Calcificare la nivelul sânului

Despre calcificarea la nivelul sânului

Calcificările (sau calcifierile) sunt depozite mici de calciu care se formează în țesutul sânilor. Ele nu sunt bucățele de os și nici nu sunt legate de aportul de calciu pe care o persoană îl obține din alimente.

Calcificările la nivelul sânului sunt clasificate, în general, în două categorii:

Macrocalcificări

Acestea se pot observa ca niște puncte albe, mari, care apar la întâmplare în tot țesutul mamar şi au un diametru mai mare de 0,5 milimetri. Sunt foarte frecvente, ușor de văzut la mamografie și tind să fie legate de traume sau vătămări ale sânului, cicatrici sau mastoză fibrochistică. De obicei, macrocalcificările nu sunt asociate cu cancerul.

Microcalcificări 

Acestea înseamnă depozite foarte mici (mai frecvent mai mici de 0,2 milimetri, dar se pot considera şi cele mai mici de 0,5 milimetri fiecare) de calciu, care arată ca niște mici puncte albe sau boabe de nisip pe o mamografie. Microcalcificările la sân în sine nu sunt nocive (majoritatea sunt benigne), dar pot fi un semn al unei varietăți de afecțiuni ale sânului, inclusiv cancerul de sân.

Există două tipuri principale de microcalcificări la sân:

• tipică sau benignă - acestea sunt, de obicei, rotunde sau punctiforme și sunt considerate necanceroase;
• atipică sau suspectă - acestea pot avea forme neregulate sau pot fi grupate în anumite moduri care pot indica o problemă; microcalcificările atipice pot necesita investigații suplimentare, cum ar fi o biopsie, pentru a determina dacă sunt legate de cancer.

Factori de risc

Calcificările mamare sunt comune și pot apărea din mai multe motive, multe dintre ele fiind inofensive. Cu toate acestea, există anumiți factori care pot crește riscul unei femei de a dezvolta calcificări la nivelul sânilor:

• vârsta - cu cât o femeie este mai în vârstă, cu atât este mai probabil să dezvolte calcificări; acest lucru se datorează, în parte, schimbărilor naturale care apar la nivelul sânilor pe măsură ce o femeie îmbătrânește;
• istoricul de radioterapie - femeile care au făcut radioterapie pentru cancerul de sân sau pentru alte afecțiuni în regiunea pieptului pot avea un risc mai mare de a dezvolta calcificări;
• traumele sau intervențiile chirurgicale anterioare - rănile sau intervențiile chirurgicale la nivelul sânilor pot duce la formarea de cicatrici care, ulterior, se pot calcifica;
• anumite afecțiuni mamare - boli precum mastopatia chistică sau prezența de fibroadenoame pot crește riscul de calcificare;
• istoricul de calcificări mamare - dacă o femeie a avut calcificări în trecut, este posibil să dezvolte din nou în viitor;
• factori genetici - deși relația nu este clar stabilită, se sugerează că unele femei ar putea avea o predispoziție genetică pentru a dezvolta calcificări mamare.

Prezența unuia sau a mai multor factori de risc nu înseamnă că o femeie va dezvolta cu siguranță calcificări. De asemenea, multe femei care dezvoltă calcificări nu au factori de risc evidenți. 

Diagnosticare

Calcificările la nivelul sânului sunt deseori descoperite în timpul unei mamografii și sunt identificate de un medic radiolog, specializat în interpretarea imaginilor medicale, inclusiv a mamografiilor. Iată pașii tipici implicați în diagnosticarea calcificărilor mamare:

• mamografia - este o radiografie a sânului și reprezintă metoda principală prin care se descoperă calcificările; pe mamografie, calcificările pot apărea ca mici pete albe sau zone de opacitate; 
• evaluarea detaliată a calcificărilor - atunci când sunt identificate calcificări la nivelul sânului prin mamografie, este esențială evaluarea atentă a acestora pentru a determina dacă ele sunt asociate cu o tumoră calcificată sau cu o altă afecțiune și dacă sunt necesare investigații suplimentare;
• mamografie diagnostică - în cazul în care calcificările identificate în timpul unei mamografii de screening ridică îngrijorări, se poate recomanda o mamografie diagnostică (aceasta este o radiografie mai detaliată a sânului, care se concentrează pe zona specifică de interes);
• ecografia mamară - aceasta poate fi utilizată pentru a obține imagini suplimentare ale sânului, în special pentru a distinge între leziuni solide și chistice;
• biopsia - dacă medicul radiolog consideră că o calcifiere ar putea fi suspectă sau atipică, ar putea recomanda o biopsie; în timpul unei biopsii, se extrage o mică mostră de țesut din sân pentru a fi examinată la microscop de un patolog; biopsia poate fi efectuată folosind diferite tehnici, cum ar fi biopsia cu ac fin, biopsia cu ac gros sau biopsia excizională;
• discuții cu un specialist - dacă rezultatele biopsiei indică prezența unei afecțiuni, pacienta ar trebui să discute cu un medic oncolog, chirurg mamar sau alt specialist, pentru a înțelege mai bine diagnosticul și opțiunile de tratament.

Prevenție

Deși nu există măsuri preventive specifice care să garanteze că o femeie nu va dezvolta calcificări mamare, există câteva strategii generale de sănătate care pot fi considerate:

• mamografii regulate - chiar dacă mamografiile nu previn formarea calcificărilor, ele sunt esențiale pentru detectarea timpurie a acestora și a altor anomalii mamare; detectarea și evaluarea timpurie pot ajuta la identificarea oricăror probleme potențiale înainte de a deveni grave;
• stil de viață sănătos - deși nu există o legătură directă demonstrată între stilul de viață și calcificări, menținerea unui stil de viață sănătos poate avea efecte benefice asupra sănătății sânilor în general; aceasta include o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate, limitarea consumului de alcool, evitarea fumatului, linişte psiho-emoţională;
• evitarea traumatismelor la nivelul sânului - leziunile sau traumele sânilor pot duce la formarea de cicatrici care, ulterior, pot calcifica; desigur, nu toate traumatismele pot fi evitate, dar este bine să fiţi conștientă și precaută atunci când este posibil;
• informarea despre istoricul familial - dacă există un istoric familial de probleme mamare, mai ales la vârste tinere (prin mutaţii cunoscute sau necunoscute ale genelor BRCA), este posibil să doriţi să discutați cu un medic despre riscul dumneavoastră și despre orice măsură de precauție pe care ar trebui să o luaţi;
• evitarea expunerii excesive la radiații - chiar dacă radiațiile pentru tratamente medicale (cum ar fi radioterapia) sunt adesea necesare, este important să evitați expunerea nejustificată la radiații; dacă aţi făcut radioterapie la nivelul toracelui, este posibil să trebuiască să fiţi monitorizată mai atent pentru calcificări sau alte afecțiuni mamare.