medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Cardiomiopatie

Cardiomiopatie

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre cardiomiopatie

Cardiomiopatia este un termen general pentru bolile mușchiului cardiac, în cazul în care pereții camerelor inimii (atrii şi ventricule) s-au întins, s-au îngroșat sau au devenit rigizi. Acest lucru afectează capacitatea inimii de a pompa sângele în mod eficient, putând duce la insuficiență cardiacă.

Tipuri

Cardiomiopatia poate fi clasificată în mai multe tipuri, fiecare cu propriul set de caracteristici și cauze.


Cardiomiopatie dilatativă

Este cel mai frecvent tip de cardiomiopatie şi implică mărirea (dilatarea) camerelor inimii, ceea ce slăbește capacitatea acesteia de a pompa sângele în mod eficient. Cardiomiopatia dilatativă se poate datora unor cauze diverse, inclusiv boli coronariene, infecții, abuz de alcool și anumite medicamente.

În stadii avansate, această afecțiune poate duce la complicații care includ insuficiența cardiacă sau alte probleme cardiovasculare.


Cardiomiopatie hipertrofică

Acest tip implică o îngroșare a mușchiului cardiac, cel mai frecvent la nivelul septului dintre ventricule, care poate obstrucționa fluxul de sânge în afara inimii. Cardiomiopatia hipertrofică poate fi moștenită și este adesea detectată în copilărie sau la vârsta adultă tânără. Este cea mai frecventă cauză de moarte subită legată de inimă la persoanele sub 30 de ani.

Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, cunoscută și sub numele de stenoză subaortică hipertrofică idiopatică sau hipertrofie septală asimetrică, este un subtip de cardiomiopatie hipertrofică în care mușchiul cardiac devine anormal de gros, adesea din cauza unor mutații genetice care afectează proteinele ce alcătuiesc mușchiul cardiac. Cel mai frecvent loc de îngroșare este septul, peretele care separă partea stângă de partea dreaptă a inimii. Ca urmare, devine mai greu pentru inimă să pompeze sângele.


Cardiomiopatie ischemică

Cardiomiopatia ischemică este un termen pe care medicii îl folosesc pentru a descrie insuficiența cardiacă congestivă provocată de o boală coronariană. "Ischemică" înseamnă că mușchiul cardiac nu primește suficient sânge și oxigen deoarece arterele coronare, cele care furnizează sânge mușchiului cardiac, sunt îngustate sau blocate.

Boala coronariană este adesea rezultatul aterosclerozei, o afecțiune în care se acumulează depozite de grăsime (plăci) în interiorul arterelor. Acest lucru reduce fluxul de sânge către inimă, ceea ce duce la o lipsă de oxigen și de nutrienți necesari pentru ca mușchiul cardiac să funcționeze corect.

Cardiomiopatia ischemică este cel mai frecvent tip de cardiomiopatie în țările dezvoltate. În timp, din cauza lipsei de sânge suficient, secțiuni ale mușchiului cardiac pot fi deteriorate și slăbite, ceea ce poate duce la insuficiență cardiacă (inima nu poate pompa sângele în mod eficient către restul corpului).


Cardiomiopatie alcoolică

Este o formă specifică de cardiomiopatie dilatativă, cauzată de consumul cronic și intens de alcool. Cardiomiopatia alcoolică se caracterizează prin slăbirea și mărirea mușchiului cardiac, ceea ce inhibă capacitatea inimii de a pompa sângele în mod eficient.

Alcoolul, mai ales atunci când este consumat în cantități mari, poate fi toxic pentru celulele mușchiului cardiac, ducând la modificări ale structurii și funcției acestora. Aceste modificări pot include mărirea inimii însăși și subțierea pereților mușchiului cardiac. Atunci când pereții inimii devin subțiri și slabi, aceștia nu se pot contracta corespunzător, ceea ce înseamnă că nu pot pompa sângele atât de eficient pe cât ar trebui. În timp, această tensiune poate duce la insuficiență cardiacă.


Cardiomiopatie restrictivă

Acest tip se caracterizează prin rigiditatea pereților inimii, care împiedică ventriculii (camerele inferioare ale inimii) să se umple corect cu sânge. Cardiomiopatia restrictivă este, adesea, idiopatică (de cauză necunoscută), dar poate apărea și din cauza acumulării de substanțe anormale (cum ar fi proteinele amiloide) în țesutul cardiac.


Cardiomiopatia Takotsubo

Denumită şi cardiomiopatie de stres sau “sindromul inimii frânte”, aceasta este o afecțiune temporară, adeseori provocată de stres sau de traume emoționale, în care principala cameră de pompare a inimii, ventriculul stâng, se mărește și nu pompează bine, în timp ce restul inimii funcționează normal sau chiar cu mai multă forță. Simptomele cardiomiopatiei Takotsubo le imită adesea pe cele ale unui atac de cord.


Cardiomiopatie aritmogenă ventriculară dreaptă

Acest tip rar de cardiomiopatie face ca mușchiul din ventriculul drept să fie înlocuit cu grăsime și țesut fibros, ceea ce duce la probleme cu semnalele electrice ale inimii, care pot provoca ritmuri cardiace neregulate (aritmii). Este adesea genetică și poate provoca stop cardiac subit la tineri, în special la sportivi.


Cardiomiopatia de necompactare ventriculară stângă

Este o afecțiune cardiacă rară, de obicei congenitală, ceea ce înseamnă că vă nașteți cu ea. În cazul cardiomiopatiei de necompactare ventriculară stângă, camera inferioară stângă a inimii nu se dezvoltă corespunzător. Ca urmare, este posibil ca inima să nu pompeze sângele în tot corpul atât de eficient pe cât ar trebui. Poate apărea singură sau în combinație cu alte tipuri de cardiomiopatie.


Cardiomiopatie indusă de chimioterapie

Denumită şi cardiotoxicitate, se referă la orice afectare a inimii care apare în urma tratamentului împotriva cancerului. Nu este frecventă în general, dar poate apărea la persoanele care iau anumite medicamente de chimioterapie sau de terapie țintită. De asemenea, unii pacienţi pot dezvolta probleme cardiace după ce au făcut radioterapie la nivelul pieptului. Cardiotoxicitatea se dezvoltă uneori la mai mulţi ani după tratamentul cancerului.


Cardiomiopatie peripartum (postpartum)

Este o afecțiune gravă care provoacă deteriorarea mușchiului cardiac și împiedică inima să pompeze sângele către restul corpului. Cardiomiopatia peripartum afectează femeile aflate în ultima lună de sarcină sau până la cinci luni după naștere. Din acest motiv, se mai numește și cardiomiopatie postpartum sau cardiomiopatie asociată sarcinii. Poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la persoanele de peste 30 de ani.

Femeie cu dureri acute in piept cauzate de cardiomiopatie

Cauze

Cauza exactă a cardiomiopatiei poate fi dificil de determinat, deoarece există diverși factori potențiali. Unele tipuri de cardiomiopatie sunt moștenite și sunt cauzate de mutații genetice, în timp ce altele sunt dobândite din cauza unor factori sau condiții diferite:

  • genetică - anumite tipuri de cardiomiopatie, cum ar fi cardiomiopatia hipertrofică și cardiomiopatia aritmogenă ventriculară dreaptă, se întâlnesc în familii din cauza mutațiilor genetice;
  • tensiune arterială ridicată pe termen lung (hipertensiune arterială) - aceasta poate face ca inima să lucreze mai mult pentru a pompa sângele, ceea ce provoacă îngroșarea mușchiului cardiac și poate duce la apariția cardiomiopatiei;
  • afectarea țesutului cardiac în urma unui atac de cord sau a miocarditei (inflamație a inimii) - deteriorarea țesutului cardiac, fie în urma unui atac de cord sau a unei inflamații a inimii, poate duce la cardiomiopatie dilatativă;
  • ritmul cardiac rapid cronic - în timp, un ritm cardiac rapid poate duce la cardiomiopatie;
  • probleme ale valvelor inimii - acestea pot forța mușchiul cardiac să lucreze mai mult, putând duce la cardiomiopatie;
  • anumite tulburări metabolice - obezitatea, diabetul și bolile tiroidiene pot crește riscul de a dezvolta cardiomiopatie;
  • deficiențe nutriționale de vitamine sau minerale esențiale - deficiențele în anumite substanțe nutritive, cum ar fi tiamina (vitamina B1), pot duce la cardiomiopatie dilatativă;
  • consumul excesiv de alcool sau de droguri - acestea pot afecta inima și pot duce la cardiomiopatie dilatativă;
  • anumite infecții - unele infecții virale, bacteriene sau fungice pot duce la cardiomiopatie inflamatorie;
  • utilizarea unor medicamente de chimioterapie și radiații - anumite tratamente împotriva cancerului pot crește riscul de cardiomiopatie;
  • tulburări ale țesutului conjunctiv - afecțiuni precum sindromul Marfan pot crește riscul de cardiomiopatie.

Factori de risc

Mai mulți factori de risc pot crește probabilitatea ca o persoană să dezvolte cardiomiopatie:

  • antecedente familiale de cardiomiopatie sau insuficiență cardiacă – dacă unul dintre părinţi a avut cardiomiopatie, este posibil să aveți un risc mai mare să dezvoltaţi această afecţiune;
  • boli cronice - afecțiuni precum obezitatea, diabetul și tulburările tiroidiene pot crește riscul de a dezvolta cardiomiopatie;
  • consumul excesiv de alcool sau de droguri;
  • vârsta înaintată - este un factor de risc pentru anumite tipuri de cardiomiopatie, cum ar fi cardiomiopatia dilatativă;
  • anumite medicamente de chimioterapie și radioterapie pentru cancer - aceste tratamente pot crește riscul de cardiomiopatie;
  • alte afecțiuni cardiace - un istoric de afectare a țesutului cardiac în urma unui atac de cord sau a unei miocardite poate crește riscul de a dezvolta cardiomiopatie.

Simptome

Simptomele cardiomiopatiei pot varia în funcție de tipul și gravitatea afecțiunii. În stadiile incipiente, este posibil să nu existe niciun simptom. Cu toate acestea, pe măsură ce afecțiunea progresează, unele dintre simptomele comune pot include:

  • dificultăți de respirație, în special în timpul efortului fizic sau atunci când stați întins;
  • oboseală sau slăbiciune, din cauza capacității reduse a inimii de a pompa sângele în mod eficient;
  • umflături la nivelul picioarelor, gleznelor și picioarelor (edem), cauzate de acumularea de lichide din cauza incapacității inimii de a face sângele să circule în mod corespunzător;
  • balonare sau umflarea abdomenului din cauza acumulării de lichid;
  • tuse în timpul nopţii;
  • palpitații ale inimii, care pot fi resimțite ca bătăi de inimă rapide, puternice;
  • disconfort sau presiune în piept, care poate apărea din cauza faptului că inima trebuie să lucreze mai mult;
  • stări de amețeală sau leșin, care pot apărea din cauza modificărilor fluxului sanguin sau a ritmurilor neregulate ale inimii;
  • creștere inexplicabilă în greutate din cauza retenției de lichide;
  • pierderea poftei de mâncare sau senzația de sațietate.

Aceste simptome pot fi ușoare sau severe și pot apărea și dispărea sau pot persista în timp.

Doctor cardiolog prezintă model de inimă

Diagnosticare

Cardiomiopatia este, de obicei, diagnosticată de un cardiolog. Acesta va corobora anamneza detaliată, examinarea fizică și diversele teste de diagnosticare pentru a pune diagnosticul:

Istoricul medical

Medicul vă va întreba despre orice simptome cu care vă confruntați, despre istoricul medical personal și despre istoricul familial de boli de inimă.

Examinarea fizică

Medicul vă va asculta inima și plămânii, va verifica dacă aveți lichid în picioare sau în abdomen și va căuta alte semne fizice care ar putea sugera cardiomiopatie.

Teste de diagnosticare

Există mai multe teste care pot fi folosite pentru diagnosticarea cardiomiopatiei:

  • electrocardiograma (EKG) - înregistrează activitatea electrică a inimii și poate detecta ritmuri anormale și zone de afectare;
  • ecocardiograma - utilizează unde sonore pentru a crea imagini detaliate ale structurii și funcției inimii și poate dezvălui dacă inima este mărită sau dacă pereții ei sunt îngroșați sau rigizi;
  • test de efort - presupune efectuarea de exerciții pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă staționară, în timp ce inima este monitorizată, sau administrarea de medicamente care fac ca inima să lucreze din greu și să bată repede; îi poate ajuta pe medici să vadă cum se comportă inima în condiții de stres;
  • cateterizare cardiacă - în cadrul acestui test, un tub subțire (cateter) este trecut printr-un vas de sânge până la inimă; el poate măsura presiunile din inimă și cât de bine pompează, iar medicii pot extrage o mică mostră de țesut (biopsie);
  • RMN cardiac (imagistică prin rezonanță magnetică) - utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale inimii. El poate fi folosit pentru a examina, în detaliu, structura și funcția inimii;
  • CT (tomografie computerizată) cardiac - această tehnică cu raze X produce imagini detaliate ale inimii și poate detecta probleme în structura inimii;
  • teste de sânge - pot ajuta la excluderea altor afecțiuni, iar unele pot verifica anumite proteine care pot sugera insuficiența cardiacă;
  • testare sau screening genetic - dacă medicul suspectează că afecţiunea este ereditară, vi se poate recomanda să faceți un test genetic; uneori, medicul ar putea sugera, de asemenea, ca rudele de gradul întâi (părinți, frați, copii) să fie testate pentru cardiomiopatie.

Dacă sunteți diagnosticat cu cardiomiopatie, este posibil să consultați și alți specialiști ca parte a echipei dumneavoastră de îngrijire, cum ar fi un specialist în insuficiență cardiacă, un electrofiziolog sau un chirurg cardiovascular, în funcție de gravitatea și tipul afecțiunii dumneavoastră.

Tratament

Tratamentul pentru cardiomiopatie se concentrează pe gestionarea simptomelor, pe prevenirea agravării afecțiunii și pe reducerea riscului de complicații. Planul de tratament specific poate varia în funcție de tipul de cardiomiopatie, de gravitatea afecțiunii și de starea generală de sănătate a pacientului:

Medicamente

Se pot utiliza mai multe tipuri de medicamente, printre care:

  • beta-blocante, pentru a încetini ritmul cardiac și a reduce tensiunea arterială;
  • blocanți ai canalelor de calciu, pentru a îmbunătăți funcția cardiacă și a controla tensiunea arterială;
  • inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), pentru a îmbunătăți funcția cardiacă și simptomele;
  • blocanți ai receptorilor de angiotensină II (ARB), ca alternativă pentru persoanele care nu tolerează inhibitorii ECA;
  • diuretice, pentru a reduce acumularea de lichide în organism;
  • anticoagulante, pentru a reduce riscul formării de cheaguri de sânge;
  • anti-aritmice, pentru a controla problemele de ritm cardiac;
  • corticosteroizi sau alte medicamente, pentru a reduce inflamația, dacă miocardita este cauza.

Intervenții chirurgicale și dispozitive medicale

În anumite cazuri, ar putea fi recomandate proceduri chirurgicale, cum ar fi:

  • miectomia septală - este o procedură chirurgicală pentru cardiomiopatia hipertrofică atunci când medicamentele nu sunt eficiente;
  • cardioverter-defibrilator implantabil - un dispozitiv care monitorizează ritmul cardiac și administrează șocuri electrice atunci când este necesar, pentru a controla ritmurile cardiace anormale;
  • terapia de resincronizare cardiacă (CRT) - utilizează un stimulator cardiac biventricular, pentru a ajuta camerele inimii să bată într-un mod mai coordonat;
  • dispozitiv de asistență ventriculară stângă (LVAD) - un dispozitiv mecanic care ajută la pomparea sângelui de la inimă către restul corpului;
  • transplantul de inimă - care este luat în considerare atunci când alte tratamente au eșuat și funcția inimii este grav diminuată.

Modificări ale stilului de viață

Gestionarea condițiilor de sănătate asociate și efectuarea unor schimbări sănătoase ale stilului de viață este, de asemenea, importantă. Acest lucru ar putea include:

  • o dietă sănătoasă;
  • activitate fizică regulată;
  • evitarea alcoolului și a drogurilor;
  • gestionarea stresului;
  • menținerea unei greutăți normale;
  • renunțarea la fumat;
  • odihna;
  • gestionarea afecțiunilor subiacente - în cazul în care cardiomiopatia este secundară unei alte afecțiuni (cum ar fi alcoolismul, boala tiroidiană sau o tulburare a țesutului conjunctiv), gestionarea ei este o parte importantă a tratamentului.

Îngrijirea ulterioară

Controalele regulate pentru a vă monitoriza starea de sănătate și pentru a adapta planul de tratament, după caz, sunt esențiale.


Complicații

Dacă nu este tratată sau dacă nu este bine gestionată, cardiomiopatia poate duce la complicații grave care pot include:

  • insuficiență cardiacă - cardiomiopatia poate duce la insuficiență cardiacă; acest lucru poate duce la dificultăți de respirație, oboseală și umflături la nivelul picioarelor și al abdomenului;
  • aritmii - aceasta se referă la ritmurile neregulate ale inimii, care pot duce la afecțiuni ce pun viața în pericol, cum ar fi fibrilația ventriculară, o bătaie neregulată a inimii care împiedică inima să pompeze sângele în mod eficient;
  • probleme ale valvelor - pe măsură ce inima se mărește, s-ar putea ca valvele inimii să nu se închidă corect, ceea ce poate face ca sângele să curgă înapoi prin ele (regurgitare valvulară);
  • cheaguri de sânge - structura sau funcția anormală a inimii poate duce la formarea de cheaguri de sânge în inimă; dacă un cheag se desprinde, acesta se poate depune într-un vas de sânge și poate provoca un accident vascular cerebral sau un atac de cord;
  • stop cardiac brusc - aceasta este o afecțiune în care inima încetează brusc să mai bată din cauza unei probleme cu sistemul electric al inimii; este adesea fatală dacă nu este tratată imediat;
  • insuficiență cardiacă în stadiu terminal sau atac de cord - în unele cazuri grave, inima poate fi atât de afectată încât nu mai poate funcționa eficient, ceea ce duce la insuficiență cardiacă în stadiu terminal sau la un atac de cord;
  • hipertensiunea pulmonară - acesta este un tip de tensiune arterială ridicată care afectează arterele din plămâni și partea dreaptă a inimii;
  • efuziune pericardică - acumularea de lichid în jurul inimii, care poate afecta funcția acesteia.

Prevenție

Prevenirea cardiomiopatiei implică, adesea, gestionarea factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos pentru inimă:

  • dieta sănătoasă - consumați o dietă echilibrată, săracă în sare, în grăsimi totale, grăsimi saturate și colesterol și bogată în fructe proaspete, legume, cereale integrale, proteine slabe și acizi grași omega-3;
  • exerciții fizice regulate - faceți activitate fizică regulată timp de cel puțin 30 de minute în majoritatea zilelor din săptămână; înainte de a începe orice program de exerciții fizice, consultați-vă medicul, mai ales dacă ați fost diagnosticat cu cardiomiopatie sau o altă afecțiune cardiacă;
  • controlul greutății - menținerea unei greutăți sănătoase poate reduce riscul de boli de inimă și alte probleme de sănătate; dacă sunteți supraponderal, orice scădere în greutate poate avea beneficii semnificative pentru sănătate;
  • eliminarea fumatului - fumatul este un factor de risc semnificativ pentru bolile de inimă; dacă fumați, renunțați şi evitați fumatul pasiv ori de câte ori este posibil;
  • limitați consumul de alcool - alcoolul în exces poate deteriora mușchiul cardiac și poate duce la cardiomiopatie; limitați-vă consumul la niveluri moderate (până la un pahar pe zi pentru femei și până la două pahare pe zi pentru bărbați), sau evitați-l complet dacă aveți antecedente de cardiomiopatie indusă de alcool;
  • gestionați stresul - nivelurile ridicate de stres vă pot crește tensiunea arterială și ritmul cardiac în timp, ceea ce poate duce la boli de inimă; găsiți modalități sănătoase de a face față stresului, cum ar fi exercițiile fizice, tehnicile de relaxare sau terapia psihologică;
  • controlați tensiunea arterială - tensiunea arterială ridicată poate duce la multe tipuri de boli de inimă, inclusiv cardiomiopatie; controalele regulate și medicația (dacă este prescrisă de medicul dumneavoastră) pot ajuta la menținerea tensiunii arteriale într-un interval sănătos;
  • controale medicale regulate - acestea pot detecta din timp afecțiunile care pot duce la cardiomiopatie, cum ar fi tensiunea arterială ridicată sau bolile valvelor inimii;
  • consiliere genetică - dacă aveți un istoric familial de cardiomiopatie, poate doriți să luați în considerare consilierea genetică; acest lucru vă poate ajuta să vă înțelegeți riscul și să vă ghidați în ceea ce privește potențialele teste sau supravegherea pentru cardiomiopatie.

Bibliografie

  1. Heywood, A. L. “Cardiomyopathy: Symptoms, Treatment, and Causes.” Www.medicalnewstoday.com, 10 Jan. 2020, www.medicalnewstoday.com
  2. Mayo Clinic. “Cardiomyopathy - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2019, www.mayoclinic.org
  3. NHS. “Cardiomyopathy.” NHS, 20 Nov. 2019, www.nhs.uk
  4. “Cardiomyopathy.” Www.hopkinsmedicine.org, www.hopkinsmedicine.org
  5. WebMD. “Heart Disease and Cardiomyopathy.” WebMD, 4 June 2022, https://www.webmd.com
  6. Story, Colleen. “Cardiomyopathy.” Healthline, Healthline Media, 10 Apr. 2012, www.healthline.com
  7. Cleveland Clinic. “Cardiomyopathy: Types & Causes.” Cleveland Clinic, 28 Apr. 2021, https://my.clevelandclinic.org

Echipa medicală - Cardiologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.