medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Cardiomiopatie hipertrofică

Cardiomiopatie hipertrofică

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre cardiomiopatia hipertrofică

Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) este o afecțiune caracterizată prin creșterea grosimii părții musculare a inimii, numită miocard. Această îngroșare a mușchiului cardiac poate duce la modificări în structura normală a inimii, afectând astfel funcționarea sa.

Cardiomiopatia hipertrofică este, de obicei, rezultatul unor modificări genetice care afectează mușchiul cardiac şi poate fi de două tipuri: obstructivă și nonobstructivă. În rândul persoanelor diagnosticate cu CMH, aproximativ două treimi au cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, adică atunci când partea mai groasă a mușchiului cardiac reduce fluxul de sânge din ventriculul stâng al inimii.

Cardiomiopatia hipertrofică nonobstructivă este mai puțin frecventă. La persoanele cu acest tip de afecţiune, mușchiul cardiac este mai gros decât ar trebui să fie, dar grosimea nu blochează sau reduce fluxul sanguin din inimă.

Femeie care sufera de cardiomiopatie hipertrofica

Cauze

Principala cauză a cardiomiopatiei hipertrofice este considerată a fi ereditară, adică determinată genetic. Cu toate acestea, nu toate cazurile de CMH au o cauză genetică cunoscută, iar factorii de mediu pot juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea bolii. Iată câteva aspecte legate de cauzele cardiomiopatiei hipertrofice:

  • factori genetici - mutaţii genetice asociate cu proteinele musculare cardiace;
  • ereditate - cei cu antecedente familiale au un risc mai ridicat de a dezvolta cardiomiopatie hipertrofică;
  • variabilitate individuală - diferențe individuale în modul în care mutațiile genetice se manifestă și progresează.

Factori de risc

Factorii de risc pentru cardiomiopatia hipertrofică includ:

  • antecedente familiale - prezența cardiomiopatiei hipertrofice în familie crește riscul de a dezvolta această afecțiune;
  • mutații genetice - mutațiile genetice asociate cu anumite proteine musculare cardiace sunt principalul factor de risc; persoanele cu astfel de mutații au un risc crescut de a dezvolta boala;
  • vârsta - afecţiunea poate apărea la orice vârstă, dar este adesea identificată în adolescență sau la adultul tânăr;
  • sexul - bărbații prezintă un risc mai mare decât femeile de a dezvolta cardiomiopatie hipertrofică;
  • hipertensiunea arterială - presiunea arterială ridicată poate contribui la progresia bolii;
  • activități fizice intense - exercițiile fizice extenuante sau antrenamentele intense pot reprezenta un factor de risc, mai ales la persoanele cu predispoziție genetică;
  • antecedente de moarte subită în familie - dacă există cazuri de moarte subită în familie, acesta poate fi un factor de risc, deoarece cardiomiopatia hipertrofică poate fi asociată cu un risc crescut de aritmii periculoase;
  • diabetul zaharat - persoanele cu diabet zaharat pot avea un risc mai mare de a dezvolta probleme cardiace, inclusiv cardiomiopatia hipertrofică;
  • bolile tiroidiene - anumite afecțiuni ale glandei tiroide pot crește riscul de cardiomiopatie hipertrofică;
  • obiceiurile de viață - fumatul și consumul excesiv de alcool pot influența riscul de a dezvolta probleme cardiace;
  • hipercolesterolemia - nivelele ridicate de colesterol în sânge pot contribui la depunerea de plăci de aterom și, implicit, la dezvoltarea bolilor cardiace;
  • bolile renale - anumite afecțiuni renale pot fi asociate cu un risc crescut de afecțiuni cardiace, inclusiv cardiomiopatia hipertrofică.

Simptome

Simptomele cardiomiopatiei hipertrofice (CMH) pot varia semnificativ de la o persoană la alta și pot depinde de severitatea afecțiunii. În unele cazuri, persoanele cu CMH pot fi asimptomatice, iar boala este detectată întâmplător în timpul unui examen medical sau a unor teste pentru alte probleme de sănătate. În cazurile mai avansate, simptomele pot include:

  • durere sau disconfort în piept - durere sau senzație de presiune în zona pieptului, care poate fi declanșată de activitate fizică sau de stres;
  • dispnee (dificultăți de respirație) - dificultăți în respirație, în special în timpul efortului fizic sau atunci când persoana se află în poziție culcată;
  • oboseală excesivă - oboseală sau epuizare neobișnuită, chiar și la activități obișnuite;
  • amețeli sau leșin - amețeli frecvente sau senzație de leșin pot apărea în cazurile mai severe;
  • bătăi neregulate ale inimii (aritmii) - palpitații sau alte tipuri de aritmii cardiace, care pot fi simțite sub formă de bătăi neregulate ale inimii;
  • angină pectorală - durere, disconfort sau presiune în piept, cunoscută sub numele de angină pectorală, poate apărea în timpul activităților fizice;
  • edeme (umflături) - umflarea picioarelor sau a altor părți ale corpului din cauza acumulării de lichide;
  • sincope (pierderea cunoștinței) - pierderea temporară a cunoștinței poate surveni în cazuri rare, mai ales în timpul efortului fizic intens.
Imagine microsopica  a miocardului hipertrofic, afectat de cardiomiopatie

Diagnosticare

Diagnosticul cardiomiopatiei hipertrofice (CMH) implică o colaborare între diferiți profesioniști din domeniul sănătății, inclusiv medici cardiologi, geneticieni și alte specialități relevante. Iată ce investigații și analize sunt adesea necesare:

  • evaluarea clinică - medicul poate realiza o evaluare amănunțită a simptomelor, istoricul medical și istoricul familial pentru a identifica factorii de risc;
  • analize de sânge - se pot efectua analize de sânge pentru a evalua nivelurile de enzime cardiace și pentru a exclude alte afecțiuni;
  • electrocardiogramă (ECG) - o înregistrare a activității electrice a inimii pentru a identifica anomalii ale ritmului sau structurii cardiace;
  • ecocardiografie - o imagistică ultrasonografică a inimii care măsoară grosimea pereților cordului, ajutând la diagnosticarea hipertrofiei musculare;
  • holter sau monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale - monitorizarea continuă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, pentru a detecta aritmii sau alte anomalii care pot apărea în timpul activităților obișnuite;
  • teste genetice - testarea genetică poate fi recomandată, în special dacă există antecedente familiale de CMH;
  • RMN sau CT cardiac - pot oferi imagini detaliate ale structurii inimii, inclusiv a părților mai puțin accesibile pentru ecocardiografie;
  • cateterism cardiac - o procedură în care un cateter este introdus în inimă pentru a măsura presiunile și pentru a evalua gradul de obstrucție a fluxului de sânge.

Tratament

Tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice (CMH) depinde de severitatea simptomelor, prezența complicațiilor, răspunsul la tratament și alţi factori individuali. În general, obiectivele tratamentului vizează gestionarea simptomelor, prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții pacientului care suferă de cardiomiopatie hipertrofică:

  • medicamente - beta-blocante (reduc ritmul cardiac și pot îmbunătăți funcția inimii), blocante ale canalelor de calciu (pot ajuta la relaxarea mușchiului inimii și la îmbunătățirea fluxului sanguin), antiaritmice (pentru controlul aritmiilor), inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau blocante ale receptorilor de angiotensină (BRA), care pot ajuta la reducerea tensiunii arteriale și la îmbunătățirea funcției inimii;
  • dispozitive medicale - defibrilatoare implantabile (pot fi recomandate pentru prevenirea morţii subite în caz de aritmii periculoase);
  • intervenții chirurgicale sau proceduri - în tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice obstructive este utilizată miomectomia septală, o operaţie ce are ca scop îmbunătățirea fluxului de sânge prin eliminarea excesului de țesut muscular al septului ventricular (peretele care separă cele două camere inferioare ale inimii);
  • alcoolizarea septală - o procedură mai puțin invazivă, pentru a reduce grosimea musculară în exces;
  • managementul complicațiilor - tratamentul insuficienței cardiace, a aritmiilor și a altor complicații asociate;
  • monitorizare regulată - evaluări periodice pentru a urmări evoluția bolii și pentru a ajusta tratamentul în consecință;
  • adoptarea unui stil de viață sănătos - controlul tensiunii arteriale și a altor factori de risc cardiovascular;
  • evitarea activităților fizice extenuante și a stimulentelor care pot provoca aritmii.

Cardiomiopatia hipertrofică este o afecțiune medicală complexă și serioasă, iar tratamentul acesteia trebuie să fie supervizat de medici specializați.

Tratamentul naturist în cazul cardiomiopatiei hipertrofice poate fi o opțiune complementară la abordările medicale convenționale, dar este important să se discute întotdeauna cu medicul înainte de a începe orice tratament alternativ.


Complicații

Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) poate fi asociată cu diverse complicații, care pot varia în funcție de severitatea bolii și de modul în care aceasta afectează funcția inimii. Iată câteva posibile complicații în cazul cardiomiopatiei hipertrofice:

  • insuficiență cardiacă - îngroșarea excesivă a pereților inimii poate afecta capacitatea acesteia de a pompa sânge eficient, ceea ce poate duce la insuficiență cardiacă;
  • aritmii cardiace - modificările structurale ale mușchiului cardiac pot predispune la apariția aritmiilor, inclusiv a fibrilației atriale sau a altor tulburări de ritm cardiac;
  • obstrucție a fluxului de sânge - îngroșarea septului ventricular poate crea o obstrucție în fluxul de sânge din ventriculul stâng către aorta, provocând simptome precum dispnee și angină pectorală;
  • endocardită - îngroșarea pereților inimii și prezența orificiilor anormale pot crește riscul de endocardită, o infecție a stratului interior al inimii;
  • tromboembolism - stagnarea sângelui în anumite părți ale inimii poate favoriza formarea de cheaguri de sânge, crescând riscul de tromboembolism;
  • moarte subită - în cazuri rare, cardiomiopatia hipertrofică poate fi asociată cu un risc crescut de moarte subită, mai ales la persoanele tinere;
  • disfuncție ventriculară - îngroșarea persistentă și remodelarea inimii pot duce la disfuncție ventriculară, afectând capacitatea de contractilitate a inimii;
  • obstrucție mitrală - creșterea dimensiunii septului ventricular poate provoca mișcarea inadecvată a valvei mitrale, ceea ce poate duce la obstrucție mitrală;
  • dilatare atrială - îngroșarea pereților ventriculului stâng poate determina o creștere a presiunii în atriu, contribuind la dilatarea atrială;
  • complicații la nivelul plămânilor - insuficiența cardiacă poate duce la acumularea de lichid în plămâni, provocând simptome precum tuse și dificultăți de respirație.

Prevenție

Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) este adesea o afecțiune cu o componentă genetică, iar prevenirea sa completă poate fi dificilă. Cu toate acestea, există anumite măsuri și practici de stil de viață care pot contribui la gestionarea riscurilor și la menținerea sănătății inimii, în general:

  • testarea genetică - persoanele cu istoric familial de CMH pot beneficia de testarea genetică pentru a identifica riscul moștenirii genetice a bolii;
  • screeningul familial - membrii familiei persoanelor cu CMH ar trebui să fie conștienți de riscul lor și să efectueze screening regulat, pentru a depista eventualele semne ale bolii;
  • controlul factorilor de risc cardiovascular - menținerea unei tensiuni arteriale normale, a nivelurilor de colesterol și a greutății corporale sănătoase pot ajuta la prevenirea îngroșării excesive a mușchiului cardiac;
  • evitarea consumului excesiv de alcool - consumul excesiv de alcool poate contribui la dezvoltarea și progresia CMH; limitarea consumului de alcool poate fi benefică;
  • evitarea substanțelor toxice - evitarea substanțelor toxice sau a drogurilor care pot afecta inima, este esențială;
  • activitatea fizică moderată - este benefică pentru sănătatea inimii; cu toate acestea, persoanele cu CMH ar trebui să discute cu medicul înainte de a începe sau modifica un program de exerciții;
  • controlul stresului - tehnicile de gestionare a stresului, cum ar fi meditația și yoga, pot contribui la menținerea unui echilibru emoțional și fizic;
  • urmărirea medicală regulată - monitorizarea regulată a stării de sănătate și a riscului poate ajuta la identificarea și gestionarea precoce a potențialelor complicații.

Bibliografie

  1. Wallis, Katy . “Hypertrophic Cardiomyopathy (HCM): Causes and Treatments.” Www.medicalnewstoday.com, 26 Aug. 2022, www.medicalnewstoday.com
  2. American Heart Association. “Hypertrophic Cardiomyopathy.” Www.heart.org, 2016, www.heart.org
  3. “Hypertrophic Cardiomyopathy (HCM) and Family Health History of Sudden Death | CDC.” Www.cdc.gov, 8 Dec. 2022, www.cdc.gov
  4. “Hypertrophic Cardiomyopathy.” Www.hopkinsmedicine.org, www.hopkinsmedicine.org
  5. Cleveland Clinic. “Hypertrophic Cardiomyopathy | Cleveland Clinic.” Cleveland Clinic, 2019, https://my.clevelandclinic.org
  6. N Shah, Sandy . “Hypertrophic Cardiomyopathy: Background, Pathophysiology, Etiology.” EMedicine, 29 Apr. 2022, https://emedicine.medscape.com
  7. A. Chen, Michael . “Hypertrophic Cardiomyopathy: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2018, https://medlineplus.gov
  8. Delgado, Amanda. “Hypertrophic Cardiomyopathy.” Healthline, Healthline Media, 7 Aug. 2012, www.healthline.com

Echipa medicală - Cardiologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.