație decelabile la suprafață în general. Tratamentul constă în îndepărtarea factorilor declanșatori și tratament conservator.
Bursite la nivelul gleznei
La nivelul gleznei întâlnim mai frecvent bursită de la nivelul maleolei interne, care se tratează conservator.
Cauze
În cele mai multe cazuri, bursita apare în urma unei suprasolicitări mecanice a zonei respective, precum bursitele pre sau infrapatelare de la nivelul genunchiului care apar în urma unei activități prelungite în poziția de stat în genunchi (clergyman sau housemaid’s knee în literatura anglo-saxonă), încălțămintea dură în spatele călcâiului etc.
Sunt situații când bursita poate să se dezvolte în urma unui eveniment traumatic unic.
Un alt tip de bursită este cea infecțioasă, atunci când există și un punct de intrare la nivelul bursei (înțepătură, rană) care crează o comunicare cu exteriorul și se produce o infecție, cel mai frecvent stafilococică.
De asemenea, bursita poate fi corolarul altor afecțiuni sistemice: guta, diabetul zaharat, afecțiuni tiroidiene, poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic etc.
Factori de risc
Factorii de risc implicați în apariția bursitelor sunt, în primul rând, suprasolicitarea în raport cu planuri dure fără protecție (valabil mai ales pentru bursitele apărute la genunchi și cot), traumatismele repetate, încălțămintea neadecvată (pentru bursitele retrocalcaneene), dar și afecțiunile menționate anterior (diabet, guta etc).
Simptome
Semnele și simptomele bursitei constau într-un tablou clinic inflamator local cu toate semnele celsiene prezente: roșeață, durere, inflamație (creștere în volum), scăderea funcției (limitarea mobilității articulației afectate fie datorata durerii, fie tumefacției marcate). Bursita nu generează semne clinice la distanță de regiunea afectată decât în cazul grav, dar foarte rar, al unei infecții generalizate. Fenomenele inflamatorii se pot remite și spontan în cursul câtorva săptămâni și pot recidiva cu ușurință când factorii declanșatori sunt din nou implicați.
Diagnosticare
Diagnosticul bursitei este eminamente clinic, investigațiile imagistice și de laborator pot fi utile pentru a distinge o afectare mai amplă, locală sau generală.
Imagistic se efectuează, în general, o radiografie în două incidențe a regiunii afectate pentru a evidenția posibile modificări osoase care să orienteze diagnosticul spre o boală de fond care are ca și complicație tranzitorie bursita respectivă (de exemplu artroză). Pentru evaluarea imagistică a părților moi sunt utile ecografia și RMN-ul care pot măsura dimensiunea bursei, conținutul și afectarea părților moi adiacente.
În cazul suspiciunii unei bursite suprainfectate este obligatorie puncționarea bursei cu obținerea de probe biologice care vor fi trimise la laborator pentru cultură și antibiogramă.
În cazul în care se suspectează o infecție sau una dintre afecțiunile generale descrise mai sus (diabet, guta, poliartrita), se vor preleva și probe de sânge care vor fi trimise la laborator cu cerințe specifice suspiciunii în cauză.
Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, este necesar doar un examen clinic corect pentru a diagnostica majoritatea bursitelor.
Tratament
Tratamentul bursitei este, în cele mai multe cazuri, conservator, utilizând algoritmul simplu util în toate inflamațiile: repaus, gheață, poziție proclivă (ridicată), ușoară compresie locală.
În ceea ce privește tratamentul medicamentos al bursitei se pot utiliza antiinflamatorii uzuale pe cale orală asociate cu unguent antiinflamator local.
În cazul unor bursite cu conținut lichidian și deci volum mare, o opțiune terapeutică este puncționarea bursei, extragerea unei cantități de lichid și injectarea unui corticosteroid. Injectarea de corticosteroid este utilă și în cazul bursitelor recidivante.
De asemenea, fizioterapia poate fi utilă în remisia mai rapidă a inflamației locale (Tecar, Laser, Electroterapie etc).
Tratamentul chirurgical este rezervat bursitelor infecțioase sau suprainfectate când se recurge la excizia bursei și antibioterapie.
Desigur, dacă bursita a apărut ca o consecință a suprasolicitării regiunii respective (cel mai frecvent scenariu) se vor lua măsuri în sensul diminuării acestei solicitări și protejării regiunii cu orteze speciale.
Dacă bursita a apărut ca o consecință a unei boli cronice de fond trebuie revizuit tratamentul acesteia.
Complicații
Complicațiile bursitelor sunt reprezentate cel mai frecvent de infecțiile care pot să apară în contextul existenței unei porți de intrare cutanate. Acestea necesită frecvent tratament chirurgical și antibiotic.
Complicații prin compresiunea structurilor de vecinătate pot fi în cazul burselor situate mai profund și se manifestă mai frecvent prin durere, rar prin fenomene neurologice. În unele situații (de exemplu la nivelul umărului) se poate interveni chirurgical artroscopic.
Recidiva bursitei este cea mai frecventă complicație, aceasta apărând atunci când, după vindecarea prin metode conservatoare, se reproduce mecanismul care a dus la apariția inițială a afecțiunii.
Prevenție
În ceea ce privește profilaxia bursitei este de evitat statul prelungit în genunchi, sprijinul prelungit al coatelor pe planuri dure, purtarea de încălțăminte comodă și tratamentul corect al maladiilor de fond care pot avea drept consecință apariția acesteia.
Alte afecțiuni similare
Bruceloza
Bruceloza este o boală infecțioasă provocată de bacteria Brucealla spp, pe care oamenii o contractează de la animale. Afecțiunea se manifestă cu simptome care apar și...
Vezi detalii
Bruxism
Bruxismul este obiceiul inconştient de încleştare sau frecare a dinţilor, pe timp de zi sau de noapte. Bruxismul diurn este, de regulă, caracterizat de o încleştare...
Vezi detalii
Bulimie nervoasă
Bulimia reprezintă o tulburare de alimentație de ordin psihologic ce presupune episoade de alimentație excesivă. Bulimia nervoasă este caracterizată prin mâncat...
Vezi detalii
Buza de iepure (cheiloschizis)
Buza de iepure, cunoscută din punct de vedere medical sub numele de cheiloschizis, este o afecțiune congenitală caracterizată printr-o deschidere sau o fisură a buzei...
Vezi detalii
Calcificare la nivelul sânului
Calcificările (sau calcifierile) sunt depozite mici de calciu care se formează în țesutul sânilor. Ele nu sunt bucățele de os și nici nu sunt legate de aportul de calciu...
Vezi detalii
Calculii biliari
Vezica biliară (colecistul sau popular fierea) reprezintă un organ mic, sub formă de pară, situat subhepatic, în partea dreaptă a abdomenului superior. Rolul acesteia...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
